Poezii despre creier și gânduri
poezii despre creier și gânduri.
Altfel
Omul începuse să vorbească singur...
Și totul se mișca în umbre trecătoare -
Un cer de plumb de-a pururea domnea,
Iar creierul ardea ca flacăra de soare.
Nimic. Pustiul tot mai larg părea...
Și-n noaptea lui amară tăcuse orice cânt -
Și-nvinețit de gânduri, cu fruntea în pământ,
Omul începuse să vorbească singur...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Topire
Prea ninge peste tot ce e frumos,
peste tot ce e urât prea ninge,
până-n gânduri intră ninsoarea;
se încinge o bătaie cu bulgări
între creier și vocea creierului,
o ruptură e în codul personal al poetului
muza l-a trădat și el trebuie
să aștepte până la topirea zăpezii.
poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
21 martie
merge la inimă, dacă inima e acolo
merge la cap, dacă din când
în când creierul fluieră
(?!) dragostea mare
cât inima gândului vine mâncând
pământul de sub picioarele poeziei
în unele zile-zambile, aniversare
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zburător
Furtuni mi se zbat în piept,
ființa întreagă mă doare
și ochii-mi sunt triști de nesomn.
Mă biciuie doruri amare.
Și ploaia mă ceartă din zori.
Cu lacrimi de-aloe te plâng!
Mă-ncearcă iubirea din sori
și arde în creier un gând!
Aș vrea să mă prind de zăbrele
să-mi rup colivia de fier!
Alergi prin venele mele...
Iubitule, stelele-mi pier!
În flăcări mai aprige ard,
sub ochii tăi grei mă topesc
și la picioare îți cad.
Adio! Te vreau! Te iubesc!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Poeme desuete gravate în suflet (2012)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Amăgire
Să fug de gânduri vreau dar nu-i măsură,
Ah creierul, gândește fără mine,
Nu-l pot opri, să-nebunesc îmi vine
Și-atunci m-afund, pierdut, în băutură.
Mă-mbăt dar capu-mi vâjâie, plesnește
Și tâmplele-i se zbat nimicitoare,
Am vrut să-l amăgesc dar tot mă doare
Și-a gândurilor fire-mi încâlcește!
Mi-e totuși vigilența încă trează,
Mă poartă-n întuneric în neștire
Dar mă păzește și nu mă trădează!
Deși un voal mi-e tras peste privire
Smintitul creier încă mai lucrează,
Sperând la o smintită fericire.
poezie de Petru Miloș
Adăugat de Petru Miloș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluturele - gând
Lumină pătrunsă
de praful de Lună,
petale scăldate
în polenul din flori,
le simt pătrunzânde,
intense, în mine
culori și fiori...
Unite în urmă
de-un creier cuminte,
își mișcă în grabă
aripi nevăzute,
străbat tot pământul
și iute
se vede afară zburând
fluturele gând!
poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutare
Adulmec încă urma
Picăturii de ploaie
Ce a căzut pe pământ,
Dar și scrutez pașii tăi
Ferecați printre frunze.
Cred că încă o gheață
Și-a lăsat cumva un gând
Abia brăzdând fruntea mea,
Și de-atunci îmi plănge
O flacără în creier.
Iar eu mai caut încă
Dovada răsărită
A încă unei temeri
Obsedat de un nufăr
Pierdut de rădăcină.
Și lacom de tristețe.
Presar singur cenușă
[...] Citește tot
poezie de Răzvan Ventura
Adăugat de Răzvan Ventura
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o mare de plasmă
Într-o mare de plasmă
se balansează o pasăre.
Ea care este a aerului, - acum
în altă stare, în altă culoare,
în altă mișcare,-acum
trebuie să fie cu totul alta, acum.
Lipsește greutatea, dar lipsește
și viteza, și plutirea...
Se zbate pasărea într-o mare de plasmă
ca să-și păstreze granița aripii și firea.
Poate că această stare nu va trece
niciodată,
poate că pasărea va rămâne definitiv în plasmă
și poate
că înfioratul meu creier gânditor
va rămâne mereu locuit
de această fantasmă.
Noroc! Îți spun ție pasăre măiastră.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amiază adormită...
Amiază adormită, scăldată-n must solar
E ora-n care moartea mă bântuie bizar,
Strângându-mi fruntea-n cercuri concentrice de foc,
Șoptindu-mi că-i aproape al ei nefast soroc.
Bondari muiați în aur se zbenguie-mprejur,
Sau gânduri negre minții îi caută cusur?
Ce-mi bâzâie în creier atât de obsedant,
Ce gând plin de otravă mă soarbe spre neant?
Ce pur e ceru-albastru, și ceasul plin de miere!
Făcute-s, parcă, acestea s-alunge orice durere;
De ce mi-e mie, oare, din naștere sortit
Să-mi fie clipa neagră și gândul otrăvit?
Zadarnică zvâcnire și prea-banal răspuns
La întrebări rostite, de veacuri, îndeajuns
De ți-e sortit albastrul în el vei adăsta
Și de ți-e amar paharul, amarul vei gusta.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Amarele neliniști
Cresc neliniștile-n noi ca veninul în gușe de șerpi.
Spre ireale zări ale gândului negru
ne îndeamnă haotice ascunzișuri
ale sufletului nostru bântuit de grele furtuni.
Cine ne va putea da liniștea,
liniștea în care să nu mai simțim că suntem aievea,
după care tânjim cu priviri purulente
ca bolnavii sanatoriilor cu paturi albe,
unde în colțuri apar și cresc tristețile,
tristețile cenușii, tristețile mai sumbre dacât moartea?
Cine ne va lecui de neliniștile ce ne rod,
Cum viermii sfartecând un creier într-un sicriu de lemn putred,
atunci când planăm în zbor frânt dincolo de zarea conștiinței
și gândurile noastre nu mai au speranțe,
și sufletele noastre nu mai au vise?
Când suntem pustii ca nesfârșitele, vastele deșerturi
ce nu au nici nisip, nici ghețuri eterne să le acopere?
Când dincolo de noi și de sufletele noastre nu mai e nimic,
Când vântul negru-al neființei ne bântuie amar,
neînchipuit de amar și fără sens?...
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de CristiB
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre creier și gânduri, adresa este: