Poezii despre creier și gânduri, pagina 2
Cineva mă ascultă!
În veac cu putere ocultă
din zid cineva mă ascultă.
cu cât mă coboară pe mine.
cu-atât el mai mare devine.
Iubirea mi-o suge prin tuburi.
mă simt răstignit pe șuruburi,
ce face cu mine nu-i veghea,
el trage din zid cu urechea.
Ai zice că apără, poate,
poporul de rău și păcate,
de cei ce țin arme în liră
de cei care mint și conspiră.
Dar nu el ascultă orbește,
pe om când acasă trăieste,
ne intră-n cearceaf și sub piele,
în creier de gânduri săi-l spele.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt radical (1981)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Gândul
Gândul...
O acțiune involuntară a creierului uman
O exprimare fără glas a sentimentelor și trăirilor
O complexitate intensă și infinită
Un amestec survenit din "cutiuța" memoriei
Un act premeditat al acțiunilor noastre
Un păcat nerostit dar de cele mai multe ori înfăptuit
Rezultatul conexiunii neuronilor
O activitate nemărginită și intangibilă
Un miracol dăruit nouă de către Dumnezeu.
poezie de Ramona Kovacs (2019)
Adăugat de Ramona Kovacs
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stare
niște drumuri zdrențuite
pietre grele se spintecă una pe alta în creier
apa alergând goală
printre picioarele confuze
chipul legănându-se
între două căderi dilatate
fără să mai cunosc drumul
despart ceasul de timp
înainte de a uni malurile serii
într-o veghe copleșitoare
tăcerea era ca un film mut
fără actori și regizor
în minte toate gândurile s-au stins
în curând mă voi bate pe întuneric cu liniștea
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când mă duc
vin și nu stau pe gânduri
în zadar să mă frământ
dacă într-adevăr mă duc
în căutarea diamantului
aflat adânc în sufletul meu
vin când plec și e cel mult
o criptogramă c-un tainic
cifru sau un cod secret
când mă duc vin cu gânduri
ce stau în cumpănă
răsturnate în citate din kant
și socrate aranjate în creier
când mă duc ca un penel
muiat în culorile vieții aștept
să vin clădind versuri pe foi
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața
mi-a zgârâiat creierul cu versul
ce s-a zbătut toată noaptea
în brațele noastre
vine cu razele timide de soare
în adieri inexplicabile de vânt
dimineața se instalează
pe străzile humorului pline
cu pistolari ce scot coltul
înaintea țigării
o floare lasă fiecare pe trupul
nopții plină de iubiri ciudat
de nepământești
vântul scutură gândurile
și risipesc visele cu femei
frumoase care toarnă whisky
cu gheață și foc
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Foc pentru vioară și orchestră
În loc de creier jar parc-aș avea
cuvintele se-aprind pe limbă
cenușa devorând stea după stea
în gândul meu tăcerea-și plimbă
Cuvintele se-aprind pe limbă
miroase gura a foc și pară
un rug atâta am în partea stângă
și altu-i trupul tău vioară
Miroase gura-a foc și pară
cenușa devorând stea după stea
în pieptul meu arde a doua oară
în loc de creier jar parc-aș avea
Cuvintele se-aprind pe limbă
și cântecul în foc mi-l schimbă
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (20 ianuarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă tem, deci exist
- De zis, ce-ai mai zis?
De scris, ce-ai mai scris?
M-antrebat un gând,
Lacrimi picurând,
Căci eu, de gândit
Nu am reușit
Să gândesc nimic,
De un an și-un pic;
De un an și cât
Nu gândesc, atât
Mă tem, tremurând,
Că nu mai sunt gând...
- Păi, dacă ți-e teamă,
Ești, de bună seamă,
Tocmai pentru că-ți
Este frică să-ți
Recunoști ființa,
Dacă n-ai putința
Să fii aplicat;
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jucând X și 0 cu viața
privesc albul coalei de hârtie
e atât de alb
că mă dor ochii
iau pixul și trag o linie dreaptă
așa ca linia aceea
a aparatului care măsoară
pulsul vieții
nici un gând nu o deranjează
mă deranjează pe mine
s-au adunat toate
și bâzâie ca un roi de țânțari
cred că legătura neuronală
dintre creier și mână
e întreruptă undeva
altfel nu înțeleg refuzul literelor
de a se lăsa desenate
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi plouă
Imi plouă pe inimă cu picături de rouă
sunt reci si plăcute
ce bine.
Îmi plouă.
Pe ochi si pe gură imi plouă cu lacrimi
ce gust bun au ele.
de dor si de patimi.
Si-n creier, cu gânduri nebune
să vin după tine.
la tine.
Vin?
Spune.
Imi plouă cu tine, cu vorbele tale tăcute
cu ochii tăi negri si buzele mute.
Sunt udă.
mi-e frig si mi-e bine.
Sunt apă
adorm si visez că te scalzi.
Mă scapă
de dor
[...] Citește tot
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un timp fără suflare, un creier rămas gol
Un soare decedat și-o lipsă de lumină,
Un râu care se-ntoarce în fostul lui izvor,
În inimă și-n gând, tăcerea va să vină,
Iubindu-mi amintirea, mă pregătesc să mor.
Un vis neterminat și-o dragoste pierdută,
Un cer care-și aruncă odrasla în pământ,
Un dor incinerat, o umbră tristă, mută,
Cenușă risipită de nemilosul vânt.
Un doliu sideral și-o cumpănă stricată,
Un vers slăvind iubirea, zadarnic protocol,
Mister elucidat, speranță expirată,
Un timp fără suflare, un creier rămas gol.
poezie de Ionuț Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (22 iunie 2022)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre creier și gânduri, adresa este: