Poezii despre dulciuri și moarte, pagina 2
O poezie necunoscută de mulți
Venim în vizită la patul de spital
pe care lumânări vor sta culcate
i-aducem flori și ceai și un banal
desfăcător de suflete-apretate
Venim în vizită la noi
să râdem mucegai din buzele sterile
să ne privim cum stăm în fața morții goi
și ne săpăm cu pleoape morminte în pupile
Ne adunăm cu arcuri și saltele
cu prăjituri în sânge donatoare
pe holuri ne prefacem în atele
când noi murim pe stradă din picioare
Și ce e grav și trist și asistență
când la spital tu te privești lovit
și vii în vizită purtând indiferență
peste halatul în care ai murit!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dedicatie postmortem
De care cer mai ești cuprins, Ioane?
migrând cu tine in inima-ți de lut,
că nu s-au inventat canoane
și nu ințeleg cum ai putut...
să chemi albastrul ca un chin să vină
să rupi fâșâia zorilor ca vamă
aveai o atât de mare teamă?
c-ai stins in noi orice lumină...
chitara-ți plânge, cu tine-I nicio muză?
nu prevestește nimeni zboru-ți mut?
e-o amăgire jertfa-n ecou de lehuză
știu bine că nimeni nu te-a priceput...
și-ai ales o zi ca orișicare
să urci pe-o scară foarte, foarte sus!
tu te vei naște-ncet din fiecare
când toți murim de-același nor răpus!
de ochii lumii te-ai ascuns in tărână,
[...] Citește tot
poezie de Daniela Pârvu Dorin (20 decembrie 2007)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șpaga și junghiul
Propun să ne imaginăm c-avem nevoie de spital;
"Ferească Sfântul", zi-i mai bine, că de n-ai "PLICUL"... e fatal.
Vezi, cu portarul să începi, să fii cu tact neapărat,
Să-l mituiești cu socoteală, că altfel nu te vezi intrat!
Apoi, femeia de serviciu și ea se crede importantă,
Când vrei să-ți schimbe lenjeria, devine acră, arogantă.
Ia să nu-i dai... și ai să vezi, că nu îți schimbă lenjeria
O să aștepți tu mult și bine de nu îi ungi masinăria.
Ce să mai zici de asistente, ori sora șefă... fii atent!
De nu ai pregătit pachetul, atunci, când mergi la tratament...
Să știi că ești un om pierdut, cu furie ea se răzbună,
Te va-nțepa în dușmănie, să simți durerea, chiar și-o lună.
Să trecem și la domnul doctor... De n-ai să dai, ești ca și mort;
Aici, nu merge pachețelul, ci "PLICUL" gros cam cât un tort.
De vrei ca să nu mori cu zile și multă-atenție să-ți dea,
Fii pregătit vârtos la pungă, parol, îți spun... pe-onoarea mea!
poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
O.P.C
Ofer protecție canină...
Cine, vă-ntreb, este de vină
Că mulți înșală, mint... Vă jur
Ca cel mai hoț, e cel român.
Organul pentru călărit...
Ne-au tot furat, ne-au tot mințit...
Pe cine să mai crezi acum
Sărman român rămas pe drum?!
Consumatori... la drumul mare
De expirate pentru care,
Dăm banii pe medicamente,
Înmormântări, ori... dividente.
Bomboane pe stomacul gol,
Cafea, țigări și rockenroll...
Un "COLECTIV" drept pentru care
Se trece la retrogradare.
pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama tortului
eu cred că este femeia
care știe să facă
din memorie torturi abil etajate
(am comandat ciocolată: o
să văd
mâine ce dulce sau amar hoinar voi primi)
mama
tortului cred că încă iubește cu bluzele suflecate
fulgii din iarna de fală-n care, cred, cad
pe gheața apusului capete luminate
a tristețe, tot
așa cum se frâng mereu și pleopele și fruntea
prieteniilor în aproape, ah
pe care
încă le mai iubim pe gustate! -
oare
făcând prea dulce ordine-n lucruri
cu ajutoare
de ciocolată criogenată? - a
ferim: au
[...] Citește tot
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici nu bănuiți câte ceruri se îngroapă
într-o inimă de poet
dar vă cumpărați medicamente antistres
mai beți o vodcă albă
consumați un verset albastru
striviți întrebările într-o scrumuieră de lux
și vă întoarceți în moarte ca într-un așternut
cu speranța veșnicei dimineți
dar eu visez că sunt copilul răsfățat al cerului
și mă dăruiesc pe vânt să-mi caut zborul
nici măcar moartea nu mă izbăvește de libertate
din foc prin foc cenușă mă-ntorc
iar când mă veți fuma ca pe o țigaretă mentolată
miliarde de galaxii o să vă pătrundă în sânge
pe când pe mine mă va furnica liniștea
dintre două universuri roz
ca acum când vă scriu despre viață
ca despre un tort de ciocolată
numai bun de împărțit
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aproape normal
O vară după două primăveri,
Mâine am fosat ceva mai bun ca ieri,
Înfloresc trandafiri prin savarine,
Prevestesc cobele numai de bine,
Pânze freatice zboară prin văzduh,
Guralivii tac grele vorbe de duh,
Cioclii moșesc venirea pe lume,
Iar botezații nu mai au nume,
Cojile sunt învelite în miez,
De foame tot natul este obez,
Se ridică laptele pe smântână,
Sunt patru duminici în săptămână,
Este înaltă cresta genunii,
Se văd ambele fețe-ale lunii,
Sfârșitul lumii e doar amintire,
Amin, amin, veșnica-mi pomenire!
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigăt de pace
Se varsă lacrimi printre frați
Ne mor oamenii, nevinovați
Pentru o cruntă încăpățânare
Se varsă lacrimi arzătoare
Sunt minți bolnave, imbecili
Făcând să sufere vlăstare de copii
Nebuni ce vor să ne înjuge
Pământu-i tot un lac de sânge
Se înlocuiesc bomboane cu blindate
Tancuri care zac pe catafalcul urii
Cu încrâncenare azi ne domină prostia
Nu le furați, vă rog, copilăria!
Sunt semne apocaliptice, divine
Sau interese doar meschine
De ce ne transformați părinții în eroi?
Lăsând copii flămânzi și goi
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima rectificare
... fir
dus,
mir
sus,
cast
mort,
fast...
tort
șarmant,
regret,
amant
secret
aflat;
stupoare,
mascat
eroare...
golan!...
dat
ban...
înșelat;
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigăt de pace
Se varsă lacrimi printre frați,
Ne mor oamenii, nevinovați,
Pentru o cruntă încăpățânare,
Se varsă lacrimi arzătoare...
Sunt minți bolnave, imbecili,
Făcând să sufere vlăstare de copii,
Nebuni ce vor să ne înjuge...
Pământul-i tot un lac de sânge!
Se înlocuiesc bomboane cu blindate,
Tancuri care zac pe catafalcuri,
Cu încrâncenare azi ne domină prostia...
Nu le furați, vă rog, copilăria!
Sunt semne apocaliptice, divine,
Sau interese doar meschine,
De ce ne transformați părinții în eroi?
Lăsând copii flămânzi și goi,
Doar pe motivul că ați vrut război!
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre dulciuri și moarte, adresa este: