Poezii despre curcubeu și muzică, pagina 2
Stele coapte
Eu sunt ploia din cuvinte
Tu ești portativ de curcubeu
Unde stropii mi ritmezi în note
Pe culori..
Să cânt prelins pe filă
Ce-mi esti tu de curcubeu
În zgomotul rostogolirii mele
Într-un cântec ce-mi arde stropii
In fantasme aburinde
De gutui coapte în cuptor
Stropite cu mierea șoaptelor
Pudrate cu atingeri ușor
În cântecul îmbietor
Al stelelor coapte
În priviri în noapte
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fărașul cu stele
Am netezit pavelele gândului
Cu florile așezate pe gulerul pământului,
Mi-am pus inima într-o cafea descântată
Să fie citită în iriși de fată.
Păcatele s-au rostogolit în gestul făcut,
Ca pe un gard cu vise în ie cusut,
Orbește curcubeul m-a dat peste cap,
În brațele tale mă-nghesui să-ncap.
Rodii din crengile stelelor pline
Mi-atinge uimirea sculptată în bine,
Pun catifea pe dâra cu semne,
Inelele iubirii sunt răni și însemne.
Stejarul din noi izvoarelor cântă,
Ghinda speranței ne binecuvântă,
Suntem zămisliți sub canoanele-i grele
S-adunăm bătrâneții fărașul cu stele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spațiu
În inima mea
există o grădină
plină cu flori
de curcubeu
unde cântă pitpalaci
și o fecioară
se plimbă printre
crengile de aur.
Din degete
îmi cresc muguri
care dau în floare
și în frunct.
Sufletul meu
călător
aleargă prin lume
și-l aștept
să se-ntoarcă acasă.
Niciodată
nu sunt singur.
poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul ploii
Nu e bucium, nu e flaut, nici chitară fermecată
Este șoapta caldă a ploii, peste nucul din livadă
Nu e fluierat de mierlă, nici pustiul unui cuc
Este șoapta caldă a ploii, peste frunzele de nuc!
Eu ascult cum cântă ploaia si in ritmul unui vals
Ridic brațele spre ceruri, ploaia râde in extaz......
Mă cuprinde mă-nfășoară cu argint sclipind in soare.
Intr-un curcubeu eșarfă, plec cu ea in depărtare!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
CONTRA - TAUTOGRAMĂ
Crâcnești când cerul cerne
Crâmpeie cristaline
Ce curg, croind caverne,
Crevase-n coveline.
Condamni când curcubeul
Cunună-și, cast, culoarea
Cu cerul, corifeul,
Cromatizând candoarea.
Cârtești când cucul cântă
Cu codrul conversând,
Căci crengile cuvântă
Când cedrii cad, cerând
Ca cei care conduc,
Călcând cu ciudă clasa
Ce-o cred că-i colb, ciuruc,
Calic, cenușăreasa,
[...] Citește tot
poezie de Eugenia Mihu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În drum către tine
alerg pădurea peste un deal
trec cu trăsura prin încăperi
trenul electric pare un cal
pasărea-pește cântă de ieri
înger femeie dintr-un bărbat
la rugăciune am să renunț
un câine râde îmbălsămat
și-ntr-o sămânță umblu desculț
cioburi mioape taie în lemn
vârfuri de scări spre zeppeline
c-o mângâiere până la semn
un curcubeu suie pe șine
vând amulete într-un popas
urmele arse mușcă din porți
sunt caravane cifrele ceas
ducând prin oase șiruri de morți
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul epuizării...
.. acestei negenerații
Acestei negenerații i-a lipsit gâtul
deși își purta capul
pe perna norilor
ba chiar peste ploi
Chiar peste ploi
semnele vremurilor
ridicau curcubee
admirate de visătorii
de plumb din blocurile de asfalt
De asfalt erau lipite cuvintele și șoaptele
purtate în lume
până ce va face gât
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Esența nemuririi
Iubită, mamă, ori soție,
Sau soră, ori femeie sfântă,
Cu dalta, sculptorii-ți spun ție
Tot ce în inima lor cântă.
Penelul pictorului este
Dezlănțuit să preamărească,
Făptura ta într-o poveste
Ce-n curcubeu stă să-nflorească.
Dar eu, Poetul, sărăntocul
Ce are-n suflet doar Cuvântul,
Cum, oare, să-ți descriu norocul
De-a lumina întreg Pământul?
Minune ce-ți slujești menirea,
Cum să-ți arăt prin vorbe, rostu,
Că tu ești însăși nemurirea,
Născând pe Dumnezeul nostru?
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul lebedei
Sunt ecoul ideii emise cândva...
În armonie precede cuvântul creației,
Taina ei învinge orice formă de înțelegere a mea.
Din țărână fost-am crescut, modelat
Pe calapodul ideii divine - sunt cântec unic!
Azi încă simt urmele degetelor pe trup,
Simt mâna arhitectului cum a modelat lutul
În care a fost însămânțat sufletul meu;
Și cât de frumoasă a fost melodia nașterii mele!
Încă se aude ecoul ei...
Azi am simțit uitarea.
Uitarea mă împinge mereu înainte...
Chiar ea să fie marea trădare din mine?
Acum am înțeles, e mult mai clar:
Uităm că suntem muritori și pierdem prezentul.
Și iară simt acea mână peste trupul meu mereu grăbit
În traversarea-i către ceva necunoscut.
Dar dacă azi mâna a venit să culeagă recolta?
Vai ce păcat că învăț să cânt ca o lebădă,
[...] Citește tot
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec liniștit
M-aș mai uita curat la frunza verde,
dar amintirile mă trag în jos
și mă înec în frunza verde
de verdele trăit mă înec în frunza verde.
M-aș mai uita la piatra albă
lucindă, mirosind
a soare orbitor și a potcoavă,
dar amintirile mă trag în jos
și mă înec în piatra albă
și mă sufoc în aerul de piatră albă.
M-aș mai uita la animalul gingaș
care mănâncă înfometat
pe animalul foarte gingaș
rănit mortal și de mâncat,
dar amintirile mă trag în jos
și mă înec, mă înec în foamea animalului înfometat
și mă înec, mă înec în animalul de mâncare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre curcubeu și muzică, adresa este: