uragane

* * *

O! Moarte vin de treci
Pe inima-mi pustie şi curmă a mele gânduri
S-aud cum uraganul mugind în grele cânturi, Se plimbă în pustie mânat de aspre vânturi, Mi-e dor de-un lung repaos...
Să dorm,
Să dorm pe veci.

poezie clasică de Veronica Micle din la aflarea veştii că Eminescu a murit, cu trei zile înainte de a muri (1 august 1889)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jaf

Văd prin ochean malul şi colibele.
Dar unde-i marea pe care o blestemau pescuitorii
şi uraganul nebun, îmbătat de victorii?

Înecatul a cuprins marea în braţe,
a înfăşurat-o în uragan ca-ntr-un şal de mătase
şi s-a tot dus sub zodii mai norocoase.

Văd copacul cu ramuri atente, dezmierdătoare
şi aud cântând turturele.
Dar unde e noaptea şi unde sunt preţioasele stele?

Spînzuratul a luat noaptea pe umeri,
a îndopat buzunarul cu recile juvaeruri
şi a tulit-o ca un ogar cu limba scoasă prin ceruri.

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

O! Moarte vin de treci
Pe inima-mi pustie şi curmă a' mele gânduri
S-aud cum uraganul mugind în grele cânturi,
Se plimbă în pustie mânat de aspre vânturi,
Mi-e dor de-un lung repaos... Să dorm,
Să dorm pe veci.

poezie clasică de Veronica Micle (1 august 1889)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi răpune

Te voi răpune
în cel mai frumos
mod posibil.
Iar atunci când te voi părăsi,
vei înţelege
în sfârşit de ce
uraganele au nume
de oameni.

poezie de Caitlyn Siehl, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uraganul

vă este frică de uragane?
mie nu –
doar ţiglelor de pe casă le induce o stare de cu
tremurare în zbor...
poate şi
fotografiilor de familie peste vară – puţin
risipite-n
vânturi exagerate în ultimul
timp al schimbărilor –
mie nu
mai îmi stă ceasul acum numai la
vremea repezită de-afară

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

poezia mea măreşte la tabac acciza
scumpeşte viaţa adânceşte criza
bagă cultura-n faliment
accentuează râca-n parlament
aduce secetă în bărăgane
naşte-n ţară uragane...
........................
eu-s vinovat de petele solare
de găuri negre de dispariţii de popoare
eu apăs prin irakuri pe trăgaci
din cauza mea sunt românii săraci.

poezie de Girel Barbu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chefliilor din bloc

Dansează lustra pe tavan,
În ritm de rock şi de lambadă;
Pereţii gata stau să cadă,
În vuiet grav de uragan.

Şi-n tropote de cavalcadă,
Privesc uimit de pe divan,
Cum joacă lustra pe tavan,
În ritm de rock şi de lambadă.

Şi-aşa, de-atâtea ori pe an,
Când sus la trei se strâng grămadă,
Şi de prin bloc şi de pe stradă,
Cheflii ce trag câte-un chiolhan,
De-mi sare lustra din tavan!

poezie de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

speranţă (vezi şi nădejde)

Speranţa e ceva cu pene

Speranţa e ceva cu pene
Care-îşi face cuib în inima-încercată
Şi care cântă-o melodie nerostind cuvinte,
Fără-a conteni vreodată.

Glasu-i e dulce-n vreme de furtună –
Şi cumplite-ar trebui să fie-acele uragane
În stare s-alunge micuţa pasăre,
Care alină atâtea fiinţe umane.

Am auzit-o-n cele mai înfrigurate locuri,
Pe cele mai învolburate mări –
Dar niciodată când m-am aflat la ananghie
Nu mi-a pretins nici mulţumiri, nici dări.

poezie clasică de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scirocco

S-alungă clocotul de ape,
Şi-n goană braţul unui val,
Ca un stăpân fără de milă,
Azvârle-o scândură la mal.

Biruitoare urlă marea
Şi mi te lasă pe pământ,
Solie jalnică şi mută
A aşteptării ce s-a frânt.

Ce tainică apropiere
Şi ce îndemn ascuns din cer
Mi te-a trimis să-mi spui povestea
Pierdutului corăbier?

Ori poate ştie uraganul...
Şi vrea să-i vadă la un loc
Pe bieţii călători pe valuri
Bătuţi de-acelaşi nenoroc?...

poezie celebră de Octavian Goga din Din umbra zidurilor (1913)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasele zile...

Grădini mereu schimbătoare
desfăceau cozi de păun.
Eram ucenicul cuminte
al unui demiurg nebun.
Cerul îmi spunea basme,
etern nevăzut moşneag,
raze îmi botezau fruntea
ca pe un steag.
Alaiul năzdrăvan
trecea pe cai de lemn şi de oase,
minunile mă adulmecau
cu boturi credincioase.
Apa somnului
se tulbura în uragane;
zorile spaima o tăiau în albe iatagane.
Fluturi auriţi
mă visează în muzee de ceară.
Plăpânzi, noi am trăit
doar o primăvară.

poezie de Dumitru Popescu din Rază de cobalt (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!