Poezii despre copilărie și soț, pagina 2
Femeia este făcută
Intră femeia
se naște
plânge
își începe călătoria prin lume
devine copilă
dulce și afectivă
certată
are menstruație
suferă
se atinge
ei îi cântă imnul
o penetrează
ea merge pe străzi căutându-se
se poate converti în soția cuiva
se va îndrăgosti
împlinește un an în plus și se plânge
altele merg împotriva sistemului
își alege forma în care se va ascunde
sânii ei strălucesc
vaginul ei cântă
[...] Citește tot
poezie de Jose Miguel Navas din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucium de cer
Ninge cu nuferi albaștri de tei
Luna se oglindeste-n ochii ei
Doinind lacrima catargelor
Infinite coloane...
Scufundate-n codrii pe cer
Somnorase stele pe ramuri de păsărele
Călătoare petale de floare albastră
Pe vântul unui rece astru
Fiu de Luceafăr......
Cu vine de mercur argintiu
Izvorât din lacul Phoenix
Invălurit de ramură de plopi fără soț adiind
Dulcea baladă incrustată
Pe o placă de marmură jelită de soare
Cutreieră el
Copilul bucium de cer...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soțul
Nici tatăl meu, nici fratele meu -
El este omul care stă undeva la mijloc.
Cineva care-i cel mai aproape -și totuși, așa de departe.
Când am insomnie din cauza unei afaceri
Sunt gata să-i cer un sfat -
Hopa! Orice în afară de aceasta!
Așa că, în pat, mă-ntorc în tăcere cu spatele spre el.
Câteodată pare un superdușman.
altădată, singurul om de pe pământ,
care-mi iubește copiii atât de mult.
Așa că-i pregătesc din nou masa
omul cu care-am mâncat de-atâtea ori
omul contradictoriu, atât de des.
poezie de Moon Chung-Hee
Adăugat de Marinela Barabula
Comentează! | Votează! | Copiază!
Don Juan
După ce le-a mâncat tone de ruj,
Femeile,
Înșelate în asteptările lor cele mai sfinte,
Au găit mijlocul să se răzbune
Pe Don Juan.
În fiecare dimineață,
În fața oglinzii,
După ce își creionează sprâncenele,
Își fac buzele
Cu șoricioaică,
Pun șoricioaică în păr,
Pe umerii albi, în ochi, pe gânduri,
Pe sâni,
Și așteaptă.
Ies albe în balcoane,
Îl caută prin parcuri,
Dar Don Juan, cuprins parcă de-o presimțire
S-a făcut șoarece de bibliotecă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O palmă
Umilința este o palmă
învinețită de frig
un cap înfundat în guler
o gură care inspiră aerul expirat de alte guri
Umilința e soțul și soția
mama noastră și a părinților noștri
fiica pruncilor noștri vii și a celor
pe care nu i-am lăsat să se nască
Umilința e sărutul așteptat cu anii
respins de ceara sleită între degete
sexul fotografiat ce pare atât de ireal
și cel blestemat pentru veșnica sa puritate
Umilința se cuibărește în craniile pustii
în buzunarele goale în inimile deșarte
ea ne intră în măduva oaselor ne suge sângele
Umilința ne omoară zi cu zi
[...] Citește tot
poezie de Tamara Zub
Adăugat de Marina Agelanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorule, unde alergi?
--Spune-mi, dorule, când pleci,
Unde vremea ți-o petreci?
--Poposesc la o fecioară,
Povestesc cu ea spre seară,
Îi mângâi cosițele
Și încâlcesc ițele.
--Dorule, unde alergi
Clipele să le culegi?
--Ia, eu fug la maica ta
Care suferă biata,
Să îi mângâi inima,
Că-i amară soarta sa.
--Zi-mi, măi dorule, fârtate,
Nu ți-e dor de libertate?
Nu auzi frunza foșnind
Și crenguța tot doinind?
N-ai zbura spre ceea lume
Călare pe-un roib în spume?
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Rostiri (1997)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fierbinte vis de-o vară
În diminețile de vară
Se îngână zi cu noapte în triluri
Și parcă inima-i ușoară,
Cu gând de evadat, exiluri.
În vara miezului de zi,
În zumzetul, concert de gâze,
Ai dor de-amici; cu ei să fii
Printre beri reci, soții mofluze.
Amiază-după, în plină vară,
Anină pleoape-n ațipire
De-o toropire "fraîche", bizară,
Cu iarba rece-n contopire.
Seara de vară, în amurg,
E-o briză fină, iz de flori
Și simți că suflete se curg
În melancolicu-n fiori.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
D-na George Reece
I-aș spune acestei generații:
Memorați câteva versuri despre adevăr sau frumusețe;
Într-o zi, ele ar putea da un sens vieții voastre.
Soțul meu n-a avut nimic de-a face
Cu falimentul băncii era doar casier.
Ruina s-a datorat președintelui, Thomas Rhodes,
Și fiului său de nimic și fără scrupule.
Și totuși soțul meu a fost trimis la închisoare,
Iar eu am rămas cu copiii,
Să-i hrănesc, să-i îmbrac și să-i țin la școală.
Și am reușit, și i-am scos pe toți în față,
În lume, curați și puternici.
Și totul prin înțelepciunea lui Pope, a poetului:
"Îndeplinește bine partea ta de datorie, în asta constă întreaga onoare".
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei pescari
Trei pescari au ieșit în larg, deși-n ziua-aceea n-ar prea fi vrut,
Navigând spre vest, în vremea ce soarele-apunea;
Fiecare se gândea la femeia care l-a iubit mai mult,
Iar copiii i-au urmărit pe valuri până-a răsărit întâia stea:
Pentru că bărbații trebuie să muncească, iar femeile să plângă,
Și la câștigul mic la masă multe guri or să se strângă
Chiar dacă valurile la bara portului neîncetat suspină.
Trei soții stăteau în turnul farului privind în depărtare,
Ele-au aprins fitilul lămpilor în seara prevestind dezastre,
Au văzut cum se-întărește vântul și cum vine ploaia în rafale,
Cum se rostogolesc norii vineți, spintecați de fugere albastre.
Dar bărbații trebuie să muncească, iar femeile să plângă,
Deși furtunile-s imprevizibile, iar apele adânci și noaptea lungă
Iar valurile la bara portului neîncetat suspină.
Trei leșuri zăceau pe plajă în nisipul strălucind sub soare
La ora mareei joase, în dimineața tânără ca o mireasă;
Iar femeile-și frângeau mâinile bocind cu lacrimi amare
Pe cei plecați, pe cei care nu se vor mai întoarce-acasă;
[...] Citește tot
poezie clasică de Charles Kingsley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind
în lumea plină de femei, în lumea plină de păcate
în scrumuri scocioram scântei să ardă viciile toate
și să rămînă dintre ele doar cele veșnic elegante
chiar dacă au venit ca stele, chiar dacă vor pleca bacante
în lumea plină de bărbați, în lumea plină de himere
prin wal-uri căutăm cârnați la soiul preferat de bere
mai căutăm și adăpost să pot privi fără prihană
un meci de fotbal pe de rost, și el sătul de-atîta hrană
în lumea plină de femei, în lumea plină cu bărbați
sorbii din plin amarul ei și din dulceața ei nesaț
am fost cândva și Don Juan și soț amarnic înșelat
am fost la funduri de ocean și cerb de coarne spânzurat
dar am rămas același eu cu suflet tânăr și hoinar
de copilaș hazliu, de zeu, de cel din urmă boschetar
și azi impovărat de ani și dus cu pluta uneori
în viață asta de doi bani, mai ard în sine meteori
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (5 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre copilărie și soț, adresa este: