Poezii despre cereale și suflet, pagina 2
Flacăra polimorfă
Sunt cei care vindecă noaptea,
călcând spicele de grâu
cu sufletele încinse-
așa ajung pâine
pe masa zeilor.
Devoratori de pietre sacre,
ascund sub ridurile de pe frunte
sămânța nemuririi,
căci ei, poeții,
sunt flacăra polimorfă
din ochiul veghetor al bufniței.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Climate
Dezarmam cu libertatea,
Umileam prin sinceritate,
Uram din instinct,
Dar, mai ales...
Buzunăream viața.
...
Am dat buzna-n viață
Ca-n lanul cu grâu,
Frângerea nu o percepeam
Decât în joacă,
Asediată-s acum
De pâinile lipsă.
...
Prea târziu
Când îmi ridic privirea!
[...] Citește tot
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grâul psihedelic
Mai ții minte, suflete
al meu, câte vise,
câte boabe
aveam în păr? Cum
ne rostogoleam,
printre zăbrelele
de fân, copt,
cu ochii, în tavan,
orbiți de marele lampadar,
scăpărând ca două
lumânări. Una pentru emisfera
stângă, alta pentru
emisfera dreaptă. Două distanțe
unite în capul nostru,
în pulsul nostru...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă către Dumnezeu
Ai milă Doamne, de noi!
Fă să cadă ceva ploi!
Să mai scăpăm de nevoi,
Că e vai și-amar de noi.
Pământul ăsta l-am udat
Cu multe lacrimi amare.
Întotdeauna el ne-a dat
Bogăție în hambare.
Arde pământul sub noi.
Necazuri avem șuvoi.
Grânele pe câmp s-au ars,
Fără pâine am rămas.
Când copiii cer mâncare,
Pe noi sufletul ne doare.
Doamne, îți cerem ajutor
Pentru bătrânii care mor.
[...] Citește tot
rugăciune de Dumitru Delcă (iulie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-e sufletul ...
De suflet îti atârnă cerceii ca de boltă,
Ții în verigi și luna și soarele și norii.
Tresari din tot azurul când l-au atins cocorii,
Și stelele din spice adie ca o holdă.
Ți-e sufletul ca marea, în crunta ei putere.
Se zbat corăbii negre, furtuni și morți crăiești,
În miturile groase dorm umbre și mistere,
Ca-n fundurile lumii ascunse prin povești.
Ți-e sufletul ca brazda, ca grâul și renaște,
Plugarul și sudoarea de sânge, boul, plugul,
Nădejdea arăturii bogate către Paste,
Și ploaia-nviorată și nouă și belșugul.
Ți-e sufletul ca floarea duminicii sonore,
Mireasma de lumină și leacul fericit.
Otrăvurile-ascunse în ierburi ți-l ucid.
Dar sufletul ți-e încă și mai presus de toate,
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea aurită a gândurilor
Se suie viță pe coloana anilor,
înfășurând în atingeri suave lumina zilei.
Despletește părul amiezii, grâu copt,
numai bun pentru frăgezitul dorului de viață.
Își adâncește privirea în râul clipelor, rostogolind în surâs sufletul cerului.
Mă inundă...
Șlefui-m-ar degetele rugăciunii,
copilă curată, răsărită în odaia sufletului,
în noaptea înstelată, fântână cu apă vie, divină!
În strugure, stă gustul toamnei,
de credința-n vinul vieții, plină!
poezie de Iulia Dragomir (25 noiembrie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața este un poem neterminat
Timpul insista să trec în vremurile următoare...
Casa părintească este rădăcina rădăcinilor mele;
Acolo, copilăria mi-a întins mâinile pentru despărțire.
Timpul insista să trec în vremurile următoare,
Am trecut până m-am îndepărtat de părinți.
Nu știu cum e Paradisul, dar inima lui
A rămas în sufletele părinților mei.
Ridurile lor sunt nevăzute,
Ca multe altele,
De parcă ar avea tâmplele de piatră.
Cât despre tata,
Nu l-a surprins nici moartea:
Avea brațele însângerate de maci și spice.
În palmele lui creștea grâul ca o pâine dospită
Pentru iertarea morților noștri.
Era la fel ca mai nainte;
Zâmbea în ruga lui tăcută,
Călca peste morminte.
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul deschide gândul omului (11 mai 2019)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bob și Strop
Copile, cu picioarele-n pârâu,
Sufletul e aproape ca pârâul
Pe malul căruia un lan de grâu
A învățat să își reverse grâul.
Învață dar și tu din vorba mea:
C-acest pârâu plăpând la fel ca tine
Nu se oprește decât unde vrea,
Indiferent de unde și cum vine.
Învață de la apă, dragul meu
Să nu te înspăimânte depărtarea;
Un strop de crezi că ești, chiar Dumnezeu
Te va purta de mână către marea
Cea nesfârșită ca un lan de grâu,
Chiar dacă ești acum cât un pârâu.
poezie de Marius Robu din Degeaba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Opriți-vă
În drumul meu opriți-vă fierbinți,
În carnea mea cu târnăcoape.
Am să vă dau mistere și arginți,
Ca fumul, bogăția să vă-ngroape.
Mi-e inima de fulgere ocean.
Mi-e palma năzdrăvană și haiducă.
Opriți-vă cu sufletul ochean
Să beți înfiorarea hăbăucă.
Pe steiul ars de foc și-nchipuiri
Să vă înalț o clipă, să vă doară.
Crepuscul de altare și zefiri
Și vorba peste moarte să vă moară.
Nu închinați cu mine rugăciuni
Ci treceți, ca barbarii, mai departe,
Mă jefuiți de grâne și tăciuni.
Deschis îmi e pătulul ca o carte.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum", an IV, nr. 1 (15 iunie 1938)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul limbii române
Vechi cât iubirea de glie
Este graiul limbii române,
Străluminând ca o făclie
ꞌN candela lanului de grâne.
Floare prinsă-n piept pe ie
În iureșul horei străbune,
Vechi cât iubirea de glie
Este graiul limbii române.
Doina dorurilor frățâne,
Sufletelor noastre temelie,
Limba graiului de pâne
Cu care hrănim orice bucurie
Veche cât iubirea de glie.
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cereale și suflet, adresa este: