Poezii despre cereale și vânt, pagina 2
Mamă Țară
Maică, mulți te-au dușmănit
Că ești neam blagoslovit.
Unde sapă sapa locul
Sare din pământ norocul.
Ai pământ și ape multe
Vântul stă să ți le-asculte.
Și izvoare
Călătoare
Crapii-n ele cât berbecii,
În pomi piersici cât dovlecii,
Pepenii de zahăr roșu,
În grâu spicul cât cocoșu.
Pui un bob din el răsare
Mia de mărgăritare:
Dulce binecuvântare
Fiecare fir de vânt
Îl adie un descânt,
Fiecare stea de sus
Îl mângâie cum l-ai pus.
Noaptea-l coace și ea, luna
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi (23 august 1964)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vară
La lăsarea serii lamentările cucului
Devin din ce în ce mai insistente.
Grâul își apleacă-n închinare mută spicul,
Maci roșii înfloresc în lan.
Tunetele trec de cealaltă parte-a dealului.
Cântecul greierului, știut de toți,
Amuțește-n grădini.
Frunzele castanului
Sunt nemișcate.
Veșmintele tale foșnesc
Pe scara-n spirală.
Tăcută, o candelă clipește
În odaia întunecată;
O mână argintie,
Stinge lumina;
Noapte fără stele, fără vânt.
poezie de Georg Trakl, 1887-1914, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pustiu
semeni vânt
culegi furtună
și nimic
nu se adună
lacrimi pică
pe obraz
prea târziu
și ți-e necaz...
-am greșit
pe undeva?
care-i Doamne
vina mea?
când am fost
la semănat
frigu-n oase
mi-a intrat
vântu-a luat
bobul de grâu
și-am rămas
într-un pustiu
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu plânge la mormântul meu
Nu plânge la mormântul meu
Nu sunt aici, nu dorm mereu
Cu vânturile m-am unit
Un diamant am devenit.
Sunt soarele ce coace grâul
Sunt ploaia care umflă râul.
Când te trezești de dimineață
Sunt briza care te răsfață
Sunt păsările-n al lor zbor
Sunt strălucirea stelelor.
Nu plânge acuma la mormânt
Nu am murit, nu-s în pământ.
poezie de Mary Elizabeth Frye, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Amintire
Mintea uită o mie de lucruri, bune sau fărădelegi,
De pildă, aniversarea unor războaie sau moartea unor regi,
Își amintește-n schimb o clipă de perisabilă fericire
"Era pe la amiezi, lângă clopotnița din sat, înaltă și subțire..."
Sau "într-o noapte cu lună plină, în luna mai,
Când un vânt rece bătea prin lanul de grâu bălai
Încrețind obrajii pârâiașului de dincolo de drum,
Poposind aici și-a descărcat povara de parfum,
Aromele de pin... scuturând, indolent și leneș,
Două dintre micile petale-ale unei flori de măceș".
poezie de Thomas Bailey Aldrich, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumeție prin codru de vise
freamăt în lumină, mă bucur de viață
iubirea mea doinește în codru de brazi
mereu inmugurește cu zori de dimineață
nutresc la nemurirea splendorilor de azi.
în mijlocul verii dragostea se coace
e plină de rod ca merii din livadă
vastă ca lanul de grâu și noroace
au înflorit ca macii fără de tăgadă.
aș vrea vară să fie cât anul întreg
romantismul verde să mă umple de vise
freamătul arborilor pot să-l înțeleg
vântul îi îmbrățișează cu brațe deschise.
cu cântul ciocârliei mirean mă aleg
cu drumeții prin vise simt fericiri admise.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de ploaie
Bat stropii-n cântec de fanfare
Pe ulițe, pe lan și câmp,
Se-nchide grâul în hambare,
Se-aude vara-oftând.
Din nori o muzică ritmată
Ecoul unduie în munți,
Perfect, de toamnă orchestrată
Prin codrii mândrii și cărunți.
De-atâtea ori am ascultat-o
În nopți cu vise solitare,
Atâta cerul a vărsat-o
Peste-ale vântului hotare.
Când ziua piere-n cenușiu,
Pe-a astrului cărare
Aud în tindă glas pustiu,
Mă cheamă ploaia la culcare.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
lasă-mi un semn
cât dunga unui bisturiu
doar ca să știu că treci
cu marea la reflux
în altă jumătate
lasă un semn aici pe țărm
un bob de grâu adus de vânt
în ochii unei scoici
și îți promit si-ți jur
că n-am să mai culeg nicicând
din ape tulburi
cu mâna amforă
vreun crab
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E toamnă
Toamna cutreieră pământul.
Din frunză cântă-acuma vântul.
Pe cer, norii se adună
Ca să plângă împreună.
Soarele palid apare
Doar pe la amiaza mare.
Câmpia se pustiește,
Pădurea se desfrunzește,
Pomii și-au scuturat rodul,
Cereale umplu podul.
În grajduri, bine-îngrijite,
Vitele-s adăpostite.
Vrăbii caută căldură
Ascunzându-se în șură.
Vremea tot mai răcoroasă
Adună copiii-n casă.
poezie de Dumitru Delcă (11 septembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zece vieți
Zece vieți daca-aș avea
Toate zece mi le-aș da
La hotar în tara mea
De m-aș naște a doua oară
Vreau în plaiul cu mioară
Într-o zi caldă de vară
Cer albastru o să fie
Grâul galben pe câmpie
Roșu-aprins pictat pe ie
Dacă iarna va fi grea
Și vânt rece va sufla
Gândul meu nu-l va schimba
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cereale și vânt, adresa este: