Poezii despre involuție
12 poezii despre involuție.
* * *
Revoluție sau involuție?
Pentru moralitate, cinste
Religie si constituție...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Involuție
Mă comprim pe zi ce trece
Până când voi arăta
Precum celebrul"raccourci"
"Christos Mort"
De Mantegna.
În contrapartidă
Mi se deșiră sufletul
Mai rău decât
Prelungile figuri
Ale lui Domenikos.
poezie de Mihail Mataringa (4 august 2000)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mistic
Mi-am depășit deplin credința-n mine
Ce o gândeam că-i de nezdruncinat;
Cuvântu-i cel puțin... dezesperat
Când doar zadar e... mistic intervine.
Greu explicabil; n-am niciun control
Nici plan să fac, chiar dac-am mai făcut!...
Împiedicat mereu să-l execut
De convergențe din neant, fără vreun rol.
Nu sunt în niciun fel carieristic
Cu crez că totu-n viață-i avuția
Și vrutu-n viață-i tot... D-am inerția
De crez, în "trend", că sunt... Irealistic!
Mă am exemplul cel mai concludent,
Al involuției pe scara de uman;
Orice credință pare-se-i în van...
Sunt neîncetat erou de accident!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rutină
stau în balcon ºi observ.
o duduie face plajă.
mi-ar fi plăcut să nu aibă atât de mult bun simț.
ce păcat!
au inflorit mușcatele.
la magazinul de jos primesc marfă,
parchet laminat.
pe șosea trec mașini.
căruțele nu erau bune, pentru că nu poluau.
am involuat!
miroase a carne prăjită,
mâncăm animale, Dumnezeu se supără,
El le-a creat!
ne pedepsește pentru asta,
ne trimite trăznete și ne ninge vara.
am plecat!
o femeie însărcinată
va naște curând, un băiat,
minunat!
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-a v-ați ascunselea prin mine
calc pe sfera aceasta cu multă gravitație
la un alt nivel ca un joc nesfârșit
de-a cercul
între doi pereți de gând
involuții recesive dintr-un altfel de ieri
zac săltărețe pe un fir de lumină
dintr-un sens în altul
precum o regulă a dezordinii
la un capăt de tunel întunericul
de gradul opt pe scara vieții cerne
din cer în cer prin fiecare orizont
îmi foșnește sângele în urechi
ca prin aorta unui zeu fluture
tot felul de splendori ucise de un penel
pe o pânză de tarantulă
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Involuție
mă refac după orele măcinate de rugină
în materialismul crepuscular,
expansiunea cunoașterii inventate în lăcașuri de cult,
mă adun din pânzele albe
și mă opresc în târziul dimineții ce-mi bate-n geam.
mi-e foame de lumina întunericului,
mi-e dor de umbra ascunsă-n gând,
de zborul hotărât să-ntoarcă toamna din drum.
o și ce proiecție interstelară cu clipe rotunde
împrăștiate de pe umărul tău într-o undă de bucurie
expulzată de pașii grăbiți îmi luminează calea opacă.
un fel de involuție nevindecată de suspinul copacilor
și frunzelor scăldate-n verde.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe puntea de trecere
Se culcă pe gânduri ca pe o pernă de aer,
pe linile paralele ale trecutului către viitor
înalță vise cu niște zmeie spre cer.
Prinde în palme lumina și o răsucește
și tulnicele răsună din munți,
nopțile se văluresc după cursul apelor.
Mă trezesc diminețile și se așază-n brațe
cu bucuriile razelor de peste păduri,
să-mi șteargă fruntea ridată de temeri.
Pe puntea de trecere peste involuții
ostașii grăbiți ai amiezii
vor să odihnească dincolo de orizont,
nimeni nu se opune
doar un sunet de corn anunță adunarea
tuturor cailor pentru plecare.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Depresie nocturnă
Împlânt cuvântul în îmbinarea secretă,
tresar când surp viața
care... sigur valsează surd, jubilând.
În rest aud aceleași incantații sonore
fără umbrele de ploaie
fără umbrele iubite
sub acoperământul zilelor de mucava.
Încerc să pătrund rânduri din involuția spre copilărie
adesea mă învingi în discuții
mă prefac un timp că opun rezistență
Dar știi... un timp indestructibil se zbate amarnic
iar peticul acela de cer hărăzit numai mie se extinde
jocul minții se ascute în molatece unde
ori aleargă în vrie. Îl opresc...
o iarnă mutilată meciului decriptat, dezvăluie
în pictograme mentale, mărunte de Kirk sau Cabanel
ce nu mai vor să învie în detaliu.
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ger la pătrat
întotdeauna mă așez în primul rând
pare ilogic ce spun oamenii au tendința să se camufleze să se metamorfozeze
în pielea de șarpe a singurătății sau în sentimentalismul retoric
din rândul întâi gerul pare o haină de hermelină
căldura îți coboară în anticamera sufletului
te disipezi în toate schimbările climatice
iar când vine vorba de îndrăgostit
ai o vedere panoramică
cum poți iubi din față călare pe elefanții roz
ai imaginarului!
lumea de azi cere lideri
până și în dragoste toate au logica lor
dintr-o suburbie nu se pot metastaza atriile
nu poți da ordin îngerului să te involueze
coborându-te la starea adamică
ah!!! singurătatea de everest
are gust de cucută
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndepărtează-te cât poți
sunt un bebeluș beligerant și androgin născut dintr-o triadă
nu am capacitatea să-mi cunosc însușirea de mamă
voi doi învățați și-ați învățat cândva să nu abandonați
tu purifici prin violență și sex rar greșeala ei repetitivă de-a fi amantă
în mod inconștient mă hrăniți cu laptele din sânii voștri afectați de galactoree
mă simt uneori un psihiatru incompetent și pervers
privesc cum cresc în condiții de risc
aleg când trebuie să dovedesc autonomie
apăs pe trăgaci
am pe degetele mâinilor inele cu atâtea cranii
cad la pământ căprioare iepuri și porumbei
nu mi-e teamă sau milă scutur peste ele petale de trandafiri
deschid recipientul cu gaz și aprind bricheta
e și asta un fel de poluare benefică în evoluția sau involuția umanității
te apropii la mediana dintre două direcții
eu de ce-aș rămâne o jumătate aproape perfectă și normală în așteptare?
artistic îți sărut soția
sub picioarele noastre încălțate în papuci blănoși de casă
tu ai chipul amorf.
poezie de Dorina Ungureanu
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre involuție, adresa este: