copilărie şi protejare

Sunt un copil

Sunt un copil!
Nu-mi distrugeţi copilăria!
În lumea mea sunt îngeri cu aripi de catifea
Şi stelele au culoarea curcubeului...
E drept că dorm cu ursuleţul de pluş
Pe care bunica mi l-a dăruit
Să mă protejeze de lacrimi.
E drept că dorm cu broscoiul fermecat
Şi maimuţica de blană,
Dar ele sunt parte a copilăriei
De care nu mă voi despărţi în veci.
În lumea mea, florile au nectar de vise
Şi fluturii se înalţă spre Dumnezeu,
Aducându-ne pe pământ, Duhul Sfânt.
Copiii îl au pe Dumnezeu în sufletul lor!
De aceea sunt şi voi rămâne copil!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infractorul Liviu Dragnea (vătaful PSD-ului) a fost condamnat azi definitiv de ÎCCJ la 3,5 ani de închisoare cu executare în dosarul angajărilor fictive la Protecţia Copilului şi a fost încarcerat la penitenciarul Rahova (pamflet)

Liviu Dragnea, ţin-te tare,
Trei sunt, cu executare!
Tot la fel ca Al Capone,
Mult urâtul mascalzone
Face astăzi puşcărie,
Pentru o găinărie.
Á fost dus azi la-nchisoare
(După ani tergiversare
Şi atâtea mari urzeli),
Într-un cor de huiduieli.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul corupţiei (27 mai 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când un copil...

Când un copil prinde-un adult prima oară pe picior greşit –
când îi intră prima oară în căpuşorul lui serios ideea
că adulţii nu-s întotdeauna dotaţi cu inteligenţă divină,
că deciziile lor nu-s întotdeauna înţelepte,
gândirea adevărată şi sentinţele juste –
lumea lui se prăbuşeşte într-o dezolantă panică.
Zeii au căzut şi toată protecţia a pierit.
Şi-un singur lucru-i sigur în ceea ce priveşte căderea zeilor:
ei nu cad doar un pic;
ei se strivesc, se spulberă sau se scufundă-n smârcuri verzi.
E nevoie de-o muncă foarte obositoare să-i scoţi iar la lumină;
Şi niciodată nu vor mai străluci la fel.
Iar lumea copilului nu va mai fi niciodată cu adevărat întreagă.
E un fel dureros de a te maturiza.

poezie celebră de John Steinbeck din La est de Eden, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infractorul Liviu Dragnea (vătaful PSD), condamnat la 3,5 ani de închisoare pentru angajările fictive de la Protecţia Copilului şi la 2 ani pentru fraude la referendumul din 2012, a pretins la mitingul de azi că mulţi i-au spus "Liviule, nu te lăsa!" (pamflet)

După cum spun procurorii,
De simţi că te trec fiorii,
Plâng copiii nencetat,
Că voi banii le-aţi "furat",

Angajând în mod fictiv,
Ilegal şi abuziv,
Şi plătind în mod perfid
Secretare de partid.

Orişicât "nu te-ai lăsa",
Puşcăria e a ta,
Că la câte ai făcut,
Mulţi ani fi-vei deţinut.

Viaţa-ntreagă de-ai sta-nchis,
N-ai plăti tot ce-ai comis.
Tu eşti răul absolut:
Îl întreci pe Belzebut.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (12 aprilie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

CONDAMNĂRI PRONUNŢATE DE ÎCCJ pe 21 iunie 2018, în primă instanţă, ÎN DOSARUL "ANGAJĂRILOR FICTIVE" de la DGASPC Teleorman (Direcţia [...] | Citeşte tot comentariul

Lauri, laude, onoruri (către fiul meu)

Ia aminte şi reţine ce-ţi spun eu, copile,
Laurii de pe-a mea frunte nu-s primiţi pe pile,
Nici n-am obţinut onoruri ca urmare a averii,
Sau, cum fac atâţia alţii, prin protecţia muierii.
Laude eu niciodată n-am primit nemeritate,
Nici n-am linguşit pe alţii, ci avut-am demnitate.
Meritul să fie-acela care ţie să-ţi aducă
Lauri, laude onoruri, el să te conducă!

poezie de George Budoi din Poezii (23 octombrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

După cum ştiţi fiecare
Mama, suflet mare are
Şi pe-al ei suflet apasă
Tot ce e în întreaga casă.

Şi sufletul ei cuprinde
Orice foc care se-aprinde
În inima celorlaţi,
Când la masă, adunaţi,
Spun de ce sunt apăsaţi.

Mama-i o nemărginire
De speranţă şi iubire
Care-aduce cu-a ei mână
În căminul ei lumină

Ea găseşte oricând putere
Să mai poarte o durere
Într-a pruncului favoare
Ca-n furtuni să-i fie soare

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Aurica Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răul din adâncuri

Bărbatul copil mă priveşte calm
simt în ochii lui gheaţa
mă iubeşte şi vrea să protejeze

el spune rostind rar cuvintele:
"Ceva rău se ridică şi poate va cădea."
repetă la nesfârşit
îi spun să tacă să citim o poveste
să ascultăm muzica

greşesc

acum câteva minute am înţeles

el ştie ce va urma
o zbatere de niciunde
ochii lui se întunecă
şi da, răul se ridică
câteva minute luptăm cu el, cu răul
liniştea se aşterne

[...] Citeşte tot

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiţi-vă părinţii!

Iubiţi-vă părinţii cu ardoare
Căci v-au dat viaţă pe pământ,
V-au zămislit dintr-o iubire care
I-a unit în tainicul legământ.

Iubiţi-vă părinţii cu intensitate
Ei sunt icoane ale sufletelor voastre,
V-au îndrumat paşii cu demnitate
Şi v-au croit de mici aripi măiastre.

Iubiţi-vă părinţii cu candoare
Ei v-au pus mereu pe primul loc,
V-au plămădit cununi strălucitoare
Purtătoare de belşug şi de noroc.

Iubiţi-vă părinţii cu recunoştinţă
Inima lor bate-n al vostru piept,
S-au sacrificat cu sfântă credinţă
Să vă protejeze de tot ce-i nedrept.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, femeie...

Tu, femeie, al cincilea anotimp
Tu, care procreezi făpturi divine,
Eşti cadoul cel mai scump
Izvor de binecuvântări creştine.

Ai chipul cel mai blând pe-acest pământ
Cuvântul "mamă" ţi se potriveşte de minune,
Îţi ţii pruncul la piept, e tot ce ai mai sfânt,
Îl protejezi cu dragoste şi-afecţiune.

Parfum de fericire împrăştii-n jurul tău
În mirul dăruirii prefaci tot ce atingi,
O vorbă bună ai chiar şi pentru călău
Pocalul iubirii-l oferi, şi-l învingi.

Eşti jertfă sigură pe-altarul durerii
Şi totuşi ai puterea să zâmbeşti,
Joci rolul principal pe altarul iubirii
Tu, dulce femeie, mulţi ani să trăieşti!

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre prin grădini

În tălpile crăpate
aveam înfipte resturi de pietre şi mărăcini,
bine bătucite, umblam desculţ
cu durerea în carne.

În lunile calde, îşi formau o crustă
tare şi protectoare.

Eram văruit cu un praf gros;
pe prispa casei,
mă aştepta covata cu apă şi săpunul,
dar crusta doar se înmuia, nu dispărea.

De cum dădea căldura în inima primăverii,
începeau să se coacă fructele;
le mâncam cu plăcere până toamna târziu,
pe cele mai bune, indiferent
unde şi ale cui erau.

Sudoarea de pe frunte era totuna cu cerul

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (19 ianuarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!