Poezii despre durere și lumină, pagina 2
O, neputincioasă tină
"... neputincioasă humă, lumina Lui îți ia privirea...
Toate câte le văd ochii, câte nu le văd dar sunt.
Toate sunt la a Lui vrere, sus în cer și pe pământ...
Și El data tuturora libertatea a alege.
Între ce este virtute și ce este fărdelege.."
Vasile Militaru
O, neputincioasă tină
Lumina Lui îți ia privirea
Până de lut îți e retină
Cum poți privi tu nemurirea?
Din sfânta-I vrere e lumină
Și-n cer și pe pământ Îi e știrea
O neputincioasă tină
Lumina Lui îți ia privirea.
Virtutea dat-a El creștină
Pe toți de întrebi își dau părerea
Prin mila lui mai șterge vină
[...] Citește tot
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O taină e iubirea,
O taină e iubirea,
O taină e durerea
Pentru cei care nu le pot stăpâni.
O taină e lumina,
O taină e plăcerea
Pentru cei care nu le pot privi.
O taină este gândul,
O taină e cuvântul
Pentru cei care nu le pot rosti.
O taină este viața,
O taină e și moartea
Pentru cei care nu le pot prețui.
O taină este dorul veșnic călătorul
Pentru cei care nu pot iubi.
poezie de Vladimir Potlog (12 noiembrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gura lui Dumnezeu
Țara s-a făcut de basm
ce durere minuntă
taci dar cu entuziasm
să ajungi-napoi îndată
Ce durere minunată
cade fulgul de lumină
iarna asta-i fără pată
iarna asta-i fără vină
Cade fulgul de lumină
taci dar cu entuziasm
țara asta e divină
țara s-a făcut de basm
Ce durere minunată
viitoru-a fost odată
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 noiembrie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfat de preot zamolxian
- Părinte, îți suntem copii,
ne spune-acum, dacă se poate:
Când Deceneu ne va veni,
calea luminii să ne-arate?
- Atunci când ni s-o ușura,
crucea ce-o ținem pe grumaz,
și agonia fricii va-nceta.
La acel timp, el va fi treaz.
Că Dumnezeu nu e-n durere
și-n spaimele ce intră-n noi.
El e-n lumină și-n iubire.
Să fie Deceneu cu voi!
poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Demult
Ciudat, eu tot mai sunt.
Durerea de ieri,
e astăzi cânt.
De ne-nțeles eu tot mai sunt!
Cu ciuturile viselor sparte,
citesc în trecut
ca in carte.
Dar și azi după ani lumină
și-ntunric,
deasupra nisipurilor mele
uscate,
rotește mereu lumina
stelei cântate.
poezie de Ruxandra Dan din Fărâme
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blândele și ferocele activități ale însuflețitelor și neînsuflețitelor
Deodata gandul mi s-a schimbat in vedere
si ea a inceput sa ma doara
ca o dezmortire
Un fel de crestere de picior
pentru salt pe secunda.
Deodata, totul a inceput sa treaca si sa se treaca
sa nu mai stea si, -
sa se alerge.
Ghimpi mi-au crescut in interior
intepand ceea ce ar fi trebuit sa ma inveleasca.
Sa rupi ce n-a existt niciodata
si ruptura sa-ti fie lumina
durere ca o tromba
in absolutul desert!
.....
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durerea are un Moment de Orbire
Durerea are un Moment de Orbire
Nu își poate aminti cu adevărat
Când a început sau dacă a fost
Un timp când ea n-a existat
Nu are viitor se are pe sine
În imensitatea ei își are locuință
Propriul trecut iluminat pentru a percepe
Noi Perioade de Suferință.
poezie clasică de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un poem din cealaltă extremă a vieții
Mă uit la mine și nu mă mai recunosc; totul e nou si necunoscut.
Nu stiu ce s-a întamplat cu mine... nu mă mai trezesc din visul acesta;
Uitat de lume și de viață pașesc prin trecutul fără sfarșit, încărcat cu amintiri frumoase, însa prea dureroase.
Of, viață, cu ce ți-am greșit?
Of, lume, chiar ți-am greșit!?
Doamne, unde esti tu, cel care esti lumina pământească? M-ai lăsat și tu? Te strig, dar nu mă auzi; Te caut, însă nu te găsesc!
poezie de Rareș-Mircea Jiga (2014)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când vorbești
Când vorbești.. doar marea ascultă
încuiată într-o scoică.
Câd vorbești doar sirenele cântă
tânguios pentru cei plecați pe ape.
Când vorbești doar valul strigă durere
în spumă de alb jertfită pe mal.
Când taci doar pașii vorbesc
În urme sărutate de ape
Când vorbești sau când taci
doar ființa mai scapără-n apă
înnecată de lumina mișcătoare a valurilor,
prelungă umbră pe chipul mării...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (iunie 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa naște geana luminii
În urma durerii,
Clipa naște geana luminii.
În urma tăcerii,
vocea iubirii naște
sensul purificat
al dorinței de-a fi.
În urma umbrei secundei
se naște poezia...
Lumină tandră
a fericirii cuvântului
alergând
în pași de vals,
dăruind misterul
miezului universului.
Culoare și sunet
împletesc și lasă liberă să alunece,
spirala nesfârșitei geneze
a spiritelor,
libere să se scalde
în unda fericirii creației
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre durere și lumină, adresa este: