Poezii despre conștiință și viață, pagina 2
Arta Creatorului divin (sonet)
ARTA CREATORULUI DIVIN
(sonet creativității)
Eu nu sunt poet, că nu e-n legea firii,
Când scriu ce îmi dictează conștiința.
Creatorului divin e voința,
Lumii să pot lăsa rodul gândirii.
De poezie mi-am legat credința
Primită în locașul mânăstirii,
Prin Duhul Sfânt din altarul zidirii
La Creator să duc recunoștința.
Se scurge rouă în semănătură,
Când lacrima umple condeiul de tuș,
Pentru Cuvântul din Sfânta Scriptură.
Rugă voi duce în mâinile-căuș
Pe raza minții ce-n ochi lasă zgură,
Când trup mi-e răstignit pe-al vieții apus.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Antologia "Limba Noastră cea Română"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Expozeu
imensitate albastră învăluită în melancolie
este cerul toamnei eliberat de nori
raza mângâietoare vine ca o solie
să multiplice în inima mea vii fiori.
expresie cerească e fiecare clipă
viață trăită ca un dar divin
extazul mult dorit care se înfiripă
precum aroma dintr-un pahar cu vin.
progresez pe drumul către nemurire
primordială e iubirea pentru Dumnezeu
ninge cu înțelepciune în gândire
face în conștiința mea un expozeu.
cresc în credință ca-ntr-o sacră menire
să slăvesc viața în chip de tezeu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apostrof
Completați cu râvnă carențele
Din voi existențe precare
Depășiți penuria faptelor bune
Vociferau conștiințele în plen
Și munții cu glas de vulcani
Repetau în vogă strigarea
Voi suflete încă vii
Treziți-vă dinadins din transă
Deșteptarea și la gară
Să prindeți trenul euforiei
De azi de mâine și de poimâine
Dați fuga la aeroporturi
Să aflați prilej de înălțare
Alergați la aerodromuri
Să prindeți naveta albă
Ce decolează spre azur
Mai departe sau mai aproape
Căutați comuniunea cu îngerii
La sol în aer și în văzduh
Aici acum și pretutindeni
[...] Citește tot
poezie de David Boia (24 octombrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învălmășeala gândului
În gânduri singură-mi stă frustrarea
Și-mi vine să strig puternic neîncetat
Printr-o străfulgerare să-mi deschid cătarea
Al gândului parcă de prea mult timp uitat
Și deseori mă regăsesc pe mine tot
Simțind că toată lumea e a mea,
Dar conștiința-mi cere antidot
Anticipând topirea fulgului de nea
Mă resemnez cu gândul la această lume
A cărui sens doar conștiința ți-o va insufla
Prin vene-mi trece o voința de renume,
Iar ușa vieții se deschide-n calea mea.
poezie de Ștefan Eparu
Adăugat de Ștefan Eparu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voluptăți de sânge
izvoarele vieții izvorăsc din voință
învățate cu gânduri ce aprind lumini
misiuni de destin pentru conștiință
dau forță și tărie anilor pelegrini.
nutresc în somn în vis în întristare
să ajung cu versul până la Dumnezeu
să-i fiu în nopți stinghere încântare
din înțelepciunea unui străvechi tezeu.
coexistență ciudată cu versul trăiesc
îmi cresc aripi de înger plin de fericire
curgeri spontane de viață mă împlinesc
un clește de foc mă strânge-n simțire.
voluptăți de sânge pe inimă cresc
plăceri dezlănțuite din marea iubire.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăiesc o stare despre noi
pășesc prin timp
între răsărit și apus
așez mâinile în poala timpului
cu liniște fixez tâmplele
de fruntea iubirii din micul meu univers
în mijlocul idealurilor mă prinde o lumină
încerc să opresc nuanțele ei
într-o definiție a conștiinței trăite
aplec ușor capul în palme
și-l sprijin ca mod de viață
niciodată plecat
trăiesc
între azi și mâine o punte nepregătită de final
îmi e atâta dor de mâine
de setea-n despletitele frumuseți
prețuită-i femeia în atlasul existenței
modelează drumurile mele din lut
ca un întrerupător
[...] Citește tot
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă pentru planeta Pământ
Rugă pentru Planeta Pământ
(sonet omagial Pământului)
S-a-mbolnăvit Pământul și mă doare
Strigătul încărcat de suferință,
Când văd nepăsare ori neputință
La spectatori privind cum viața moare.
Pe Dumnezeu îl rog să dea sentință
Pentru toți ce îi zdrobesc mădulare,
Grăbindu-i sfârșitul în defrișare,
Ca să-și asume moartea-n consecință.
Să nu pierim de-a lor necugetare,
Luminează-le dram de conștiință
Și dă-le rațiune salvatoare!
În rugă îți aduc recunoștință,
Spre a salva Pământul de poluare,
Când lăcrimează sufletu-n peniță.
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Sonete dedicate, Sonete creștine
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crez moștenit
Necontenit a tot trudit
Iubind profesie și casă
Conștiința sa-i de neclintit
Un crez moștenit de-acasă.
Visele când dau năvală
Aduc faptul împlinit
Sufletește-i mulțumit
Ideal de-odinioară
Lupta pentru împlinire
El, a fost sigur pe sine!
Darul tău nestins de viață
Rămâne să-l porți mereu
Azi, în plină dimineață
Generos înfrunți ce-i greu!
acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frig de nedreptate
eu sunt acel căruia îi e foarte foame de-adevăr
eu sunt acel ce fură când i-e frig de nedreptate
eu sunt umilul obligat la traiul auster
când omul e neliber de prea multă libertate
voi mi-ați dat lecții de democrație importată
de niște imbecili cu aere de-aristocrați
și pleacă conștiințele din nou la facultate
să-nvețe echitatea celor care nu-s bogați
și dacă nu mai știm cum se învârte iar pământul
și ne împarte crunt între avuți și-ntre săraci
când va fi să-și refacă omenirea testamentul
noi umilimea, vom trăi în trupuri de copaci
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hârciogii
Pe cruntă exploatare și zgârcenie
azi unii își clădesc înavuțirea;
își poartă ca stindard doar nesimțirea,
iar tinerii ne pleacă în bejenie.
În conștiință nu au *ățenie
și nici n-au auzit de bunul simț,
cuvântul le este fierăstrău cu zimț,
în viață nu au clipă de sfințenie.
Raptul e țelul lor de căpetenie,
ca hârciogii-și cară-n galerii
multele nemeritate avuții.
Omule de rând tu trebuie să știi
că nu le pare viața prea ușoară,
când lasă tot... și trebuie să moară!
sonet de Ioan Friciu (29 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre conștiință și viață, adresa este: