uragane

* * *

O! Moarte vin de treci
Pe inima-mi pustie şi curmă a mele gânduri
S-aud cum uraganul mugind în grele cânturi, Se plimbă în pustie mânat de aspre vânturi, Mi-e dor de-un lung repaos...
Să dorm,
Să dorm pe veci.

poezie celebră de Veronica Micle din la aflarea veştii că Eminescu a murit, cu trei zile înainte de a muri (1 august 1889)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

O! Moarte vin de treci
Pe inima-mi pustie şi curmă a' mele gânduri
S-aud cum uraganul mugind în grele cânturi,
Se plimbă în pustie mânat de aspre vânturi,
Mi-e dor de-un lung repaos... Să dorm,
Să dorm pe veci.

poezie clasică de Veronica Micle (1 august 1889)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jaf

Văd prin ochean malul şi colibele.
Dar unde-i marea pe care o blestemau pescuitorii
şi uraganul nebun, îmbătat de victorii?

Înecatul a cuprins marea în braţe,
a înfăşurat-o în uragan ca-ntr-un şal de mătase
şi s-a tot dus sub zodii mai norocoase.

Văd copacul cu ramuri atente, dezmierdătoare
şi aud cântând turturele.
Dar unde e noaptea şi unde sunt preţioasele stele?

Spînzuratul a luat noaptea pe umeri,
a îndopat buzunarul cu recile juvaeruri
şi a tulit-o ca un ogar cu limba scoasă prin ceruri.

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi răpune

Te voi răpune
în cel mai frumos
mod posibil.
Iar atunci când te voi părăsi,
vei înţelege
în sfârşit de ce
uraganele au nume
de oameni.

poezie de Caitlyn Siehl, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uraganul

vă este frică de uragane?
mie nu –
doar ţiglelor de pe casă le induce o stare de cu
tremurare în zbor...
poate şi
fotografiilor de familie peste vară – puţin
risipite-n
vânturi exagerate în ultimul
timp al schimbărilor –
mie nu
mai îmi stă ceasul acum numai la
vremea repezită de-afară

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul – poem diamant

Biciuind
în viteză
şuieră mereu asurzitor
când rece, când cald
"mătură" totul din calea sa
iar dacă se supără
se transformă repede
într-un uragan
ameninţător.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

poezia mea măreşte la tabac acciza
scumpeşte viaţa adânceşte criza
bagă cultura-n faliment
accentuează râca-n parlament
aduce secetă în bărăgane
naşte-n ţară uragane...
........................
eu-s vinovat de petele solare
de găuri negre de dispariţii de popoare
eu apăs prin irakuri pe trăgaci
din cauza mea sunt românii săraci.

poezie de Girel Barbu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub sabia timpului

Plutim pe marea vieţii
Ca pe o corabie
Uneori furtuni şi uragane
Se dezlănţuie
Ca şi Damocles destinul aşează
Deasupra capului o sabie
În timpul în care anii scurşi
Cu cei ce vin se înlănţuie

Suntem neputincioşi a citi
A destinului carte
Ce taine ascunde –
Dar nu avem dezlegare
Drumul vieţii ce ni-i dat
Este aproape, este departe?!
Peste timp, peste vremi
E a noastră eternă înălţare.

poezie de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chefliilor din bloc

Dansează lustra pe tavan,
În ritm de rock şi de lambadă;
Pereţii gata stau să cadă,
În vuiet grav de uragan.

Şi-n tropote de cavalcadă,
Privesc uimit de pe divan,
Cum joacă lustra pe tavan,
În ritm de rock şi de lambadă.

Şi-aşa, de-atâtea ori pe an,
Când sus la trei se strâng grămadă,
Şi de prin bloc şi de pe stradă,
Cheflii ce trag câte-un chiolhan,
De-mi sare lustra din tavan!

poezie de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

speranţă (vezi şi nădejde)

Speranţa e ceva cu pene

Speranţa e ceva cu pene
Care-îşi face cuib în inima-încercată
Şi care cântă-o melodie nerostind cuvinte,
Fără-a conteni vreodată.

Glasu-i e dulce-n vreme de furtună –
Şi cumplite-ar trebui să fie-acele uragane
În stare s-alunge micuţa pasăre,
Care alină atâtea fiinţe umane.

Am auzit-o-n cele mai înfrigurate locuri,
Pe cele mai învolburate mări –
Dar niciodată când m-am aflat la ananghie
Nu mi-a pretins nici mulţumiri, nici dări.

poezie clasică de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!