Poezii despre conștiință și viață, pagina 3
prea
vioara, dacă s-ar auzi pe sine și flautul
dacă ar avea urechi
mitraliera
dacă ar avea urechi, ochi și conștiință
dacă anumite cuvinte și-ar găsi puterea
și ar avea degete
dacă omul
ar avea bucuria și doar frica
pe seama misterului că-i viu
vioara și-ar compune singură partitura sau
ar tăcea
flautul și-ar înghiți sunetul ori ar însoți
din proprie inițiativă alte instrumente
armele s-ar autodistruge
sau ar trage în trăgător iar anumite cuvinte
și-ar sparge izbindu-și de toți dinții silabele accentuabile
omului
rămânându-i grija bucuriei
probabil
prea multe laturi tăioase au lucrurile
îi provoacă frica
la fel de posibil nu poate
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lebede înecate în otrava prezentului
Rana conștiinței s-a îmbrăcat
În mantie sângerie.
Apa liniștii nu-i suficientă
Pentru a săpa fântâna vieții.
Pomii au brațele ciuntite
De amprentele noastre.
Pâinea se dumică în gura cerului
Cu duhul cuvintelor.
Birjarul, care mâna caii Domnului,
Înjură haosul din Piața Sfântului Duh.
Lacrimile copiilor limpezesc
Lebedele înecate în otrava prezentului.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am drept să stau
N-am drept să stau, nici să privesc în urmă,
cât am un steag și un dușman înrăit
nu-n perii albi și-n viața ce se curmă,
ci-n jertfa mea se-arată cât am trăit.
Vrăjmașii vin năvală ne-ntreruptă,
hotarul lor se-ntinde an de an
și rând pe rând cei buni căzură-n luptă
cu fruntea sus, cu fața la dușman.
Tot mai grăbiți trec anii înainte
și-s tot mai rari vitejii luptători;
în loc de frați îmbrățișăm morminte,
jelim pe steaguri fără luptători.
N-am drept să stau, nu m-ar primi la moarte
nici în pământ și nici în cer ai mei,
de n-aș lupta să treacă mai departe
solia lor, cum au adus-o ei.
N-am drept să stau, o torță-mi fac ființa,
arzând, s-arăt pericolul străin,
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natural
într-un mod derizoriu
eram un troglodit al sistemului
îmi lăsam conștiința să odihnească acasă
când mă forțam să descopăr realitatea din afară
mă pierdeam în lucruri puerile
natural
trăiam într-o lume fictivă
cu senzația de moarte spirituală
atâta timp cât nu interesează pe nimeni
nici pe mine nu mă interesează
și viața curge din instinct
ca o apă între maluri
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Medalion sentimental
în adâncul inimii se naște fericirea
este un fel de mare cu perle plină
o însoțește cântecul pur și iubirea
e binecuvântată de lumina lină.
e averea conștiinței este Paradisul
împodobește viața ca pe-un brad
cuprind viziuni ce întregesc visul
sângele se înfierbântă cu încă un grad.
ochi cerești mă veghează cu grije
corul de îngeri reverberează-n piept
nu am sângerat rănită de schije
urmez împăcată numai drumul drept.
sunt povești de magie trăite cu patimi
îndreaptă sufletul spre mari înălțimi.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecție de viață
meditez deșertăciunile până la absurd
într-o auroră pogorâtă în suflet
în grădina cu speranțe să mai zburd
printre fluturii îndepărtați de urlet.
fioruri infinite îmi străbat ființa
seva vieții o extrag din rădăcini
lupt cu bătrânețea și cu suferința
ard în conștiință spini și mărăcini.
îmbrățișări de raze mă transfigurează
fiecare patimă e lecție de viață
astăzi poezia mă înflăcărează
extrăgând din ea înțeleaptă povață.
un infinit de gânduri mă ține trează
în noaptea când cerul lucruri mă învață.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăiesc
Conștiința se zbate amar
desfăcând trecuturi.
Le separ în capete...
ruginite,
obosite,
chiar prea comune.
Gura-mi strâmbă
sarcastic strigă
în ape tulburi,
la alte conștiințe
care nu sunt trecut.
Sforarul lumii prin
păpuși,
joacă,
începutul destinelor
ce nu au poate sens.
Până la un timp când...
durerea-mi devine plăcere,
îndoire spre punct
sprijin ca să mă ridic.
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am să...
Am să învăț să ascult
Am să învăț să dăruiesc
Am sa învăț să iubesc
Am sa învăț să trăiesc
Am primit in dar o viață
Să trăiesc pe o planetă minunată
Am primit de asemeni și povață
Că totul are o plată... și răsplată
Precum începe orice poveste
Ne dau de veste
Că a fost o dată
O lume fermecată
Timpuri pierdute demult în trecut
Noi ne-am intrecut
Măsura cu știința
Și conștiința in a noastră ființa
[...] Citește tot
poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina si caldura
E frig...
Gerul e aspru, zăpada scârțâie sub noi...
Viața, dar și moartea, ne-a unit pe amândoi...
E noapte...
Lumina rece a lunii mă cheamă la ea...
Iar mă incearcă acea premoniție rea...
E iarnă...
Gânduri mute îmi fulguie în minte...
Mă privești și-mi șoptești ceva fără cuvinte...
E întuneric...
Picături moi de umbre ne udă conștiința...
Geana de lumină ne va ucide ființa!
poezie de Ioana Cornelia Sigarteu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă și numai dacă
Dacă timpul se va sfârși,
Noi vom deturna clipele
Pe trasee redundante,
Spre alte puncte cardinale
Dacă spațiul se va termina
Și va deveni punct fix
Ne vom mobiliza să ieșim
Din apăsarea strâmtorii
Daca viteza centrifugă
Va derapa pe turnantă
Și va deraia prin decor
Vom da năvală la zenit
Dacă lumina conștiinței
Va trece bariera gândului
Vom citi de pe retină
Viitorul omniprezent
[...] Citește tot
poezie de David Boia (10 septembrie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre conștiință și viață, adresa este: