Poezii despre continente și timp, pagina 2
Continentul Deltei
Îmi place grozav delta,
Și așteptând inspirația
Care să transforme plăcerea
În emoție artistică,
Stau întins pe iarbă,
Sub bătrânul stejar noduros
Din pădurea Caraorman.
A fost o zi de peripeții.
Cu vaporul pe brațul Sulina,
Cu barca pe micile canale.
Rațe, lișițe, ochite c-o pușcă
Imaginară
Și ele prefăcându-se că pică moarte,
Scufundându-se și ieșind
C-un pește-n gură.
Am văzut, sau mi s-o fi părut,
Sturioni, somni leneși
Înnămoliți pe câte-un mic canal,
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu din Poezii (1982)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pașii mei
pașii mei se amăgesc într-un univers desenat
cu răni închise
fără ore care zac în umbra tăcerii
călătoresc cu himerele căutând continentul pierdut
nerăbdarea e potolită de monotonia timpului
curgând nepăsător
mâine se arată spânzurat de același păcat
ca cel de azi
ca cel de ieri
același de la trezirea lumii
tulburat de luminile și umbrele din ochii tăi
ce pot înfrunzi sau desfrunzi golul cu o nouă dimineață
aparținând albastrului
cuvintele țes continuu o realitate nestatornică
aflată pe un nisip mișcător
pe care nici ploaia nu-l știe
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Galactice seninătăți
fermecate răsărituri, vaste seninătăți
bucurii câștigate în lupta cu timpul
dezrădăcinez din temelii prejudecăți
pulsația luminii înveselește chipul.
clarități de raze îmi mângâie obrazul
viața în lumina mă umple de sevă
viziuni mirabile fecundează extazul
la școala timpului visele se relevă.
sunt momente ce deschid drumurile ființei
și-au transformat tristețile în rapsodii
fluidități transparente curg în fața căinței
mă înfruptez cu foame în câmpul cu rodii.
îmbrățișez infinitul cu vise ardente
avântul meu albastru străbate continente.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două soiuri de oameni
Astăzi există două soiuri de oameni pe pământ,
Nu mai multe, jur asta pe tot ce am mai sfânt.
Nu doar păcătosul și sfântul, pentru că, ascultați ce spun,
Cel bun e jumătate rău, iar cel rău e jumătate bun.
Nu doar săracul și bogatul, iar pentru a aprecia averea unui om
Trebuie să-i cunoști trupul și mintea, și sănătatea amintitului binom.
Nu doar cel smerit și cel mândru pe-al vieții subțire fir
Cine se umflă-n pene nu-i decât umbra clipei, un trecător delir.
Nu doar cel fericit și cel mâhnit, pentru că zborul anilor întins
Aduce fiecăruia partea lui de zâmbete și partea lui de plâns.
Nu! Cele două soiuri de oameni, sunt dacă nu mă crezi, verifică -
Oamenii care se sprijină și oamenii care ridică.
Oriunde vei merge pe cele șapte continente după unii, șase,
Vei afla că omenirea-i împărțită în doar aceste două clase.
[...] Citește tot
poezie de Ella Wheeler Wilcox, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Supremație
Omul? Un atom!
Nu dintr-o oarecare moleculă,
El transformă totul în nou,
Și zboară spre lună.
Piedici nu are în cale,
Pentru el totul se poate,
Viață mai lungă, din noapte,
El face o nesfârșită zi,
Căile din spații astrale,
Enigme nu vor mai fi.
Și pe toate în parte,
Cu asalt le va cuceri.
Apele transformă-n lumină,
Iar continentele pustii,
Vor deveni,
O înfloritoare grădină.
Viața ne va fi fericire,
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tassos noaptea 24.07.2019
Se nasc în porturi primele lumini
Și munții-s flăcări vii în depărtare;
A coborât un zeu al liniștii în mare
Și-oftează-a dor pădurile de pini.
În fiecare golf e-o sărbătoare;
Pe maluri valurile-aduc jivini -
Sirene albe ce-amăgesc străini
Prin negurile cu miros de sare.
Un vas stingher străbate calea lunii
Ce se înalță-ntreagă ca un far
Pe continent, iar semnele furtunii
Din glasul spart al vântului dispar.
În mine-aud cum se trezesc străbunii
Greci și pornesc în lungi voiaje iar...
poezie de Cristian Vasiliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geografia iubirii
La nord găsii tălpile reci,
Suflu să le-ncălzesc
Răsfirându-ți degetele-n săruturi,
Coapsele cu arome mediteraneene-n
Palmele mele le tremur-n focoase mângâieri...
Ecuatorul pântecului-n mersul buzelor-l
Arunc-n toride ore...
Australul piept-l mușc ușor de
Sfârcurile continentelor...
Tâmpla cu grumaza le arunc-n oceane
De sfinte săruturi...
Antarctica minții o-nebunesc
Cu șoaptele boreale-n nopți de iubire polare...
Din nord-n sud, din est-n vest
Fug nebun
Și strig întregii lumi,
Te iubesc...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cântec pentru Eros
fără iubire viața nu ar avea rost
fără iubire florile nu ar avea parfum
minune trăită și-n petreceri și-n post
printre slendori și-a croit sublim drum
fără iubire timpul ar fi rai pustiit
ca un deșert vast cu dune de nisip
pe continentul dragostei am poposit
mii de amintiri am strâns în fel și chip
fără iubire lumea ar fi mai odioasă
ca un lac nămolos cu grețos miros
poeți cinstesc iubirea cu slovă valoroasă
e semeață ca un munte sub cer glorios
fără iubire lumea n-ar fi armonioasă
ea este miracolul mândrului zeu Eros
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea pământului
Am separat continente și-am divizat țări:
Văzând de ce eram în stare, plopii tremurau îngroziți.
Deși pământul se desfăcea-n sărbători aurii
Acolo unde mâinile noastre erau unite prin pâine și sare:
Noi și frații noștri n-am reușit să ne-înțelegem.
Nopțile ne făceau să fim unul și-același până-n zori,
Plutind peste paturile noastre.
Acolo eram noi, mai nătângi decât broaștele.
In vreme ce frunzele de pe lac ne vorbeau de unitatea timpului,
Tu trăiai deoparte și eu trăiam deoparte.
Ce fel de magie-întunecată și rea ne sugrumă soarta:
De veacuri oare gândirea noastră-i căzută-n somn de moarte?
Ce fel de mister e-acesta, alb, însă nu alb?
Ne iubim unii altora flecuștețele și mărgelele,
Dar nu iubim și pământul celuilalt.
NB. Din Apărare împotriva nopții
poezie de Fazil Husnu Daglarca, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reflexii dintr-o piatră de opal
Plutire, zbor și lung privire
Tăind zig-zag-uri în aisberg,
Mă urc pe-o singură-amintire,
Pe creanga ramurii de cerb.
Tu ți-ai sunat, în dorul meu,
Brățările sclipind oftaturi
Și-ai fost tristețea unui zeu
Ce-a dăruit nopții palaturi,
Lumini albastre, verzi, coral
Cu-ncrengături de sentimente,
Inel din piatră de opal
Cu raze-n șapte continente.
Tu ți-ai întins, în gândul meu,
Chipul gingaș din spumă brună,
Să pot să te cuprind mereu
Cu brațe galbene de lună.
[...] Citește tot
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre continente și timp, adresa este: