Poezii despre conștiință și suflet, pagina 3
La margine de hău
Ne-au rămas satele pustii și reci
Și-n urma lor se stinge un popor...
Ne-au rămas sufletele fără viitor,
Iar capetele de pe umeri, seci.
Ne-au rămas numai amintiri,
Pe când credeam c-o să rămână
Tot neamul nostru prins de mână,
Într-o lume a fainelor trăiri.
Ne-a rămas numai să plecăm,
Către străini să ne luăm zborul...
Nu mai avem la ce da cu piciorul,
N-a mai rămas decât să ne cărăm...
Ne-a rămas numai ce-au vrut ei...
Aceste trupuri fără de conștiință!
Mai greu să scapi de neputință,
Când legile i-au transformat în zei...
[...] Citește tot
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (27 august 2019)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
IARTA-MA !
Părinte ceresc mă iartă,
Am greșit, căci sunt un om
Chiar conștiința mea mă ceartă
Dar tu ești mare și ești domn.
Sincer să fiu greșit am început,
Zi de zi încerc să nu greșesc
Privind la mine în trecut,
Iartă-mă te rog, mai îndrăznesc.
Greșelile au fost umane,
Altfel poate n-ar fi fost,
Greșesc doar suflete sărmane
Precum săracii mai țin post.
Persist și astăzi în greșeală
Îmi place tot ce-i pământesc,
Trăind în lumea mea reală
Cum aș putea să nu greșesc?
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea-i mult prea curioasă
De când stau la fereastra prin care se vede în mine
toată lumea-i mult prea curioasă,
își satisface plăcerea de a ieși în afară
fiecare din corpul său necunoscut
și poate într-o anumită măsură bolnav.
E greu să-ți recunoști singur ignoranța,
dar prin învățare lași să pătrundă lumina
în conștiință, gânduri,
limbă și cuvintele tale
ce dau vigoare trupului și sufletului
prin apropiere de semeni
și bunăvoință.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dedicație oilor lui Iisus
Te-am stropit cu mir de nard
Și pe brațe de finic ți-am purtat gândurile...
L-am slăvit pe Mântuitor
Și ne-am închinat Lui,
Spre a trăi în El
Și a muri odată cu El.
Căci trează de ne-ar fii conștiința
Nu ne-am cunoaște morți.
Nu este decât un păstor
Ce ne cunoaște plânsul din suflet
Și ne șterge lacrima din adâncuri.
Lui urmează-i dar,
Pruncul meu înjunghiat
De viermele diavolului!
Căci doar El îți va vindeca rana...
Nici eu nu pot face lucrul acesta,
Căci rana ta sângerează în sufletul meu.
Ajută-ne, Doamne!
Căci în Tine este speranța și învierea...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stări
Mi-am închis durerea în suflet
Și am rugat ochii să nu plângă
Căci am știut că nu veți înțelege
Și îmi veți cere motivele acestei stări.
Mi-am pus la suflet cheie
Și am șters colțurile ochilor cu mâneca
Fiindcă mi-a fost teamă că veți observa
Și îmi veți cere socoteală pentru lacrimi.
Aveam ochii umezi și mă durea sufletul
Dar nu-mi permiteam să vărs lacrimi
Căci ați fi înțeles greșit
Și m-ați fi certat că-s prea slab...
Mi-am pus lacăt la suflet,
Mi-am impus jurământul tăcerii
Și m-am mințit că nu veți înțelege
În timp ce conștiința îmi șoptea opusul.
poezie de Marina Geanina Voinea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poduri emotive
Peste provocări și manii
Peste obsesii și ostentații
Să stabilim intrinsec
Degrabă și afectiv
Poduri de comunicare
Între persoane și oameni
Între ființe și făpturi
În domeniul practic
În mod realist și destoinic
Pe traseul conștiinței
Relații pure și imaculate
Ca între sisteme simpatice
Și cele parasimpatice
Să făurim poduri durabile
Peste obstacole și sincope
Peste prăpăstii și hăuri
Între suflete și suflete.
poezie de David Boia (21 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu-ți închizi sufletul
Lasă-ți lacrima necursă și oftatul nenăscut,
Tristețea incatuseaza-ti, furia-ți îngroapă-adânc
Fă-ți din aripa speranței un impenetrabil scut,
Nu te-mbrăca în iluzii care mai târziu se frâng.
Limpezește-ți ochii minții ca la adevăr s-ajungi,
Ușa inimii deschide-ti, ca să poți primi iubirea,
Sumbre gânduri păsări negre, în văzduh să le alungi,
Du-te în pas hotărât să-ți îndeplinești menirea!
Incercări nenumarate, voința daca ți-or frânge,
Să renaști și să-ți păstrezi conștiința tot curată,
Nu de fiecare dată, tu vei fi cel care-nvinge,
Si- orice-ar fi, să nu-ți închizi al tau suflet niciodată!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu este niciodată prea târziu să speri
nu este niciodată prea târziu să speri
am văzut chipul lui Dumnezeu
prinzând contur pe fețele nefericiților
și binele și adevărul
au luminat ca două felinare
în mintea mea ca o peșteră
am văzut vise înflorind
în umbra remușcărilor
și oameni în privirea cărora
nimic nu ofilește
am văzut locuri neatinse de civilizație
cu suflete în care încă mai pulsează
inocența de la începutul lumii
am văzut soldați plângând
și conștiințe solidare
am auzit adesea cum vibrează viitorul
într-o rugăciune de neprihănit
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan din Rugăciunea nefericiților (septembrie 2013)
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemă mondenă
Poemă mondenă, cum să ne petrecem viața-întrebare-
Sunt plictisit; sunt arătura de toamnă la țară
Și literatura e viermele ce roade drumul subteran
Prin care o să curgă apa ca să iasă roade la vară.
Fotografie prăfuită pe pian și găsită pe urmă vie
În provincie unde dădeau educație părinții
Pentru păstrarea credinței - a crezut că-i mai bine să vie
În orașul mare cu petreceri pentru rătăcirea conștiinței.
Sufletul meu: femeie la modă merge cu oricine
Fetele nu-s credincioase nici viorile adevărate
Baletiste flori întoarse baletiste răsturnate
Arătați-ne secretul despuiat de frunzele de vată.
Pe scenă tăcere femeia goală, în sală jenă, dar niciun
Gând sincer care să te doară, niciun actor care să moară.
Negrul din lună coboară (delicios) ca vrabia pe vioară
Și dacă vrei iubita mea dacă vrei o să-ți plătesc un capriciu.
poezie celebră de Tristan Tzara din Primele poeme (1971)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păcatul necesar
Parfumuri aprige, ispititoare,
Dau roade bogate la ale vieții poale,
Să le aducă scurte scântei -
Sfârșind în ale conștiinței idei...
Venit-ai în mijlocul horei de fluturi,
Unde ai mai primit arpi de zboruri,
Iubirea e al făpurilor Păcat Necesar,
Istovitorul, netrecător Păcat Necesar...
Tu căutând un suflet la fel de iubitor,
Căruia să-i încredințezi vrednicul amor,
Privești neștiutor de la fereastră Luna -
Fără a cunoaște pericolul de a cădea totdeauna...
poezie de Daniela Vizireanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre conștiință și suflet, adresa este: