conştiinţă şi suflet

Perfecţiune?

Vreau să fiu perfect în toate,
Dar apoi stau şi gândesc,
Oare îmi voi da dreptate
Dacă, poate, mai greşesc?

Este ea, perfecţiunea,
Chiar ceva ce îmi doresc?
Îmi şopteşte raţiunea
Să mai stau să mă gândesc.

Ar fi bine bun la toate?
Mă ajută cu ceva?
O ascult, îi dau dreptate,
M-am pierdut pe undeva...

Pot fi geniu, pot fi suflet,
Sau iubire... sau nimic,
Pot fi versuri, pot fi cântec,
Pot fi tot... sau doar un pic.

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă cu aromă de cuvinte

Toamnă cu aromă de cuvinte,
Îmbracă-mi gândurile aurii
Cu savoare din livezi şi din vii!
Şi pune-mi agate în veşminte!

Lasă-mi din podgorie mănoasă,
Balsamul în ciorchinii gândului!
Iar din livezi, aroma de gutui,
Adu-mi în a sufletului casă!

De vrei să îmi nutreşti gândirea,
Cu miez răscopt de nuci şi alune,
Te înveşmântez în al meu nume;
De belşugul tău să-mi leg menirea.

Dulceaţă din prunele brumate
Îţi voi savura cu prisosinţă,
Să-mi revigoreze conştiinţă
Ce îmi face gândurile coapte.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apostrof

Completaţi cu râvnă carenţele
Din voi existenţe precare
Depăşiţi penuria faptelor bune
Vociferau conştiinţele în plen
Şi munţii cu glas de vulcani
Repetau în vogă strigarea
Voi suflete încă vii
Treziţi-vă dinadins din transă
Deşteptarea şi la gară
Să prindeţi trenul euforiei
De azi de mâine şi de poimâine
Daţi fuga la aeroporturi
Să aflaţi prilej de înălţare
Alergaţi la aerodromuri
Să prindeţi naveta albă
Ce decolează spre azur
Mai departe sau mai aproape
Căutaţi comuniunea cu îngerii
La sol în aer şi în văzduh
Aici acum şi pretutindeni

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (24 octombrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşirea

Şi a ieşit omul din neant
Ca dintr-un vârtej de tornadă
Umbră translucidă şi difuză
Înfăşurat în scutece de haos
Delegat cu sarcini tainice
Ca dintr-un plan providenţial
Înzestrat cu suflet şi imaginaţie
Dotat aievea cromozomi şi gene
Conştiinţă infantilă minte puerilă
Începutul multor tentaţii
Făuritor de obiecţiuni
Purtător de idealuri angelice
Sau aspiraţii în forme inedite
Subiect subiectiv de existenţă
Jonglând între supoziţii şi abţineri
Şi s-a contaminat de cutume
În decursul vremurilor incerte
Pe neamuri culori şi paliere
Caracter schimbător şi sensibil
Îndreptăţit să poarte speranţe

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (17 octombrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amarele nelinişti

Cresc neliniştile-n noi ca veninul în guşe de şerpi.
Spre ireale zări ale gândului negru
ne îndeamnă haotice ascunzişuri
ale sufletului nostru bântuit de grele furtuni.
Cine ne va putea da liniştea,
liniştea în care să nu mai simţim că suntem aievea,
după care tânjim cu priviri purulente
ca bolnavii sanatoriilor cu paturi albe,
unde în colţuri apar şi cresc tristeţile,
tristeţile cenuşii, tristeţile mai sumbre dacât moartea?
Cine ne va lecui de neliniştile ce ne rod,
Cum viermii sfartecând un creier într-un sicriu de lemn putred,
atunci când planăm în zbor frânt dincolo de zarea conştiinţei
şi gândurile noastre nu mai au speranţe,
şi sufletele noastre nu mai au vise?
Când suntem pustii ca nesfârşitele, vastele deşerturi
ce nu au nici nisip, nici gheţuri eterne să le acopere?
Când dincolo de noi şi de sufletele noastre nu mai e nimic,
Când vântul negru-al nefiinţei ne bântuie amar,
neînchipuit de amar şi fără sens?...

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de CristiB
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spăşită

În genunchi mi-am tors speranţă
din fuiorul vieţuirii,
norocului să-i ţes treanţă;
cu drama nefericirii.

În genunchi mă plec pioasă
la altar de rugăciune,
când conştiinţa mi-apasă
suflet rătăcit prin lume.

În genunchi voi sta spăşită,
până aripi îmi vor creşte.
Ca-n lume neprihănită
să-mi duc destin de poveste.

În genunchi îmi duc menirea
printre îngerii din Ceruri,
să le caut nemurirea
gândurilor puse-n versuri.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu (12 iulie 2014)
Adăugat de Un prieten
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ultimul ceas?

O cortină asurzitoare cade
anunţând prin cei patru că foametea
a încetat,
iar totul e infinit.

Caut o lumină, dar culori amare
mă orbesc.
Bezna mă-nconjoară, ne cuprinde pe toti;
ochii nu-mi mai folosesc.
Mereu sunt două.

Caut un sunet, o şoaptă caldă
sau un strigăt.
Rugăciunile curg printre strigătele înălţătoare;
mă asurzesc.
Din nou două. Unde eşti?

Caut... ceva; nu ştiu ce caut,
dar încă simt. Îi simt
şi pe Ei şi pe ceilalţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Alex Mercea din revista "Ţara visurilor noastre" (16 septembrie 2014)
Adăugat de Alex Mercea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi uitaţi

Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Să mă pierd în adâncimea
Onglizii tale sufleteşti.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Să tânjesc dup-o privire
Ce infinită mi-o doresc.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
În albastrul lor sublim
Să mă pierd ca-n labirint.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Lumea-ntreagă să se oprească,
Doar ca eu să-i proslăvesc.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Ochii tăi să mi se pară,
Casă sufletului meu.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Ciuhoreanu
Adăugat de Mihaela Ciuhoreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada sufletului

timpul s-a trântit la picioarele
pupilelor noastre hipnotizate
îmi transpiraseră aripile de emoţie

aceeaşi privire
pe care-n orice secol aş recunoaşte-o
slăbiciunea mea atemporală
tot câmpul conştiinţei plin de tine
dezbrăcându-mi toate învelişurile
frenetic atingându-mi cuprinzându-mi
eul profund

Suflet!
suflet cu ochi mari
topind asfaltul sub picioare-mi
doar galben fluid pe clape de aer
cu degete lungi alunecând
uşor fără semne de întrebare
de ezitare atât de blând

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Alb
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arheologie abstractă

sap în conştiinţă să mă cunosc mai bine
descopăr amintirile cu iubiri pătimaşe
celulele îmi sunt ca stupii de albine
sufletul e un înger cu alinturi gingaşe.

dar e în mine şi un demon vicios
păcătuind fumând, păcătuind în gând
mă lupt cu el în mod cuviincios
îngerul de veghe îl văd lăcrimând.

nu vreau să sap pe un teren minat
să-mi explodeze inima de viciu trădată
ciudăţenii şi ofuri am de eliminat
să resimt inocenţa de altădată.

în tot ce fac mă-ncurajează Dumnezeu
am descoperit în suflet un fel de muzeu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!