Poezii despre cosmetică și femei, pagina 2
Femeia din mine
Pe sub pielea-mi de copilă, țin ascunsă o femeie,
Cu privirea de felină și cu-n ruj ciudat pe buze.
Pregătită să atace viața când va fii nedreaptă,
Să ucidă și să moară, să renască-n a mea șoaptă.
E atât de rafinată că aproape nu exista,
Uneori îi sunt nedreaptă, și devine atât de tristă.
O lipsesc de mângâiere, de amor, și ochii căprui,
Și o-ngheț cumva în mine pentru moartea nu știu cui.
E un vis erotic parcă când în mine se arată,
Nu mai știu de sunt copilă, de-s soție sau amantă.
Mă tot ceartă ca o mamă, dar mă-ndeamnă la păcat,
E un demon într-o rană, ori sunt eu cu-adevarat?
Mă ucid în orice clipă, dar revin cu ea la viață,
O tot țin înlănțuită și lipsită de speranță.
Prea puternică-i femeia ce o țin ascunsă-n mine,
Totodată prea firavă, să o las liberă-n lume!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Africa
Deșertul gustă galben în gura mea
ierburi amare într-o vale strâmtă
ape subterane așteaptă sub roci
ploaia ce va cădea peste 5 ani
la sud de cataracte
Iar noaptea: ocean albastru-negru
umplut cu sunete de nispuri mișcătoare
Cicade plutind prin aer
ca o respirație grea, un cânt cu gust de cenușe
vibrează printre dinții albi
un semn lăsat de vânt.
Undeva licărește Steaua Sudului
stau pe spate și
ascult fascinat
bufnița deșertului
în singurătatea ei
vârtej de vise uscate.
[...] Citește tot
poezie de Adrian Grauenfels din Etnii, Naivul si Profanul (2018)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum ar fi dacă
cea mai frumoasă zi e atunci cînd îmi pun dimineața zălog
la picioarele tale
iată drumul mătăsii începe de aici
doar atât îmi amintesc din trecut să mă ierți
acum caut cea mai scurtă cale între pământ și cer
nu e cinstit să mă încred doar în ape
tu nu vezi ce mică sunt strânsă în cercuri
ca pasărea prinsă în propriul ei zbor
spune-mi dacă eu aș fi femeia ta
m-ai lăsa la cina cea de taină
aș îndrăzni eu să rezem scara de trupul tău
entități
se nasc vieți disperate prinse în șuruburi de cruci
pe marginea drumului cresc oameni transformați în iepuri
aleargă dezorientați
pietrele au gustul acela de nerostit
precum omul care și-a lăsat vorba într-o peșteră
și melcul saliva pe iarbă
departe un lan de grâu își seceră singur spicele
recolta miroase a metal încins
[...] Citește tot
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem gothic
îmbrăcată toată în negru ea
m-a vizitat la spital
și rujul și lacul de unghii îi
erau negre deh culoarea vârstei rebele mi-am spus și
zâmbind i-am făcut semn să se așeze pe pat
a preferat să plutească ușoară ca un lampion chinezesc
lumina ei făcea să pâlpâie neonul din salonul nr 3 a
urmat un moment plin de evlavie și
mâna ei ce scânteia ca moaștele de la patriarhie
mi-a pus pe frunte mângâierile tuturor femeilor
stam plin de remușcări sub un soare negru
pe faleza unei ape negre de pe celălalt mal
cuvintele îmi făceau semne și eu înotam spre ele
cu toate întrebările lumii în spate dacă dădeai zoom-ul
la maximum mai puteai vedeai un înger îngerul meu
cu tricoul pe care scria luci ferego teamo împreună
am admirat transparența spațiului dintre mine și tăcerile ei
un lung tunel lustruit cu genunchii de zei
prin el treceam spre o lumină ce parcă își luase
căldura dinlăuntrul meu
poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pompei
mă plimb printre ruinele tale, femeie.
firește, cerul este albastru, ca lângă mediterana,
dar cum este posibilă atâtă distrugere?
aleile șerpuiesc pavate cu pietre albe printre statuile decapitate și
zidurile rămase-n picioare,
pinii răsar de unde nu te aștepți, vizibili prin câte o fereastră, o boltă
o curte interioară cu un ciot de havuz.
sunt fresce, chipuri de animale desenate cu ce dermatograf pe
tencuiala slinoasă?
menadele sunt roșu-cărămizii - cu ce ruj au fost mâzgălite?
ce amintire, din ce oraș, din ce seară, le umflă sânii rotunzi?
norii trec pe deasupra ca niște furouri mototolite
furtunile trec șfichiuind bucățile de cornișă
ca niște cearceafuri ude de transpirație.
firește, au mai rămas schițe vagi de tricliniu,
graminee foșnind lânga pulpa satirului -
dar unde este ruina unei guri râzând cu necaz și dispreț,
unde sunt vestigiile ochelarilor de soare, brichetei pall mall, unde
sunt termele
de faianță și fard ale snobismului tău?
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie, ah, femeie...
unde ți-s umerii când
lumea se prăvale
și tot mai mulți bărbați îți fură hainele
vocea, rujul, ciorapii
și se pretind
egală ție?
unde ți-e barza?
de ce nu le-o împrumuți lor
doar așa
vor înțelege că miracolul
nu stă într-un rol la întâmplare sub cearceafuri
iar iubirea
năprasnica asta de iubire
atât de invocată
și care te face zee și umilă
nu stă-n poziții de stârnit secreții
.
iubirea nu este un drept
precum nici vreo obligație
nimeni nu știe ce este iubirea
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rochia ta încă neîmbrăcată
ne îmbrăcăm în timp ce intersecția vorbește
prin fereastra deschisă
cu păsările ieșite din teama nopții care foșnește
ai încă stropi de apă pe sâni când îți potrivești sutienul negru
e ca o lumină precisă
zâmbetul tău de mentă încă integru
îți privesc acum părul strâns cu un elastic subțire
de parcă ai avea un ochi în ceafă
cu care vezi totul dintr-o privire
aș vrea atunci să-ți cobori pleoapele așteptând
un sărut moale
ca o ofrandă cuvenită ca o întoarcere în rând
ți-aș prinde apoi buzele cu dinții ușor
mai întâi pe cea de jos ca și cum
asta ne-ar ține cumva suspendați între tavan și covor
[...] Citește tot
poezie de Călin Hera din Îmi pun singur miere în ceai (2010)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunshine
celei mai bune prietene nu-i plac costumele tale de serie
nici mirosul de tutun ieftin
(călătorisem împreună de nenumărate ori)
ea parcă este desprinsă din magazin fashion
are idei politice de dreapta și îmi imprimă un ritm mașinal
ai întâlnit-o la aniversarea mea de la acel bistro obscur
în ziua în care am împlinit 33
beam prosecco din pahare înalte apoi te sărutam vinovat
(urme mate de ruj îți rămâneau pe bărbie)
îți ștergeai mâinile de benzina 99 cu care ți-ai umplut rezervorul
și mă invitai la mansarda ta de celibatar
(ea avea repulsie de felul tău masculin de a viețui în dezordine)
nu aveai nici măcar două farfurii întregi
mâncam din tacâmuri de unică folosință
apoi citeam ziarele monoton
și îmi spuneai că mi s-au deșirat ciorapii
ochi în ochi ne juram să nu facem politică
prietena noastră râdea dezarmant
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimburi
Îmi pare că în mijlocul a ceea ce îți spuneam stă furibundă inima mea
dumnezeu nu are nicio treabă cu asta, te trezești într-una din zile altfel
îți lași la o parte întrebările și toate dubiile însoțitoare
te îmbraci în femeie lași de o parte stânjeneala
devii altceva
una
pe buze aroma de merișoare al unui ruj foarte roșu
ieși aproape nouă din casă ți-ai pus desigur cerceii tăi cei mai frumoși
fusta te îmbracă de parcă nu ți-ar mai fi mamă
ci tată
pantofii cu toc ți i-ai înmuiat în aur
și-n
ploaie
ceasornicarul îți dă cheia inimii bărbătești și începi să întorci altfel ceasul și timpul
dar nu, bărbatul tău nu e nicăieri
îl cauți zadarnic pe strada prelungă ca moartea
pe taximetre s-au oprit dumnezeii să-întrebe ce e cu suflul cel nou
pentru că nicio pasăre nu se schimbă la suflet prea repede
iar tu ești pesemne o pasăre ai devenit una
din porumbă te-ai făcut porumbel și apoi iarăși porumbă
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crima din Șoseaua Ștefan cel Mare
ieșisem de la scala sufocat de stele, năclăit de stele
mușcat de păienjenii galbeni stelari
era toată bolta stea langa stea
și stanioluri, cioburi, celuloide și peruzea
zornăiau, pâlpâiau, era atât de scântâietoare zăpada
încat nu mai puteai să mai știi care sunt stelele și care e strada.
la fondul plastic, spre romană, stelele din ce în ce mai apoase,
microbi transparenti, cu protoplasmele de matase
se-mpiedicau de vitrine, se xeroxau pe capote
se ștampilau pe fețele costoboce, cumane și vizigote,
fete fantastice de pietoni.
era întuneric plombat cu neon.
eram azuriu, amețit.
- pardon, nu știți cât e ceasul? vă rog frumos!
în jur, pustiu, case și garduri.
palide strângeri de inima. echipament sportiv, stilouri și ceasuri.
neliniști, extaze, iar străzile - râme, cobre, năpârci.
cine putea să întrebe?
cine mi-a pus drugi de gheață pe ochi? tu ești, bebe?
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cosmetică și femei, adresa este: