Poezii despre dulciuri și moarte
poezii despre dulciuri și moarte.
De-aș fi rege
De-aș fi rege-aș duce-o tot în chefuri
Și-aș întinde-ospețe noaptea toată,
Dar pe cei cu care-aș face-o lată
I-aș ucide-a doua zi în beciuri.
Mi-aș vopsi picioarele cu roșu,
Și-aș iubi bomboanele și danțul,
Seara aș ieși, plimbând cu lanțul,
Când ogarul verde, când cocoșul...
Și din țara mea și-a frumuseții
Tuturor le-aș face câte-o parte,
Încât veacuri multe după moarte
M-ar cânta tâlharii și poeții.
poezie celebră de Radu Stanca din Poezii (1973)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Dresorii zac în cuști de biciuri la trapez
Seninii trec în larvele triate
în gura unui câine maidanez
un carusel își încolțește mușcate pe la spate
Zac blănuri peste blănuri
urzici cu jonglerii
strecoară usturimea în salt la paralele
un pește mort pe apă
își duce în sicriu
mirosul de vioară
cu gust de acadele...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia mea de borangic
Universu-i alăptat de zei,
Stelele-i atârnă de buric,
Razele în joacă scot scântei
Legănate-n val de borangic
Te admir, ești farmecul întreg,
Pictat în ochii tăi albaștri
Ce-mbină bunătățile de tort
Spoite-n versuri și în aștri.
Univers îmi ești, o amintire,
Sub capacul stelelor cu dric,
În ochi-mi tremuri de iubire,
Femeia mea de borangic!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înserare de primăvară
Se duce soarele, unde s-o duce,
Și vine noaptea, de unde-o veni,
Se strânge multă lume la răscruce
Și latră câinii, făr-a conteni.
Pământul are un miros aparte,
Nu de conglomerat de silicați,
Iar carele din cer nu-s prea departe:
Se-aud cum suflă boii dejugați.
Să nu-mi furați această perspectivă,
Căci, dacă știu prea multe, mor ca voi;
Și n-aveți nici bomboane de colivă,
Să-l îndulciți pe Dumnezeu, apoi!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am început
să iubesc și-am sfârșit
în brațele ei
clima era cu totul
alta mă prinsese de fructele ne
rase și lunguiețe
și le lingea (?!) nuuu
am spus
nu asta am vrut de la tine, dar ea
mă dezbrăcase de cârpe deja
mă lingea
mă lingea
iar eu nu, nu eram
o bomboană: o
secvență pe moarte eram
și eram
numai pe moarte
cu inima
dulce
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La final
La final,
după tot ce e ars până la scrum,
nu mai rămân decât pietrele.
merităm măcar atât o aromă de adio
cu apus de soare peste piatră
și piatră peste piatră
ca un tort de aniversare a morții noastre.
cine știe câți vor mai fi pe mal
și se vor întreba peste timp
Doamne, de ce nu și-or fi savurat și ultima felie?
suntem rătăcitori
precum Ra
murim la fiecare apus
și ne naștem mai înțelepți
dar cui îi mai arde de lumină când în jur totul e scrum?
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Universu-i totul sau nimic
Universul tremură în ochii mei,
El este totul sau nu este nimic,
Presară în juru-i misive, scântei,
Legănate-n val de borangic.
Universul este nimicul din tot,
Visează femeia cu ochii albaștri
Ce pune în față bucata de tort
Provenită din versuri și aștri.
Universul este timp, amintire,
Pe capacul prăfuit al unui dric
Transformând moartea-n iubire,
Sigur e totul sau totu-i nimic!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viitorul
Era prin anul patruzeci și șapte
Când Mureșul secase fiind secetă în toate
Moldova era arsă de soare pârjolită
Și ardelenii la masă n-aveau nici slană, pită
Pe drum vedeai copiii umblând desculți și goi
Un trecător șoptește: orfanii din război...
Din țări străine morții nu se întorc acasă
Și Regele se duse când iarna-i în fereastră
În jumătate secol își schimbă țara fața
Deși întoarsă roata se pierde-n vânt speranța
Nu vreau să văd săracii cu mâini în tomberoane
Să caute o pâine când alții vând bomboane
Voi Zei Nemuritori sau cei ce cred în Domnul
Iubiți această țară și dați-i viitorul.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Damen tango
Cu cât îmbătrânesc mă simt mai tânăr
mai pofticios și mai curtat de zei,
moartea îmi pune mâna pe un umăr
și parcă mă invită-n patul ei
și mă ajută galeș și lascivă
să îmi dau jos paltonul meu de lemn
poartă la gât bomboane de colivă
și un tainic păhăruț cu untdelemn
și nu înțeleg cum la apusul iernii
se surpă peste noi un crâng de maci...
M-oi fi îndrăgostit, mânca-o-ar viermii!
Sărută-mă, șoptește ea, și taci.
poezie de Mircea Dinescu din Din cartea Colierul din bomboane de colivă (Fundația pentru poezie MIRCEA DINESCU Port cultural ceta (2017)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua învierii credinței
Semaforizați labirintul
Și cereți un ghid pentru toți,
Să știe copilul și prințul,
Că încă e viu printre morți.
Aduceți mirosuri mai fine
Și lanțuri în multe culori,
Ca lumea să spere că-i bine
In viața răpusă sub nori.
Luați doar nuiele de paie
Cu spicul și bobul mărunt,
Să facem buchete-n copaie,
Craciunul să zburde prin gând.
Acum, la-nvierea cerută
Și orbul și numele mort,
Zâmbește, petrece și uită,
Ca visul deasupra de tort.
Azi, sfânta-nviere ne leagă,
Cu chinga-i de veacuri trăite
Și nimeni nu ști-va s-aleagă,
O cale făr' de jurăminte.
poezie de Liviu Reti (25 decembrie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre dulciuri și moarte, adresa este: