Poezii despre copaci și timp, pagina 2
* * *
sub pomul meu
de sărbători
sunt dorințe
alege-ți una
a ta să fie
să se-mplinească
la mulți ani
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa cum...
Cum lumânarea arde-n pomul de Crăciun,
Așa și eu mă ard și mă fac scrum.
Cum zilele de iarnă se trec în supărări,
Așa și scrumul negru se pierde-n patru zări.
poezie de Mihail Mataringa (12 octombrie 2009)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Aerul
Frunzele mă atrag spre ele violent,
copacii negri din toamnă,
sub ochiul lunii lent
refuzând să adoarmă.
Aud un ceas bătând în turn
ore în trecutul îndepărtat,
când frigul selenar, nocturn
îngheață-n aer, suspendat.
Și brusc trecutu-mi pare viitor
și urc spre secole latine
și-aud un ding, un dang sonor
al frunzelor foșnind prin mine.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orbi
Casa aceasta e oarbă,
Copacul de colo e orb,
E orb trecătorul și oarbă
E luna, în cercul ei orb.
Inima, o cârtiță oarbă
În clocotul trupului orb,
Lumina, lumina e oarbă
Și orbi sunt ochii pământului orb.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
orice copac e un ceas
prin care timpul
ți se arată-nmugurit,
bătut în cuie și deseori
prefăcut în cenușă.
poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copaci adormiți
La ceaiul cu ierburi senile,
Un foc se aprinde din veacuri
Compost de răbdări printre zile
Descântece-n șoapte și leacuri.
Pădurea se-ncruntă a jale,
O frunză scâncește prin rouă,
Strivită de vreme și zale,
În suflet e ceață și plouă.
Privit de departe, copacul
O așchie-n calea furtunii
Îl ține pământul, săracul,
Și-o rugă ce-o-nalță străbunii.
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Fă-ți liniște în suflet pentru-n moment
și-ascultă, ascultă atent cum te întâmpină timpul
cu clipa următoare, un har în care-i momentul
să-asculți, să înveți și să faci ce cere Cuvântul,
ca să devii un pom cu rod abundent.
poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Filip Mardoheu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nord și sud
în timpul rămas
vreau să învăț a scrijeli
pe trupul mutilat de calimă
al arborilor mei
un singur cuvânt
Iubire
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ora răzleață
E către seară. Zarea stă grămadă
Și goii arbori parcă vor să cadă.
Adorm și-n sus și-n jos, în lac,
Dormind și lacul parcă de un veac.
Străbuni, strămoși din zeci de neamuri,
Copacii au rămas doar trunchiuri între ramuri,
Giganți în ruină: un trecut,
Morți în picioare-ntregi, cum au crescut.
Nedeslușită, umbra te-mbie și te cere.
Singurătate, ceață și tăcere.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub minus
sunt nouă grade afară
cât lunile facerii omului
din mai multe pământuri (?!)
coborâte din pom
frunză cu... frunză
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre copaci și timp, adresa este: