Poezii despre dialectică
20 de poezii despre dialectică, știință care se ocupă cu aflarea adevărului prin depășirea argumentelor contradictorii.
Dialectica
Am învățat de la apă
cum să nu curg
am învățat de la plug
cum să nu ar
și de la viață
cum să dispar
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dialectica
Am învățat de la apă
cum să nu curg
am învățat de la plug
cum să nu ar
și de la viață
cum să dispar.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândul
Sunt stăpânit de un gând de bine,
Extras dintr-o eră ce vine.
Gândul din mine știut,
Îl înalț dialectic până la stele,
Ca să-l confrunt
Cu gândul din ele.
Din gândul din mine,
Și din gândul din stele,
Realizez întregul meu gând, universala Devenire,
Cu care voi lumina Pământ și ere.
poezie de Gheorghe Alionte (20 martie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Struna și arcușul
Motto: "Cui îi este dat mult, aceluia i se cere mult."
(Vladimir Ilici Lenin)
- "Mă sâcâi și când amical
M-apeși cu părul tău de cal
Că numai dacă îți miros sacâzul
Toată mă cutremur și mă apucă bâzul"
Se plângea o coardă de ceteră străbună
Poate prea-ncordată, dar care merge strună!
- "Hai, las', nu fi penibilă
Și-așa ultrasensibilă,
Tu, care ești o vibratoare
Cu o frecvență-ngrozitoare
De-mi tai din firele de păr,
Mă iei pe mine în răspăr?"
***
[...] Citește tot
fabulă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dialectică
Am învățat de la izvor
că totul începe de undeva.
Am învățat de la râu
că viața-i plină de meandre
și nu se-odihnește niciodată.
Am învățat de la fluviu
să nu refuz niciun râu
dacă vreau să cresc.
Am învățat de la mare
să nu disprețuiesc niciun val
și interesul egoist al sirenei,
iar, de la viață,
că totul curge ca o apă.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi încerca să arunc
povara în hău și să dau
uitării răutățile celor proști
și ignoranți până-n adâncul
cutiilor craniene de capacitate mică
căzuți în somnul nălucirilor
ei nu mai văd lumina
zorii îi ocolesc de mulți ani
stau în mâzga întunecoasă
eu sunt stăpânit de un gând
pe care nu vreau să-l duc în derizoriu
o să arunc totul undeva
dialectic i-am analizat câteva zile
au pierdut timpul în întuneric
le e teamă de cunoaștere
ar merita și ei să ajungă în hău
dar n-au curaj să se arunce
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lirism de toamnă
e toamnă blândă în sufletul meu
cu speranțe dulci mângâietoare
ciorchini de struguri copți din soare
sunt visele mele dobândite cu greu
fascinații învăluitoare culeg de la stele
tentații roz de transfigurare în spirit
primesc lumina lor o ador o merit
ca pe o mângâiere în voaluri de dantele
privesc cerul magic ascult a lui chemare
știu că mă acceptă sentimental poet
dialectici îngerești sonet după sonet
să nu rănesc cuvinte cu o disperare
lirismul toamnei îl condeiez concret
sute de versuri le azvârl spre soare
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Complexitate de idei
pentru Otilia Stancu
se prăvălesc emoții ca o avalanșă
fluidități de gânduri se scurg în clepsidră
înot în valuri tulburi ca o hidră
și cuceresc cu versul a poeziei branșă.
lumina mă privește sentimental poet
dialectici îngerești picură din condei
adâncimi de suflet scot pe rând idei
beții de cuvinte le transcriu discret.
fericiri transcendente le așez în salbă
o port cu mândrie în lumea întreagă
ca romanța inimii ce mă umple de vlagă
vibrantă ca timpul într-o caleașcă albă.
viața mea-i complexă nicicând vagă
înflorește-n ramuri ca florile de nalbă
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reflecții pe un țărm de sidef
drumul prin întuneric mă duce la stele
la lumina magică pentru final de viață
transfigurează toate sentimentele mele
să cred în duhul sfânt în sacra povață.
cu iubirea am învins dialectica urii
mă ține-n echilibru cu romantismul pur
nu ridic în slavă fulgere sau furii
ador necondiționat naturile din jur.
vise m-au propulsat pe culmi de extaz
armoniile nopții le-am străbătut cu pasul
credința-i ca oceanul cu valuri turcoaz
pe țărmul de sidef îmi prelungesc popasul.
lacrimi evlavioase curg șiroi pe obraz
cu avântul poetic amprentez atlasul.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În spirit evlavios
vreau să îmbătrânesc în dialectici sacre
să primesc mântuirea de la Isus Cristos
sfântul duh care s-a înălțat din simulacre
la bunul Dumnezeu pururi iubitor și sfătos.
din lumina lui nimeni nu cade-n abis
întunericul devine suport pentru stele
doar el cunoaște drumul bătătorit admis
el poate duce crucea îndurărilor mele.
sunt și eu vinovată de păcat metafizic
am conspirat împotriva zeilor venetici
nu pot să mă împac cu ei nici fizic
nici sufletește atât sunt de bezmetici.
de Sfânta Treime nu am să mă dezic
am s-o ridic în slavă cu lauri poetici.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre dialectică, adresa este: