Poezii despre descreștere și gânduri, pagina 2
Clipele serii
drumuri paralele mergând spre infinit,
orizont expulzat în descreștere,
cu imagini inocente, redă liniștea stelelor.
o haină din cuier, trezită din adormire,
a dominat câteva clipe ochiul frunzei
și-a închis fereastra ca timpul să nu fugă.
cântecul de ieri, nehotarât să intre în auz,
a rămas pe marginea singurătății.
orașul abandonat își extinde pustiul
pe-o spirală de gând, cu rătăciri absurde.
clipele serii încep să plonjeze între ușile închise,
ca niște cicatrici nevindecate, venind din veșnicii ascunse.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare pasiune naște un vis
nu-i nimeni
a fost o părere că cineva bate la geam
dar nu sunt geamuri
într-o lume închisă
lumina pătrunde prin tavan
ca o cădere a cerului pe acoperiș
odihna trupului este obligatorie
în acest spațiu redus la tăcere
în care nu se spune nimic se acceptă
cu o bunăvoință de iubire
moartea și viața sunt dincolo de pereți
nu este îngrijorare nu se simte
se citește prin gânduri trăirea
pofta de aer și de priviri
fiecare pasiune naște un vis
ascuns în sufletul înverzit
din care crește arborele vieții
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umanizare
Castelul tău de gheață l-am cunoscut, Gândire;
Sub tristele-i arcade mult timp am rătăcit,
De noi răsfrângeri dornic, dar nici o oglindire
În stinsele-i cristale ce-ascunzi nu mi-a vorbit;
Am părăsit în urmă grandoarea ta polară
Și-am mers, și-am mers spre caldul pământ de miazăzi,
Și sub un pâlc de arbori stufoși, în fapt de seară,
Cărarea mea, surprinsă de umbră, se opri.
Sub acel pâlc de arbori sălbateci, în amurg
Mi-ai apărut sub chipuri necunoscute mie,
Cum nu erai acolo, în frigurosul burg,
Tu, muzică a formei în zbor, Euritmie!
Sub înfloriții arbori, sub ochiul meu uimit,
Te-ai resorbit în sunet, în linie, culoare,
Te-ai revărsat în lucruri, cum în eternul mit
Se revărsa divinul în luturi pieritoare.
O, cum întregul suflet al meu ar fi voit
Cu cercul undei tale prelungi să se dilate,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alegeri neînțelese
Oi fi iubind cu atâta nostalgie marea,
că sunt atât de mult făcut din apă
și-oi fi dorind atât de albastrul cerul, zarea,
că nici nu-s corp, doar gânduri pe undeva, pe-o mapă?
Oi fi redus în ambiții, n-am, trăiesc trecut,
că nu mă simt în noi veniți, mă caut ieri?
Doar vreau s-alerg, să fug în timp, nu vreau avut
și minte n-am... de trec aiurea ierni și veri!?
Oi fi greșit alegeri multe, cin' le-a vrut;
Iubita, alta, a fost de mamă și alți copii?...
Și în loc de-o țară, cu alta-n schimb m-am renăscut?
Poate născând, mai multe dăți... pururi voi fi???
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Sine...
Bucăți de lumină desprinse din mine
Se revarsă în mare cu lacrimi albastre,
Și ceru-i turcoaz se rupe din tine...
Căzute din cer sufocate din astre.
Eu cresc tu descrești în aripi de timp
Prin iubire ridic vindecări de cuvinte,
Le atragi mai aproape aproprii-un răstimp
În vremuri ce stau pe buze-ți s-alinte.
E trupul o formă lipită de vânt,
Îl unge tămâia cu sete de gând;
Mirosul de sânge se strânge la gât-
De sete-i setat de smirnă și -atât.
Tăcerea plesnește divinul din noi
Durerea-l cuprinde născută-n nevoi,
Ce face lumina în trup cu fior?
Alină ființa de Sine cu dor.
poezie de Elena Buldum din Pașii sufletului meu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tinerețea
(cugetări versificate)
"Tinerețe, leagăn dulce care legeni har și soare,
Cine știe-n lumea asta să te prețuiască oare!"
Traian Dorz
Iute ca un gând ea trece
Tinerețea mândră tare
Toate colorat ea face;
Vis edenic în visare.
Apa râurilor toate,
Florile, copacii, iară
Descresc, revin, făcând roate,
Tinerețea însă zboară.
Tinerilor! Vă spun vouă,
Adevăr ce-n lume este
Nu va spun o slovă nouă;
Omul nu îmbătrânește.
[...] Citește tot
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem totul și, totuși, nimic...
Vântul cu aripile cât toate zările
Astupă cu frunze cărările,
Distanța se mărește mereu,
Dorul iubirii devine mai greu,
Viața devine povară ascunsă
În izvorul cu putere redusă.
Acesta-i destinul zidit între noi,
Suflete luminând în torsuri greoi,
Răsuciri incomode, priviri pe fereastră,
Mușcă privirea din zarea albastră,
Suntem depărtarea ascunsă în noapte,
Suntem răsăritul ce plânge în șoapte...
Suntem totul, nimic nu suntem,
Îndrumă-ne, Doamne, cât mai putem
Să iubim la rându-ne fierbinte și vioi,
Să nu fim numai în gânduri câte doi,
Să fim în realitate cotidiană iubiți,
Dă-ne aripi să nu fim despărțiți!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Declarație de dragoste
Te-am văzut în noaptea
prețurilor reduse,
în lenjeria ta cu gânduri levitante.
Seriozitățile mele erau grav alterate!
Te urmăream ascuns citind Cabala,
dar mintea afectată mi-aluneca spre:
tralalala.
Aveai voce melodioasă, eu pupile dilatate!?
Simțeam colonizarea lentă a sufletului meu.
Devenisem inamicul neucis cu vorbele-ngropate;
sufleorul inimii îmi arăta ceva și vedeam greu,
dar vocea mi se scufunda cu bâlbâiala
iar mintea mea și ochii vedeau doar returnela:
tralalala!
Mi-am ascuns ochii în mâini la spate
și mintea mi-am lăsat-o într-o carte!
De ghicești în ce mână-mi țin ochii...
și mintea la ce pagină se-nvârte,
[...] Citește tot
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La moartea lui Neamțu
Lăsați clopotul să plângă cu-a lui voce de aramă,
Lăsați turnul ca să miște a lui inimă de fier,
Căci de stele mai aproape el dă acuma samă
Că un suflet bun și nobil se îndreaptă cătră cer.
Clopote, tu simți durerea și urmezi cu-a ta cântare,
Când din stea în stea se suie sufletul într-un avânt,
Pe când noi urmăm cu pasul cel rărit de întristare
Lutul palid, fără suflet, să-1 depunem în pământ.
Ochii? Câte dulci imagini au sorbit a lor lumine!
Capul? O, de câte gânduri el a fost împopulat!
Inima? Câtă simțire frământat-a ea în sine?
Sufletul? Câte speranțe, câte visuri a păstrat?
Si-azi nimic. Lumea gândirei e o lume sfărâmată,
De lemnoasa mân-a morții inima e stoars-acum,
Și imaginele-s șterse, ce prin el treceau odată,
Sufletul (dacă există) pintre nori își face drum.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1870)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Întrebări...
tu presă -"necorupta" cu buzele umflate
de-atîta supt
întreabă guvernarea despre libertate
și lanțul rupt
întreabă de PAS cu DA de ce nu fac reformă
ci doar destituiri
și ălea sunt făcute așa, mai mult de formă
și hai sicstir
de ce nu iese Maia c-o amplă strategie
senină, dură
să strige cât ne va mai roade această sărăcie
-feroce, pură
cât va mai merge lupta grea pentru active
de faimă tristă
decapitând la piramida colectivă
doar vârf de pistă
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (20 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre descreștere și gânduri, adresa este: