Poezii despre copilărie și lumină, pagina 2
Vînt de toamnă
E pardosită lumea cu lumină,
Ca o biserică de fum și de rășînă,
Și oamenii, de ceruri beți,
Se leagănă-n stihare de profeți.
Rece, fragilă, nouă, virginală,
Lumina duce omenirea-n poală,
Și pipăitu-i neted, de atlaz,
Pune găteli la suflet și grumaz.
Pietrișul roșu, boabe, al grădinii,
Îi sînt, bătuți și risipiți, ciorchinii.
Plocate grele se urzesc treptat
În care frunzele s-au îngropat.
Din învierea sufletului, de izvor,
Beau caprele- amintirilor,
Și-n fluierul de sticlă al cintezii
Se joacă mîțele cu iezii.
Deosebești chemarea pruncului în vînt
Cîntată de o voce din pămînt.
Născut în mine, pruncul, rămîne-n mine prunc
Și sorcova luminii în brațe i-o arunc.
poezie celebră de Tudor Arghezi din VERSURI - 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dedicație (Doamnei Alexandra)
Fiorul copilăriei învăluia
ecoul trecutului,
revărsând peste gânduri
mirajul revederilor,
un spirit fuziona
cu esența terestră a ființei.
-sub cupola translucidă,
lumina sufrinței
avea chipul ei.
poezie de Carmen Tania Grigore din Pași spre comoara din suflet
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Icoana
Mi-e dor de amintirea
copilăriei,
de ciutura care a scos
cândva vise pline
din cerul îngropat
în fântână...
Mi-e dor de icoana
unde se odihneau îngerii
înzăpeziți de lumină
în timp ce bunica
le împletea din lacrimi
tăcerea unui surâs.
poezie de Gina Zaharia
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu aș iubi...
Eu aș iubi stâncile
Cum rădăcinile iubesc iarba,
M-aș face sculptor de idei
Și aș da lutului
Forma spicelor de grâu;
Aș asculta plânsul pruncilor,
După care mi-aș delecta trupul
În jucăușele mișcări ale cascedelor
Ce strălucesc multicolore în lumina soarelui,
Și toate acestea pentru a fi aproape
De pulsul plaiului matern.
poezie de Mariana Bubuioc (13 iulie 2011)
Adăugat de Mira Condor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina bate-n auriu
Lumina bate-n auriu
Și-i o răcoare domolită.
Cu ani și ani vii mai târziu,
Dar și așa sunt mulțumită.
Vreau mai aproape să te-așezi,
Ca să-ți arăt ceva doar ție:
Acest caiet albastru, vezi?
Sunt versuri din copilărie.
Mă iartă c-am fost tristă des.
Că bucurii avui puține,
Dar cer iertare, mai ales,
Că prea mulți i-am luat drept tine...
poezie celebră de Anna Ahmatova
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pruncii mei
Sa pot scrie imne pentru tara
In genunchi in fiecare seara
La lumina lampii de oloi
Am nevoie pruncii mei de voi
Sa luam de dincolo putere
Suferintele intru-nviere
Cu rabdare-n lacrima sa tes
Peste bruma noastra de cules
poezie clasică de Ioan Alexandru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crește pruncul
Mugurul se-înalță pom,
Pruncul se ridică om.
Pomișorul înflorește,
Copilașul mamei crește.
Crește pruncul în lumină,
Ca și pomul în grădină.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-i dor de copilărie
Mi-i dor de copilărie,
De al ei vers sublim,
Aș vrea acum cu dragoste
În fața ei să mă închin.
A fost grea, a fost ușoară,
Dar a trecut cum trece
O zi caldă de primăvară.
S-a scuturat ca floarea cea de tei,
Dulcea mea copilărie,
Lumina ochilor mei.
Nu se mai întoarce
Visul cel sublim,
Care a fost odată
De lumină și căldură plin.
poezie de Vladimir Potlog (15 iunie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Luna este albă, mică și rotundă și frumoasă
Ca un sân de fată mare și cuminte și sfioasă
Razele-i pătrund prin geamuri și pe fața unui prunc
Se opresc șoptindu-i visul. Doamne, unde să mi-arunc
Ochii, sufletul din mine și cu tot ce am în el
Spre lumina ta din ceruri sau spre David-Mugurel?
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune adevărul, dar spune-l pieziș
Spune adevărul, dar spune-l pieziș
E prea luminos pentru infirma noastră desfătare;
Un succes în Circuitul minciunii,
Adevărul ca o surpriză mare.
Fulgerul, pentru liniștirea copiilor,
Explicat în cuvinte simple, de zi cu zi;
Adevărul trebuie întotdeauna umbrit,
Altminteri oamenii ar orbi.
poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre copilărie și lumină, adresa este: