Poezii despre continente și timp
poezii despre continente și timp.
O amoeba
Ce mai faci?"
Într-o bună zi luna
A întrebat pămîntul.
De milioane de ani
Îl tot vedea muncindu-se,
Mutînd mările dintr-un continent
Într-altul,
Experimentînd ghețuri și vulcani
Și stricînd zilnic o grămadă de munți.
"Ce mai faci?"
A repetat ea.
Pămîntul a răspuns obosit și grav.
"O amoebă."
Atunci luna a încruntat din sprîncene,
S-a făcut că înțelege
Misterul creației și al vieții
Și-a plecat mai departe gîndindu-se:
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sakuntala
Departe esti, frumoasa si preaiubita mea,
Si totusi ochii nostri tintind aceeasi stea,
La mii de ani lumină, ca-ntr-un adânc mister,
În fiecare noapte se întâlnesc pe cer...
Într-o clipită lanturi de depărtări străbat!
Pătrund prin continente cu vânt înviforat,
Oceane mai tăcute ca piatra miscă-ncet,
Solemne, transparente puhoaie de magnet...
...
poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nocturnă
(Clar de noapte parfumat...)
Clar de noapte parfumat,
O grădină cu orizontul depărtat...
Și în somn, pe banca veche, cugetări se contrazic,
Greierul zimțează noaptea, cu nimic.
Cum te-am așteptat...
Totul a trecut-
Luna pare, în oftat,
Un continent cunoscut.
Aici e frumos aranjat
Orice fir;
Veacurile-au stat
Un oraș, pe vale,- Suvenir.
Clar de noapte parfumat,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate tu
Poate tu ai știut
De la bun început,
Ai știut cum va fi
De-ai să pleci într-o zi.
Ai plecat mai spre sud,
Unde păsări se-aud,
Unde pleacă cocori,
Continent de splendori.
Aș fi vrut ca să știu,
Măcar într-un târziu,
Să nu te mai aștept,
Într-un secol abject.
Când te-ntorci, să m-anunți
Să nu mor printre munți,
Într-un trist anotimp,
Într-un loc fără timp...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri în derivă
Prin straturile memoriei, într-o derivă a continentelor,
amintirile prin tumultul lor iradiază vehement,
migrează rătăcite, se-ascund,
cad și se ridică, se șterg de praf,
vin și se recompun, dincolo de viața însăși.
Faldurile lor se leagănă.
Te răscolesc, te blochează.
Flăcările lor te pârjolesc.
Un scârțâit de cretă pe o tablă
îți șterge zâmbetul.
Un tărâm tropical se află
sub nivelul oceanului.
Oprești sângerarea,
cu muzica te pansezi.
În urmă cu mult timp, acolo, a mai fost ceva,
ceva care a dispărut pentru totdeauna.
Atingerea pământului.
O lume stranie!
Timp și viață, viață și timp,
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca (19 mai 2018)
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
Două cuvinte cât o mie de ceasuri se prelingeau în atingeri diafane
până la marginea curcubeului.
Două cuvinte cât sufletul poemelor se azvârleau cascadă din vârful trăirii,
trambulină de adâncit în continente degetele urmelor.
Două cuvinte cât stelele strălucinde
se rostogoleau pe calea flămândă de lună.
Se dezbrăcau de umbre, torțe de sădit la ușa pieptului,
modelând în ispitire pereții gândurilor.
Două cuvinte cât spiritul naturii mișcă între buze aerul universului.
În și dincolo de auz, își lămuresc conturul între bătăile inimii. (2.07.2020-Iulia Dragomir)
poezie de Iulia Dragomir (2 iulie 2020)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veniți, energii
Știu că sunteți demult
Opriți și la mine,
Ridicați-mă voi,
Din covorul cu rime!
Voi, vibrații adânci,
Ce rost ați avea,
Dacă fibrele mele
Azi nu le-ați mișca!
Vă promit că vă dau,
Continente de forme,
Conținuturi să-mi dați
Dar să nu-mi puneți norme!
Pariați pe poet
Și în timp, și-n vecii,
Bucurie dați lumii,
Energii, energii!
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șapte
Cârlig de-o numeralogie
Ce leagă zile, ani de-acasă...
Timp de descarc de energie
Pentr-un efort de-un ban pe masă.
Număr de trâmbițe, de taine
Numerotate și-n păcate,
E-un spiritual, e semn de daine...
E ziua de odihnă-n toate.
E fastul biblic, sunt cuvinte,
E-un candelabru, e un duh,
E-o notă de copil cuminte...
Număr de ceruri, de văzduh.
El limitează și minuni,
Numerotează continente,
E magicu-n câștig prin lumi...
E-o cifră doar, eminamente.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Manuale de geografie
Am fi urcat cu ochii ore
pe Obi, Nil și Amazon...
Iubeam în Cuba și Azore,
puneam la pol un fanion.
Nicicând aici, mereu acolo,
spre-un cer din sud fosforescent,
cu Magellan și Marco Polo
ne dezlipeam de continent.
Plecam cu Amerigo Vespucci
sau către Lhassa și Baikal.
Foi de trifoi cu semnul crucii
se răstigneau în manual.
Iar între Borneo și China,
ascunsă tainic printre foi,
o buclă blondă ca lumina
călătorea în vis cu noi...
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țări și continente
Pământul,
Împărtășind aceleași convingeri
Cu G. Galilei și Copernic,
A fost și el canonizat pe rug.
A fost acuzat
De plimbări heliocentrice
De mână cu Luna...
A fost învinuit
De producerea tuturor cutremurelor
Colcăind de durere
Și de tăinuirea vrăjitoarelor
Sub mantia ecumenică de-ntuneric.
A fost declarat
Masochist și eretic
Și dat pe mâna Inchiziției,
Să fie ars
În piața centrală a Galaxiei.
Fiind prea bătrân,
A fost eliberat pe cauțiune
Dar i s-au pus spini
[...] Citește tot
poezie de Magu Lazăr (15 august 2008)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre continente și timp, adresa este: