Poezii despre creștere și muncă, pagina 2
Baladă
Muncești din greu
Sporești mereu,
Ești ca un zeu,
Odorul meu...
Să te oprești
Să urmărești
Mereu să crești,
Să te-ntărești
Pe toți s-ajuți,
Răul să-l uiți,
S-ai pași făcuți
Spre cei căzuți
Câte ai fire,
Câtă privire
Și omenire,
S-ai și iubire.
Așa-ți doresc eu ție
Odor cu bucurie
În noaptea ce-a' să vie
[...] Citește tot
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate ai uitat
Departe dus la muncă
În Europa noastră
Îmi spui puțin în glumă
- Mă simt ca și acasă!
- Adevărat... răspund
Cu glasul jumătate
Ar fi egalitate,
De-ai fi tratat ca frate.
Dar inima te amăgește.
Tu ești plătit nemțește
Atât... nimic mai mult.
Străin printre străini,
Tu poate ai uitat,
Că în grădină lângă casă
Iarba a crescut de coasă.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biblică
lui Ion Breazu
Amiaza e dreaptă. Liniștea se rotunjește albastră.
Zboruri spre ceruri cresc.
Glasuri se irosesc. Ființe se opresc.
Vițelul în trupul vacii îngenunchează
ca-ntr-o biserică.
Maică Precistă, tu umbli și astăzi râzând
pe cărări de jocuri de apă pentru broaște țestoase.
Între ierburi înalte și goale
copilul ți-l dezbraci
și-l înveți să stea în picioare
Când e prea rău
îl adormi cu zeamă de melci.
Pentru tine lumea e o pecete
pusă pe-o taină mai mare:
de aceea mintea nu ți-o muncești
cu nimic.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Truda zborului
acest puls...
epuizat...
de canar
în voliera pieptului...
în trilurile lui
de spaimă...
ciocul lui,
moale,
în mei...
aripile-i îndurerate...
crescute din strămoși-i,
vulturii
și șoimii
păsării blânde...
cu ciocurile lor de pumnal...
așteaptă lumina,
din nervii
de aur
ai marii colivii,
în care toate așteptările
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Microb genetic
Anii vieții sunt muncitorii
care beau cu sete din ore și zile.
În sudoarea frunții își cresc copiii
și-n lacrimile tălpilor urmașii.
Ascut lanțul anilor în flacăra
iubirii pe retina ochilor.
Mă descalț, mândră, de tinerețe
și aleg numărul potrivit
printre lentile și dioptrii.
Curățirea sufletului și inteligența
îmi rămân în perii albi,
iar demnitatea îmi curge prin vene.
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu
Adăugat de Cristina Mariana Bălășoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești măicuța mea iubită
De-a-lungul vieții tale,
măicuță ai adunat
bucurii-mărgăritare-
dar și tristeți ai îndurat
Zile-întregi și nopți de-a rândul
ai vegheat la capul meu.
Tot la mine aveai gândul
când te rugai la Dumnezeu.
Vroiai să crească copilul
fără griji, fără nevoi.
Frumos, precum trandafirul,
ferit de vânturi și ploi.
Mamă, tu viață mi-ai dat.
M-ai crescut, m-ai educat
Să muncesc m-ai îndemnat.
Mereu alături mi-ai stat.
Pentru grija oferită
din suflet îți mulțumesc!
Ești măicuța mea iubită,
cu tine eu mă mândresc.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Temelia
Atâta muncă fără preget!
Încet-încet, de-atâția ani,
De jos, din temelia stâncii,
casmaua smulge bolovani,
Și macaraua suie-n muche,
și dalta-n feluri îi cioplește,
La rând ciocanul îi așează,
frumos mistria-i rostuiește;
Și lucru vrednic de mirare
din răsărit până-n apus!
Un grandios castel, d-asupra,
spre nori se-nalță și tot crește:
Pe cât jos se scobește stânca,
pe-atât se-mpodobește sus...
... Mai trebuie frontonul splendid,
alegoria triumfală,
Și-i opera desăvârșită
e gat-a unui secol fală!...
Un ultim bloc enorm, acuma,
trosnind, e smuls din grop-adâncă
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trupul de iarbă
Pe o umbră de vis
Alunecă o barcă,
Sub valuri de pământ
E mama mea, țărancă.
Cu trupul ei hrănește
Ierburile din parc
Unde pe un soclu
Zâmbește Ioana D'Arc.
Nimeni nu privește,
Ochii au țărână,
Dumnezeu se plimbă
Cu o cruce-n mână.
Liniștea-i deplină,
Totu-i potrivire,
În gura amintirii
Ard boabe de iubire.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ulița satului meu
Pe ulița unde m-am născut,
Am copilărit și am crescut,
Sunt îmbătrânite case părintești,
Construcții țărănești, românești.
Hrisoave pecetluite în povești,
Locuri dumnezeiești pe care le iubești,
Dar azi aici și colo mai găsești
Rar un pic de tinerețe omenești.
În case se află ființe bătrânești,
Căci tinerii, un lucru nefiresc,
Pleacă în lume din cuibul părintesc.
Pământul ogoarelor e înțelenit,
Nu-l poate munci un sat îmbătrânit.
poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mulțumesc, mamă și tată
Muțumesc, mamă și tată,
C-am viața asigurată,
C-am muncit și am de toate,
Cât trăiesc, până la moarte.
M-ați născut și m-ați crescut,
Mi-ați dat tot ce ați avut.
Mi-ați dat știință și sfat bun,
Pot să mă descurc și-n drum.
Știu lumii să dau respect,
M-ați învățat să fiu corect,
Să prețuiesc, să muncesc,
Să păstrez și să trăiesc.
Să-mi conduc viața mea,
De-i ușoară, ori de-i grea,
Că am indicații bune,
Pot să mă descurc în lume.
poezie de Valeria Calma Pleșu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre creștere și muncă, adresa este: