Poezii despre cărți și moarte, pagina 2
Scrisoarea a IV-a
Dragi copii
Cred în continuare
cu tărie
că voi sunteți
arma cea mai puternică
și cea mai gingașă
cu care
specia umană
a luptat
luptă
și va lupta
împotriva morții.
Înarmat
cu
toată
copilăria
lumii
Nu ies
în
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Scrisorile unui profesor de română (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la un timp
De câțiva ani
procesul de mortificație a poeziei
s-a accelerat
am observat
că versurile noi
publicate prin săptămânale
se descompun
în decurs de două trei ore
poeții morți
pleacă repede
vii
debordând în grabă
cărți noi
de parcă ar vrea să înfunde cu hârtie
o gaură.
poezie de Tadeusz Rozewicz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine va vorbi
Voi muri într-o dumninică dimineața. Când vei intra tu în
bibliotecă n-ai să mai vezi privighetorile moțăind
șoricelul cel roșu n-o să-ți mai treacă prin față.
Un firicel de sânge (atât)ca ieșit dintr-o carte. El va vorbi.
poezie clasică de Aurel Dumitrașcu din Biblioteca din Nord (1987)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bblioteca din bibliotecă
Prietenul vechi ca vinul
și rar ca potopul este bibliotecar
îl caut mereu prin cărți
el însuși fiind un morman de cărți
încât nu mai sunt sigur
în care bibliotecă mă aflu
mai ales când nu ne-nțelegem
mă gândesc că de-o muri cândva
din el vor ieși două suflete
unul al său și unul al bibliotecii
poezie de Marin Ifrim din Fotografii cu cântec
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Cu vaporul prin desert" de Marin Ifrim este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Ceaslovul vieții moare
Comoară neexplorată,
cartea nu mai are
căutarea de-altădată.
Ceaslovul vieții moare.
Nici în școală cartea
nu mai e dorită.
Netul îi ia partea,
elevul o uită.
Apetitul pentru carte
astăzi e o raritate.
Prăfuită, îngălbenită,
zace-n rafturi necitită.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Handra
Seară, poate ultima, poate penultima,
A venit la mine cineva, era disperat,
Nu știa de ce, era disperat pentru că nu știa de ce,
Îți lipsește o femeie, l-am întrebat?
Poate. Alcool? Nu. Fumezi? Nu prea. Citești?
Rar și numai cărți bune. Ce vrei? Nimic.
Nu vrei nimic? Ești un om fericit.
A zâmbit, a deschis ușa de la lift, dar liftul nu era acolo.
S-a dus în gol. Fericit. Încerc să mă liniștesc. Citesc o carte.
Liftul a fost reparat. Să nu uitați de poeții morți de foame.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epilog
Mă-înconjoară așezate-n rânduri, carte după carte,
În stânga,-n dreapta,-n față,-n spate;
Prin pădurea-aceea enormă de vorbe moarte
Trebuie să vânez păsări vii-n ora care ne desparte
Cum toate firele-s tăiate, dedic această poezie
Celor care-ați simțit dorința de-a muri, asemeni mie.
Amici ai mei, de-aproape sau de departe,
N-aveți de-ales, trebuie să vă trăiți viața-între capetele retezate.
poezie de Louis MacNeice, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Dor
Îți scriu
în ceas de noapte
scrisori, poeme, șoapte
de dorul tău
departe
mă poartă gândul,
poate,
pe căi catifelate
cu tine parfumate
și gânduri violete
aștern pe-ntunecate
ecuori disperate
îți las eu într-o carte
pe viață și pe moarte
suntem uniți
de soarte
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sâmbăta mileniului III
Azi dau totul pe nimic
azi dau totul pe iubire
Dumnezeu la loz în plic
Domnă altă nălucire
Azi dau totul pe iubire
azi dau totul pe o carte
doar lectura în neștire
mă aruncă peste moarte
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Cez(e)isme II (30 septembrie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Zâmbetul de la masa de cărți
În diminețile în care scriu,
Cărțile mele nu mă bagă-n seamă,
Crezându-mă, pesemne, un sicriu
De care-ncepe să le fie teamă.
Ce proaste sunteți, le șoptesc zâmbind
Cărților care veșnic mă-mpresoară,
Precum un laț cu ochiul recitind
Același gât, pentru a mia oară!
Eu am numai o carte preferată,
Care pe masă nu-și găsește loc,
Până ce voi nu veți pieri vreodată,
De mâna mea, zâmbind, puse pe foc!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (4 iulie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cărți și moarte, adresa este: