Poezii despre cereale și suflet
poezii despre cereale și suflet.
Maci, flori firave împrăștiate pe un câmp
Urme de sânge lăsate din strămoși la râu
Sângele din floarea macului curs dîn timp
Suflet cu sudoarea scotea pâinea de grâu
catren de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În Lan
De prea mult aur crapă boabele de grâu.
Ici-colo stropi de mac
și-n lan
o fată
cu gene lungi ca spicele de orz.
Ea strânge cu privirea snopii de senin al cerului
și cântă.
Eu zac în umbra unor maci,
fără dorinți, fără mustrări, fără căinți
și fără-ndemnuri, numai trup
și numai lut.
Ea cântă
și eu ascult.
Pe buzele ei calde mi se naște sufletul.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru pâine
Țăranul și-a făcut din suflet
candelă de luminat neamul
Lumina ochilor săi
e
o sărbătoare în haine de lucru
În fiecare primăvară
își cere iertare pământului
cu
plugul
Lanurile de grâu fi-vor de-aceea
un detaliu al conștiinței sale
Pâinea
Pasărea Phoenix
renăscută
din
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (1 ianuarie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Să ne rugăm
Să ne rugăm cerului să dea ploaie.
Ploaia ne aduce
mai mult grâu,
mai mult ulei,
mai mult vin.
Dacă avem aceste trei lucruri,
avem treimea dumnezeiască.
Avem pâine,
avem ulei,
avem vin.
Adică avem anafură,
avem mir,
avem împărtășanie.
Avem sufletul curat.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flăcări comunicante
Plin de flăcări ca un râu
ce se varsă într-o rană
durerea îmi pune frâu
sufletul de-o ia la goană
Priponit de-această rană
plâng că tot nu am ce face
scriu cu inima că-i pană
tăcerii s-o lase-n pace
Râd că nu mai am ce face
durerii să-i pună frâu
Dumnezeu în cer se coace
suflet ca un spic de grâu
Foc din cer parcă revarsă
peste inima mea arsă
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (12 iulie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfum de poezie
E-o liniște monumentală
Și sufletul mi-e lan de grâu,
Lumina soarelui... spirală,
Cu macii roșii până-n brâu.
Visele-mbrac... în erezie,
Mă-mbrac cu doruri și tăceri,
Dau cu parfum de poezie
Și cânt romanțele de ieri.
Pun diminețile-n pahare
Și te sărut... protocolar
Pe buzele ce-și cer iertare,
Fără a ști de ce? măcar.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Introducere la sărut
De-aș fi fost un spic de grâu,
Ți-ajungeam până la brâu,
Iarbă, până la picioare,
Până la genunchi, o floare...
Dar sunt, fir-aș eu să fiu,
Ceva ce, n-am cum să știu,
Ți-ajunse, fără măsură,
Până-n suflet. Dă-mi o gură!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcut
Lumina mea, îngroapă-te cu mine,
La primavară poate încolțim,
Și ne dăm iarași marilor mulțimi,
Lumina mea, altfel nu va fi bine.
Ochii mi s-au mărit de-atat amurg,
Și sufletul la fel, de-atata noapte
Să fim dintre acei ce știu să rabde
Cum norii trec și râurile curg.
Nu orice îngropare este moarte,
Până la brâu și mult mai sus de brâu,
Lumina mea, de vom pleca departe,
Cum trece-un nor, cum curge câte-un râu,
Noi ne vom îngropa în câte-o carte
Tăcut, ca două boabe mari de grâu.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petalele de mai
S-au scuturat petalele de mai
E-n suflete și inimă primâvară
Pulsează inima de sărbători
Flutură tricolorul peste țară.
Se-ascund în grâne, dragoste și dor
Strămoșii ne stropesc cu rouă fața
Privim nelămuriți în viitor
Și așteptăm să se ridice ceața.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La margine de sat
Mă înconoară ploaia și furtuna rece
Simt în mine dorul ce nicicând nu trece
E ascuns în suflet mă încearcă iară
În aer plutește parfum de primăvară.
Privesc printre stropi mari, în zare
Curg imagini din bătrâne felinare
Încerc să mă ascund de furtună
La margine de sat, în casa străbună.
Razele lunii coboară prin lanul de grâu
Visez iar la tine cum mă aperi de rău,
Prin lumina aprinsă din sufletul meu
De trei zile plouă și udă pământul
Sub divina credință, cresc recolte noi
La geam se arată un zâmbet de soare
Se face dimineață în cântec de alint
Câmpul plin de flori se unduiește-n vânt.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cereale și suflet, adresa este: