Poezii despre cărți și gânduri, pagina 2
S-a înnoptat devreme
I
S-a înnoptat devreme și astăzi, și-i târziu,
Și nici un gând în cartea de piatră n-am să scriu;
De soare toată ziua m-am tot ținut, arând,
Și s-a trecut și ziua de azi, nici nu știu când
Lumina nu mai este demult precum era.
Mereu lăsat-am cartea s-o scriu când s-o-nsera.
poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie
Afară plouă ca și toamna și-i urât
Mă uit pe geam ca după tine, și atât.
În mine toate amintirile te-așteaptă
De-aceea mi-i privirea stranie și dreaptă.
Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând,
În mine nu mai este niciun gând.
Vreau să citesc și-mi cad din mână cărțile;
Mă împresoară chipul tău din toate părțile.
Mâna ce mi-a-mprăștiat părul și gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile.
Rămân uitându-mă pe geam ca după tine,
Și tot aștept pe cineva de nu mai vine.
poezie celebră de Demostene Botez din Antologia poeziei simboliste românești (1968)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am crescut (Versuri dedicate lui Adrian Păunescu)
Am crescut în umbra unui gând din copilărie.
M-am hrănit din lacrimile tuturor
culese de poetul neobosit.
Cartea lui - scripetele fântânii la care vin visătorii.
Ciutura încă se mai miră:
- Cum stă cruzimea ascunsă de toleranță!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Dor
Îți scriu
în ceas de noapte
scrisori, poeme, șoapte
de dorul tău
departe
mă poartă gândul,
poate,
pe căi catifelate
cu tine parfumate
și gânduri violete
aștern pe-ntunecate
ecuori disperate
îți las eu într-o carte
pe viață și pe moarte
suntem uniți
de soarte
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătate
Afară plouă ca și toamna și-i urât,
Mă uit pe geam ca după tine, și atât.
În mine toate amintirile te-așteaptă
De-aceea mi-i privirea stranie și dreaptă.
Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând
În mine nu mai este nici un gând.
Vreau să citesc și-mi cad din mână cărțile;
Mă împresoară chipul tău din toate părțile.
Mâna ce mi-a-mprăștiat părul și gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile.
Rămân uitându-mă pe geam ca după tine
Și tot aștept pe cineva ce nu mai vine.
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eliberare
Copil fiind, la malul mării,
Am întrebat un pescăruș
De ce se-nalță-n largul zării
Atât de singur și de sus?
Plecându-și capul pe o parte,
Direct în suflet m-a privit
Citindu-i gândul ca pe-o carte,
M-a luat cu el în infinit...
poezie de Crina Cosoabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cand ploaia cade pe sub stele
Când ploaia cade pe sub stele
Și picuri reci ne ard căzând,
Tu plângi atunci, eu plâng cu tine -
În gând... să nu mă vezi plângând.
Iar dacă ploaia încetează,
Surâsu-ntrezărit pe chipul tău
Alungă norii și din stele
Dispar ades părerile de rău;
Cu genele-obosite de tăcere,
Cu ochii ațintiți mereu în carte,
Cu gândul amorțit în regăsire,
Eu sunt aici, tu însă tot departe.
poezie de Carmen Comloșan
Adăugat de Carmen Comloșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
de când nu am mai stat de vorbă
din cartea mea deschisă
ai furat lumina unui gând
și cartea s-a închis
e un secol de când nu am mai stat de vorbă
ce repede trece timpul
poezie de Lidia Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 77
Oglinda îți arată urâțirea
Cadranul cum minutele se duc;
Foile albe-ți vor păstra gândirea,
Iar prin această carte te educ.
Și-acele riduri multe din oglindă
De gura de mormânt îți amintesc,
Iar umbra ce cadranul îl colindă
E timpul care trece-n mod firesc.
Și ce nu poți păstra în amintire
Așterne pe aceste albe foi
Și-acei copii născuți de-a ta gândire
Peste o vreme-n minte vor fi noi.
Privește tot ce-ți spun în mod aparte
Ca să profiți și să mai scrii în carte.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin inima mea
trece sânge adevărat contaminat
cu dragoste mă voi risipi
prin tomuri ticsite cu poezii
pun totul pe-un soclu
măresc viteza și vuiește
șuvoiul prin urechi
se duce ca-un gând
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cărți și gânduri, adresa este: