Poezii despre dulciuri și moarte, pagina 3
Sunt musafirul zilei
Sunt musafirul zilei de azi
Sub învelișul unei logici întoarse
Am mentalitatea unei prăzi
Dar nimeni nu mă miroase.
Am fost chiar invitat la masă
La limita dintre viață și moarte
De niște clipe arțăgoase
Dar mi-am văzut de drum mai departe
Într-un timp ce se înghesuie-n gamele
Pentru a mai fi turnat încă odată
Gânduri oferite sub formă de acadele
Într-o societate atât de abrutizată
Unde tot ce există, de fapt nu există
Un ochi dezvelit de zorii dimineții
Așteptând primul fir de lumină suprarealistă
Reflectat în pleoapa greoaie a nopții.
poezie de Iustinian Zegreanu
Adăugat de Iustinian Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seminte de mac
Si cum spuneam monstrii au uneori
pui roz de catifea
la ultimele recrutari de ingeri
a plecat si ea,
dintr- un buchet de cocori
mi-a soptit fericirea e mica mica
cat piciorul meu cat o acadea
eu i-am spus nu pleca
in tarziul diminetii intr-un tarziu
ascultam la o cutie muzicala la un sicriu
beam seminte de mac de alb
ma imbatam
ce bairam
o furnica duce in spate o minune jumatate
ma priveste si trece mai departe...
poezie de Lavinia Motoc
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea Moartă
aici nu e pic de rațiune
te plimbă liftul între 8 si 4, parter și 7,
te oprește brusc între 5 si 6, zdruncină nemilos cabina când ajunge (în sfârșit) și la etajul tău
pungi goale umflate cu aer plutesc alandala între stații, ridicol înfipte prin rădăcini lungi în pământ roșu, aborigeni în fața marilor exploratori ai Lumii Noi
mai exact, tot noi, care ne uitam la voi, ridicând degete acuzativ, greoi, printre și pe lângă, cu cine și în ce moment, neștiind de ce concret, sună totul mai corect, molfăind încet dintr-un tort din ce în ce mai
mai lânced
mai sărat
poezie de Virgiliu-Andrei State
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păianjenul negru ...
Păianjenul cel negru, ucigaș,
În casa noastră veșnic chiriaș,
E îmbrăcat în pânze, cu mănuși,
Pândindu-și prada după cele uși.
Își pune pălăria și-un monoclu.
E elegant, cum este orice cioclu...
Și țese iute-n firele de tort,
Zăbranice, doar bune pentru mort.
Că victima îi va pica în plasă
Până n-o vede prinsă, nu se lasă.
Și scuipă, îndârjit, un soi de bale,
În patru zări și-n patru părți egale.
S-a năclăit și el până la cot,
Dar încă mestecă la bale-n bot.
Însă nu-și face griji, căci e imun,
Țesând neîncetat, ca un nebun.
Acum, în fine, are un coșciug,
Lucrat cu sârg și mare meșteșug.
Ca giulgiu, pânza oțelită-n dinți,
Ce-ar speria și un altar cu sfinți.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viitorul
era prin anul patruzeci și șapte
când Mureșul secase, fiind secetă în toate
Moldova era arsă, de soare pârjolită
iar ardeleni la masă n-aveau nici slană, pită.
pe drum vedeai copiii mergând desculți și goi
un trecător șoptește... orfanii din război.
din țări străine morții nu se întorc acasă
și Regele se duse când iarna-i în fereastră.
în jumătate secol își schimbă țara fața.
deși intoarsă roata, se pierde-n vânt speranța.
nu vreau să văd săracii cu mâini în tomberoane
să caute o pâine, când alții vând bomboane
Voi Zei Nemuritori și cei ce cred în Domnul
iubiți această țară și dați-i viitorul!!!!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul
Caldul soare-al verii țese-acum ferice
Fire lungi prin aer, tort de-argint curat;
Bate-o dulce boare câmpu 'nrourat
Legănând prin lanuri aurul din spice.
Frunzele gătite ca de sărbători
Râd, pe spate vesel capul și-l aruncă
Un copac, el singur, gol de tot pe luncă
Stă 'ntratâta lume de cântări și flori.
N'are bucurie nici de vânt și ploae,
Nici de cânt de paseri, nici de cuib cu pui;
Din podoaba 'ntreagă a vieții lui
Nu-i rămase bietul nici măcar o foae.
Ce rușine, Doamne! Cât de bucuros
Tu te-ai duce, duce să te-ascunzi departe
Prin pustii cu neguri, printre stânci deșarte,
Ori să vie vântul să te-asvârlă jos.
[...] Citește tot
poezie de Carmen Sylva din Balade și romanțe
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Prin ceruri, mamă, mai sunt ani?
Sau stelele măsoară doar eternitatea,
Cine îți cântă astăzi, "la mulți ani",
Când viața ta s-a împletit cu moartea?
Pe-aici, prin curtea ta, e toamnă, cald...
Dar frunze nu mai sunt în nuc să știi, niciuna,
Of, iarba, mamă, ți-a ajuns incet până la prag,
Iar dorul nostru a crescut și el, de-atunci, într-una...
Prin ceruri, mamă, se sărbătorește?
Un tort cu lumânări, tu oare ai?
Aici, durerea, încă arde, ne topește,
Din lacrimi, ți-am zidit și noi un rai...
E ziua ta în Cer și pe Pământ,
În casa ta aprindem amintiri cu tine,
De ne privești, trimite, mamă, un cuvânt,
Un vis, orice, să știm dacă ești bine...
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngropare
luna ca un cartof fierbinte aburește și frige
mă învață numai la prostii
soarele, din contră, râde și minte
făcând cu ochiul bărbosului șiret
îmi ies din cap niște cocoși de noapte
frământându-mi nesomnul cu îndoieli
la moartea voastră sigur o să fie vară
lume multă adunată în căușul palmei deschise
apă scursă de pe streșini
o să pițigăie un papițoi cu un taraf de popi
toate babele leșinate se vor visa
tinere și sfinte
ce îngropăciune frumoasă!!!
vor spune toți cu gura plină în colțuri
satisfăcuți de bomboana de pe colivă
și tombola pentru parastasele viitoare
ale lor sau ale oricui se nimerește
la moartea mea o să fie toamnă-iarnă
o să plouă fără noimă înecăcios
doi bețivi, atât, trimiși și ei acolo
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Finalul unei nopți de dragoste beată
eram atât de aproape unul de celălalt
veniți din lumi diferite în care timpul
rămăsese pe loc agățat de inimile noastre
ne despărțea diagonala crescută în unghiuri egale
ne despărțeau cuvintele mele trezite fără identitate
îmi vorbeai despre fericire liniște bla-bla
deși liniștea o aflăm după ce murim
până atunci doar credem că știm ce înseamnă
fericirea n-are o adresă exactă
viața este ca o cutie cu bomboane de ciocolată
noi figurine pierdute-ntr-un sărut
să ne oprim aici
nu îți pot da veșnicia
răsuflă gândurile tale gâfâind
ca în finalul unei nopți de dragoste beată
aici
unde
tardiv
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucuria cazării
Ne-am împăturit în foița de la țigară
trenul și-a retras toți melcii pe linia moartă
sar graurii pe paturile de fier de la universitate
dreptate își cere un înger cu restanțe
la ebrietatea din gară
mai cade din senin seninul
a vinit electricianul să schimbă ploaia din siguranțe
citim treptele legate în piele
în șirag de mărgele ne aduc graurii prăjituri
și ne cântă "mulți ani trăiască!"
pisicile în călduri dogoresc pe ferestrele deschise
sala pașilor pierduți a început să nască
morminte A4
nu avem cazare...
ne întrebăm dacă toate lifturile sunt goale
să apăsăm cu foița de țigară pe demisol
să ne dăm cu aromă de tutun
nu avem cazare iubito!
nasol!
poate ne mutăm într-un simplu balon de săpun!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre dulciuri și moarte, adresa este: