Poezii despre copilărie și protejare, pagina 2
Visând într-o lume diferită
Uneori suntem un pic naivi
trăim într-o lume imaginară,
care pictează cum copiii sunt neajutorați,
pentru că ei nu cunosc ipocrizia
și nu au scuturi pentru a se proteja.
Ei sunt sensibili, vulnerabili,
visând într-o lume diferită,
liberă, afară din această cutie.
Fără prejudecăți,
fără nebunia celor mari.
Uneori sunt atât de fragili
de ți se rupe inima într-o mie de bucăți.
Copiii au mult de învățat,
cum trebuie să repare
tot ce alții au distrus fără milă.
Adunați-vă și de fiecare dată când se vor gândi
rămâne o cicatrice în plus, în suflet.
Asta îi face să fie mai prețioși și mai puternici,
ușor determinați pentru a face dreptate,
într-o lume atât de imperfectă.
poezie de Eugenia Calancea (10 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un înger sărută piroanele
Rana din tălpi nu mai doare,
au răsărit în ea poeme
scrise cu mâinile ce au cules fluturi în copilărie.
Sunt femeia în ie cu maci.
O cicatrice uscată...
De câte ori a crescut iarba în mine,
timpul nu m-a privit în ochi, mi-a sărutat fruntea
și în loc de riduri, o cruce mi-a răsărit.
De atunci am știut că am o aripă în sânge,
că lumina e cea care cânta în păsări,
la fiecare liturghie a dimineții, când un înger sărută piroanele
ca să nu ruginească...
De atunci nesomnul mi-e ca un rug aprins,
o forfota de zei ținând apele în pumni, îmblânzindu-le.
Am înflorit auzind din gura ta
că moartea nu mai are pâine pe masă...
Cât de frumoasă sunt
[...] Citește tot
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânători
Suntem vânătorii de suflete,
Acreditați să meargă la vânătoare.
Ne-a răzbit foamea de îmbrățișeri,
De calmul brațelor protectoare.
În afara noastră este răcoare...
Bat vânturi ce ne dezbracă de sentimente.
Lacrimi cu pleoapele sunt adiacente.
Secanta ochiului drept
A tăiat lumina căminului primitor...
De aceea de prunci ne e dor.
Secanta ochiului stâng
A tăiat mângâierea brațului ce ne legăna...
De aceea de părinți ne e dor
Și de dragoste, da!
Suntem o infinitate de pucte
Egal depărtate
De moarte...
Ne doare uitarea
Și ignoranța și ura...
Oameni lipsiți de umanitate au întrecut
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi pentru tatăl învins
Unde vă duceți, puteri părintești
Și vă tot stingeți mereu,
Tată, ce faci și de ce-mbătrânești,
Frate mai mare al meu?
Când eu eram mai tânăr și tata era tânăr
Jucându-se cu mine, ca-n basme și minuni
El mă purta pe brațe și m-arunca pe umăr
Sau ne trânteam prin iarbă ca doi prieteni buni.
Era bărbat puternic, intra cu sacu-n moară,
Nu-l speria nimica, avea puterea sa
Și mă-nvingea la luptă în fiecare vară
Și protector și tandru spre mine surâdea.
Dar a venit o toamnă cu mult porumb de lapte,
Dar a venit o toamnă cum n-aș mai vrea să văd,
În mine era ziua, în tata era noapte.
Și-a început al vârstei neînfrânat prăpăd.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credo
Noi credem că cea mai scumpă posesiune a noastră e Viața.
Noi credem că trebuie să mobilizăm toate forțele Vieții
împotriva forțelor morții.
Noi credem că înțelegerea reciprocă duce la cooperare reciprocă:
cooperarea reciprocă duce la Pace;
iar Pacea este singura soluție pentru supraviețuirea omenirii.
Noi credem că trebuie să protejăm, nu să risipim resursele naturale,
ele sunt moștenirea copiilor noștri.
Noi credem că nu trebuie să poluăm aerul, apa și solul,
ele sunt condițiile preliminare de bază ale vieții.
Noi credem că trebuie să protejăm vegetația planetei noastre:
modesta iarbă care a supraviețuit cincizeci de milioane de ani
și copacii măreți apăruți acum douăzeci de milioane de ani,
astfel pregătim planeta pentru oameni.
Noi credem că trebuie să mâncăm numai hrană naturală, curată,
proaspătă, alimente integrale, neprocesate și fără chimicale.
Noi credem că trebuie să ducem o viață simplă, naturală, creativă,
absorbind toate sursele de energie,
armonie și cunoaștere în noi și-n în jurul nostru.
Noi credem că ameliorarea vieții și-a omenirii pe planeta noastră
[...] Citește tot
poezie de Romain Rolland & Edmond Bordeaux Szekely, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Politic os
seninul tău alcătuiește mirări
pofte de sânge-n zidire de temple
nopți imaculate de treaz, trăiesc într-o mafie de gânduri
îmi plătești cugetului taxă de protecție
tot mai des zborul se izbește de asfalt, căzând cu ploaia
pistolul avea capsa pusă, bețiv al morții
lumea interlopă și-o trăgea cu fosta securitate
pe ceaușescu l-am cunoscut la televizor,
era ud de sânge și gloanțe
de sub ploaie, seninul tău îmi sărută toate întrebările
existențial, animal de turmă, socializez cu toți oamenii din mine
în tine cresc toți arborii prunci ce s-or face codru,
tu culegi veacul din lanul cu milenii
sub dictatura stihurilor tale
în demență de lacrimi e pătat întunericul,
mi-am ghemuit în ochi singurătatea ta
din pustiul neprivit de nimeni,
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Charon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revolta
îmi spun unii cu glas șerpesc de evangheliști
să mă retrag bondar într-un borcan de sticlă
să-mi pun ochelarii de fericire și să cânt
petale, stropi, fluturi și îngeri
ochii mei văd petale însângerate
stropi de lacrimi
fluturi cap de mort
îngeri demoni
din garsoniera de la capăt de linie
orașul grohăie înghițind lumea
sufocat de gunoaie în descompunere
copiii se joacă cu bombe frumos împachetate
bătrânii secretari de partid fac planuri cincinale
tinerii epuizați împinși sub roțile metroului
oamenii își pun măștile de protecție
burduhănoșii din trecut râd
de la înălțimea catedrelor morale
într-o lume fără nicio noimă
poeta găsește o floare răzvrătită în cimitir
crescută din oasele studenților torturați
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stat
Mi l-am dat scut de mine și din toți de-ai mei,
Făcut din multe bucățele zise o "autoritate"
Să-mi țină corpul drept, ascuns de rău și vanitate,
S-am, nu goală, un coif, de minte... leagăn să îl am, de zei.
E al meu să m-aibă, să-i fiu tot de la copil,
Apoi matur, e grija mea de sfântă bătrânețe....
În slujitor l-am construit un privitor neobosit, tot numai fețe,
Ochiul meu ager, larg deschis... unul pretins humanofil.
I-am pus și biciu-n palma întinsă, protectoare
S-atingă seamănu-mi de-un necinstit din când în când,
Să nu-mi distrugă cuibul rămas visul gol, flămând
Să nu ajung să strig în van la porți, la uși... că doare.
El, eu în fond, sunt sursa să-mi țin brâul-vămi,
Cu gândul viu al dragostei de mine, toți o țară
Și mă întind coardă, îs struna-n suflet de vioară
Să-mi sun o odă, imn mie... uniforma, toată-n catarămi.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi s-a rătăcit și urma...
Pe cărarea de la Rediu mi-am pierdut pașii în timp,
Mi s-a rătăcit și urma către casa părintească,
De vreo șapte ani încoace pe cărarea de pe câmp
Nu mai trec și-au început spini și bălării să crească
Am bătătorit cărarea-n ierni cu ger și-n veri fierbinți
Prin mireasma de rășină de la crengile de pin
Nu simțeam nici ger, nici ploi când mergeam către părinți
Ca să fac din toamna mea, toamna lor cu cer senin
Parcă-i văd cum așteptau cu privirea înduioșată
Și împovărați de ani păreau umbre a tot ce-au fost
Aveau ochii plini de rouă ațintiți mereu spre poartă
Doar ca să-și vadă copiii... altfel viața n-avea rost...
Dar s-au dus în zbor cu îngeri lăsând umbrele sub cruce
Împăcați cu soarta lor și credința-n Dumnezeu
Au lăsat a nimănui casa lor de la răscruce,
Eu am rătăcit cărarea, dar îi port în gând mereu...
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iisus s-a născut...
Iisus s-a născut în staul... Un sfânt
În vârtej de dureri pământești.
O, Maică Preasfântă, Fecioară și blândă,
Făcută ai fost să iubești!
Aleasă ai fost... și cu har.
Ai născut Împărat... Mult ai plâns!
Din păcat
Pruncul tău ne-a-nălțat,
Mai curați, către Tatăl Ceresc.
De aceea, Marie, cu toți te cinstim!
De aceea-ți aducem rugi aprinse și flori...
Mijlocește iertare, către Sfântul Părinte,
Căci doar tu știi, în rugi,
Să te-apropii de El...
Împărăteasă Marie,
Cu toți te cinstim
Și eu te iubesc!
........................................................
Era ger și în staul
Pat de fân. Glas de aur...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre copilărie și protejare, adresa este: