Poezii despre cercetare și timp, pagina 2
Te-apasă greu urâtul
Te-apasă greu urâtul... Și n-ai cu-i să-ntinzi mâna
Când sufletul vuiește de furtuni.
Dorințe?... Nu-i zadarnic să tot dorești într-una?
Și anii trec, toți anii cei mai buni!
Să iubești?... Dar pe cine?... Vremelnic, n-are rost,
Iar veșnic, greu e să găsești iubire.
Te uiți în suflet: nu e nici o urmă din ce-a fost
Și totu-i mic, necaz și fericire.
Ce-s patimile? Boala lor minunată trece
Căci mintea nu le dă prea mult răgaz;
Și când te uiți ce-i viața, cercetător și rece,
Vezi că-i o glumă fără nici un haz.
poezie celebră de Mihail Lermontov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu
Doar la tine, zi și noapte,
Gându-mi subit răsare
Și orice-aș face atunci
Problemele mi le alungi,
Zâmbetul pe față mi-l aduci
Și emoții îmi provoci.
Pentru tine, iubita mea
Și luna de pe cer aș lua,
Mii de ace în mână aș ține
Viața în mâna ta mi-aș pune.
Chiar și sfârșitul de vine
Aș face orice pentru tine.
Reușești să mă surprinzi
Chiar de la început de zi.
Cu chipul tău liniștitor
Și cu trupul fermecător
În fiecare zi eu cercetez
Cum cu tine înfloresc.
poezie de Teoor Nicolescu (2 martie 2022)
Adăugat de Teodor Nicolescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unsprezece Septembrie
Bem
pasărea fără aripi
se așază la masă cu noi;
are ciocul îmbibat în sângele scurs,
uimitor,
peste timpul rănit pe care îl cercetăm
prin ecranul cu pești toxici, alături
de halba cu bere sortită
să aducă aerul bolnav al
rației de viață.
Liniștita prăbușire ne inundă venele
la New York se moare.
Mâine este ziua mea.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin fereastra timpului
Prin fereastra timpului, astăzi când privim,
aura Olimpului încă n-o zărim.
Pentru noi, Olimpul rămâne cum a fost
dacă lăsăm timpul să curgă fără rost.
Dacă muntele Golgota nu-l escaladăm,
rămânem tot în grota în care ne aflăm.
Dacă vom pune steagul pe vârful Everest
putem stăpâni largul universului ceresc.
În lupta cu timpul dacă am învins,
vom admira Olimpul și aură am scris.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (5 octombrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zilele pe cai mărunți
zilele pe cai mărunți
bat în târguri cu potcoave
și brăzdează fața lumii
pe când sclavii strigă: Ave!
herghelii nenumărate
vin în zgomot de trăsuri
și convoi după convoi
trec prin noi fără măsuri
șiruri lungi de deținuți
spală zarea pe retină
și se duc să moară unde
nu mai află nici o vină
zilele pe caii mici
trec cu timpul în spinare
și la fiecare poartă
lasă câte-o întrebare
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mongan se gândește la trecuta lui măreție
Eu am băut mied din Țara Celor Tineri
Și plâng fiindcă acum știu deja tot:
Am fost copac, un alun*, iar ei fără niciun fel de rețineri
Mi-au atârnat pe ramuri Carul Mare și Steaua Pilot.
Asta s-a întâmplat demult n-avea memorie pământul:
Am devenit o urgență prin care trec roibii amurgului,
Am devenit un om, un om care urăște vântul,
Un om care știe un singur lucru, acela că fruntea lui
Nu va atinge sânii și nici buzele părul
Femeii iubite vreodată, în niciuna din zilele rămase.
O, fiară a pustietății, pasăre a aerului, spune-adevărul,
Trebuie oare să vă-îndur toate strigătele amoroase?
* Mongan rege irlandez mitic, fiul jumătate om al zeului mării, Manannán mac Lir; după unii
cercetători este vorba despre regele irlandez Mongan, mort în anul 625, un personaj real.
* Alunul, conform notelor lui Yeats, este simbolul biblic al Copacului Vieții și al Copacului Cunoașterii,
[...] Citește tot
poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între oameni
pe pat cărți, scrise, nescrise
pe masă sticle
azi toate goale
pe jos scrum de țigară și cioburi murdare
din anii trecuți, petrecuți
în pat forme diforme ale unui vis proscris
pe pernă doarme tăcerea, lacrima și durerea
ale unui om ce a crezut odată în oameni
cercetez așchii de gânduri sub securea cuvântului
în țipătul luminii ce s-a năpustit în casă
trăind între două lumi
obosit de căutări, de gânduri zbuciumate
cuvântul a învățat arhitectura patului
a uitat apoi să mai plece
în singurătatea simțurilor rănite
găsesc alte tăceri
pe un cearceaf pătat de timp
răvăsit de trupuri flămânde
mă opresc în prag
privesc și strig
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fă-ți timp să slujești
Fă-ți timp să-L slujești pe Domnul
Acum cât ușa harului e deschisă;
Fă-ți timp să iubești tot omul
Și să mângâi o inimă rănită.
Fă-ți timp să stai mai mult în rugă
Pe altar mereu să ardă focul;
Fă-ți timp să citești din Scriptură
Ca să poți lumina în tot locul.
Fă-ți timp să fii plin de râvnă
Pe bolnavi și orfani să-i vizitezi;
Fă-ți timp să întinzi o mână
Pe cel căzut cu dragoste să-l îmbrățișezi.
Fă-ți timp să cercetezi Scriptura
Că-n ea găsi-vei pentru suflet pace;
Fă-ți timp să te îmbraci cu armura
Putând lupta asupra săgeților vrăjmașe.
[...] Citește tot
poezie de Veronica Bobu din Izvoare limpezi (17 martie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alint metamorfozat
"Iubitule!... Frumosule!...
Măi, bunule!... Măi, dragule!...
Deșteptul meu!... Doritul meu!...
Bărbatul meu!... Stăpânul meu!...
Dintotdeauna te-am gândit!
Te voi iubi pân'la sfârșit!
În inimă te voi păstra!
Tu vei fi fericirea mea!
Doamne, tu nu ești deloc rău!
Aș vrea să te știu soțul meu!"
(După îndelungi cercetări, s-a decretat că dragostea ține 3 ani!.)... Așadar, după 3 ani:
"Măi, omule!... Băiatule!...
Tembelule!... Sonatule!...
Cretinule!... Curvarule!...
Golanule!... Turbatule!...
Urâtule!... Bețivule!...
RATATULEEEEE!
De ce te-oi fi cules din drum?!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt frumoasă
Sunt și azi, cum ani de-a rândul,
Stăpână pe ce-i frumos...
Glasul mi-e curat, iar gândul
E cuvântul lui Hristos.
Iar dacă vreun rid sub gene
Sapă, timpu-a-l înrăma,
Ani grei martor or să-l cheme
Să pledeze-n dreapta mea.
Sunt frumoasă, chiar de unii...
Umbra tind a-mi cerceta!
Trandafiri se cred ciulinii
Ce au spini spre a-nțepa.
Fiindcă nu stă în picioare,
Buze, șolduri, sâni, veșmânt...
Frumusețea-i o licoare
Pusă-n suflet și-n cuvânt.
poezie de Mirela Minuța Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cercetare și timp, adresa este: