Poezii despre chirie și schimbare, pagina 2
Orice femeie
Orice femeie ar trebui să aibă
Destui bani, ca să se poată muta...
Să îsi închirieze un loc al ei, chiar dacă
Nu vrea să facă asta niciodată
Sau nu are nevoie...
Ceva perfect cu care să se îmbrace dacă un angajator sau
Iubitul visurilor ei i-ar spune că trebuie să se întâlnească într-o oră...
Orice femeie ar trebui să aibă
O tinerete pe care va fi multumită să o lase în urmă...
Un trecut savuros, pe care să îl povestească
La bătrânete...
Orice femeie ar trebui să aibă
Un set de surubelnite, o masină de găurit si un sutien negru, din dantelă...
Un prieten care o face mereu să râdă
Si unul care o lasă să plângă...
Orice femeie ar trebui să aibă
O piesă buna de mobilier pe care nu a avut-o nimeni din familia ei...
[...] Citește tot
poezie de Pamela Redmond Satran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Idilă estivală
Cum sunt rău de frig, ninsoare,
Cât aveam leafa de mică,
An de an, în veri, la mare,
O frigeam cu o gacică,
Și ce zile la Mamaia!
Ce nopți albe-n Eforie!
Mă trata gagica aia,
Cu ce-mi da prin scăfârlie,
Sprițuri, dans, antren, friptane,
Mă ținea pe palme Tanța,
(La hotel, de milioane,
Îmi plătea chiar și chitanța!)
Băi de soare, băi de mare,
Și când m-aprindeam, băi vere!
Mă stingea dintr-o suflare
Cu vreo trei halbe de bere,
[...] Citește tot
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada proprietarului evacuat
Iată, frate, timpul s-a schimbat
S-a dus naibii dictatura
Sunt pe punct de-a fi evacuat
Ieși afară! Ține-ți, gura!
Eu, desigur, nu am chef să plec
De vilă dispun cu acte
Și credit cu dobândă la CEC
Tot dovedit cu contracte,
Șir de multe zerouri, sume
Am băgat în reparații,
Nu-mi arde azi de proaste glume
Pe la Curtea de casații
Am stat aproape trei decenii
Am construit și garajul,
Cum noaptea să nu ai vedenii
Somat fiind: fă-ți bagajul!
De asta vinovat e statul
C-așa abuzuri și-a permis
[...] Citește tot
parodie de Constantin Ardeleanu, după George Topîrceanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răstălmăcire
Avem proprietatea a ceea ce suntem...
Și nimeni nu poate decide s-o pierzi;
E cum pomii știu, după ierni, că sunt verzi
Și dragostea, cum că, doar noi o inducem.
Existăm prin credința de propria grijă,
Luptăm peste-poate doar să existăm.
Ne-avem un integru, corp-suflet purtăm...
Pe cer suntem noi doar, suprema deviză!
Decizia, veșnic, pe treptele ființei
Noi singuri putem s-o schimbăm cum să fie.
Ne-i dat portativul, suntem melodie
Din notele-nalte-n solfegii ale știiinței...
E sigur ceva ce nu merge-n substanță,
Căci singurii noi ne dispunem menirea;
Decizia-n timp când să luăm o vacanță
E a noastră; pierim, înviem omenirea?!?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clăcașul
I
Oh! legați pentru vecie
De pămîntul unde stăm,
Plătim vecinică chirie
Și pe apa care bem.
Nu avem nimic al nostru ;
Tot în preajmă e străin!
Venim rupți din lucrul vostru
Și dăm peste-al lipsei chin.
Ca un dobitoc de muncă,
Ca copaciul roditor,
Ca rodirea dintr-o luncă
Voi striviți pe muncitor.
El și fiii, și soție,
Boul, vaca și viței,
Toți sunt zestre pe moșie:
Robi ai muncii, robi ai ei.
[...] Citește tot
poezie de Cezar Bolliac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În jurul unui divorț
Mișu St. Popescu vrea să divorțeze.
Lung prilej de vorbe și de ipoteze!
Unii spun că Mișu singur e de vină,
Că la ei în casă n-a fost zi senină.
Că nu poate nimeni să-i mai intre-n voie
Și-a avut norocul de-a găsit pe Zoe,
Care-i rabdă toate de când l-a luat.
Că desigur alta nu l-ar fi răbdat
Nici măcar o lună, însă biata fată
Este bunătatea personificată!
Că-nainte Zoe până nu-l luase
A respins partide mult mai serioase:
Jorj Athanasiu, cînd era flăcău...
Goldman de la Credit... Guță Popândău,
Angrosist de vinuri, o partidă rară
Și cu care Mișu nici nu se compară
Toți cu situații și destul de "bine",
Refuzați de dânsa, ca să ia... pe cine!
Că săraca Zoe când l-a cunoscut
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miere și sare
O traistă cu trucuri nu-i așa?
Și-o partidă jucată de niște ființe lingușitoare?
Dacă ești priceput la jonglat c-un pachet de cărți
sau la aruncatul zarurilor asta ajută?
Dacă poți spune bancuri și fi un bun pretenar
și poți face impresie asta ajută?
Când băieții se întâlnesc cu fete sau fetele se întâlnesc cu băieți
ce ajută?
Toate ajută: fii plăcut, dar nu prea plăcut,
fii rezervat, fii sfios, misterios, dar numai așa și-așa;
apoi uită tot ce-ai auzit vreodată despre dragoste
pentru că-i bronzul verii și degerătura crivățului
și vine cum vine vremea, iar tu nu poți schimba asta;
vine cum a venit chipul tău la tine sau picioarele tale
și felul în care pășești, vorbești, îți ții mâinile sau capul
iar tu nu poți schimba asta tu doar aștepți și te rogi.
Există vreun fel în care poți măsura dragostea?
Da, dar mult prea târziu,
atunci când bătăile inimii tale au parcurs
[...] Citește tot
poezie clasică de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Universal... valabil
Negrul, este fundal începutului "ZERO", de-Univers " stem" genezic gigant...
Miliard de înțepări îi apar, mult mai mici de-un foton, se prefigură în spații...
Printre goluri-universe de vremi, mii fotoni titirezi în rotire se-adună, cu efect aspirant...
Intermezzo între neguri, colosale locații își împart întuneric în structuri de creații.
Strălucirea orbește în gămălii de argint în topire, cu diamante-n făclii...
Energia e pură, căci materie nu-i, doar rotații nebune în mișcări centripete...
Trilioane de mii în miliarde de sute... în milioane de sute de mii... mii și mii
"terra electron volții" se-adună în timp de lumină și viteza își iuțesc... în mișcări incomplete.
Nici computer cât Soare de azi, n-ar putea calcula cert, valori. Niciun hard nu indică
ce lumină-i în centru; sclipitoare a orbi prin topire de-un instant diamantul!
Științe nu-s cu putere a decide când start cursă-i, nici culoarul de timp să prezică.
Chiar de-adună în avut generații de axoni de la Terra completă, nu e timp să gândească instantul!
"Spinul" este gigant! Ce cu mâna Divinu-a rotit într-o joacă unicat a creării,
sparge-n raze uriașe lumina captivă în rotire - plecată din start... ce deja e ajunsă-
în infinitul de ergi de-energie deplasată în punct "X", se răcind spre neant și-i supusă
agregării!
N-are nume în valoare puterea aprinsă sub forma de bec de acum, dar atunci ne îndeajunsă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea III (Biletul lui Călin)
La un semn, deschisă-i calea și coboară din mașină,
Împărțind bezele-n dreapta și în stânga, o blondină.
Tu ești, șefu? Da, frumoaso. Am venit să te mai văd
Și să stăm la sfat, Traiane, că în țară... e prăpăd!!!.....
Orice gând ai, păpușico, și-orice inima-ți dictează,
Ai ales corect momentul, șezi colea și croșetează!
Sau, cât scot la sticla asta nenorocitul de dop,
Vezi că, după draperie, ai o mătură și-un mop!
După ce ștergi bine praful, deapănă-ți în tihnă sculul,
Însă ia aminte bine la tot ce-ți zice masculul!
Noaptea asta petrecută la Palat n-ai s-o regreți
Și-o să vrei și altădată experiența s-o repeți.
Hă, hă, hă, n-ai vrea, frumoaso, să ne și distrăm puțin
Și s-o punem de-o scenetă cu... biletul lui Călin?
Mi-amintesc, cam vag, din școală, c-a scris unul o scrisoare
Despre Baiazid și Mircea. N-o fi fost Vlahuță, oare?
Chiar de nu sunt eu prea sigur cum stă treaba în scrisoare
Și cam ce-o fi zis poetul, hai să facem o-ncercare!
Chiar cu riscul de-a mă pune opozanții mei la zid,
Fii tu Mircea, dar nu Geoană, iar eu fi-voi Baiazid
[...] Citește tot
parodie de Ilie Bâtcă, după Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre chirie și schimbare, adresa este: