Poezii despre elefanți și viață, pagina 2
Neputința cuvântului
"Neputința cuvântului pasăre
De a se ridica de la pământ",
Noi, poeții am devalorizat cuvintele,
Iubirea ar trebui să se numească A,
Viața B, moartea C și totul ar intra în normal,
Ce triumf, păcatul ar fi X, armonie Y,
Nu rostiți Cuvântul Dumnezeu,
Restul e răzvrătire, amăgire,
Când alert, când alergen,
Când bancher, când boem,
Totul a murit în cărți,
Ciocnește paharul cu prietenul mort,
Fugim desculți, fără de tălpi,
O pată de sânge spune mai mult decât orice cuvânt.
Prea mult ne-am alintat trupul cu leacuri,
Un bătrân în ceață pietruind ecou.
La tomografie s-a găsit un elefant sub farfurie.
A mierlit-o, zise vânzătorul,
Clasa și viitorul, avea dreptate, că așa e dreapta,
În stânga ține lopata. Burjuii rumeni, cuvinte-lume.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspuns la o idee
Sunt suficient, sunt mulțumit cu viața?
Totul a fost planificat.
Timpul a stat la picioarele mele?
Toate bătăliile le-am încheiat victorios.
Ce mai aștept să fug la Histria!?
Unde ziduri albe, prăbușite
umbre, chipuri din alte milenii se amestecă
cu cimentul și chirpicul.
Unde picioarele elefanților sunt suporturi din sticlă și lemn
în temple bine măsurate
și-n cotloanele neștiute ale ogorului meu
de unde bine văd
ungherele gândurilor tale ascunse.
Unde toate converg la marea, veșnic mare albastră
iar spotul de lumini își marturisește teama în fascicule.
Unde ideile se învălmășesc în etape, că totul
un tot... zero, unul, zero, unul, unul, zero
ca într-o cartelă matematică, este peren.
numai prieteniile se duc și vin,
și iubirea difuză... în orice ipostază!
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspuns la o idee
Sunt suficient, sunt mulțumit cu viața?
Totul a fost planificat, timpul a stat la picioarele mele?
Toate bătăliile le-am încheiat victorios. Ce mai aștept?
Să fug la Histria!?
Unde ziduri albe prăbușite,
Umbre, chipuri din alte milenii se amestecă
Cu cimentul și chirpicul?
Unde picioarele elefanților sunt suporți de sticlă și lemn
În temple bine măsurate,
Și-n cotloanele neștiute ale ogorului meu,
De unde bine văd,
Ungherele gândurilor tale ascunse.
Unde toate converg la marea, veșnic mare albastră,
Iar spotul de lumini își marturisește teama în fascicule,
Unde ideile se învălmășesc în etape, că totul
Un tot... zero, unul, zero, unul, unul, zero
Ca într-o cartelă matematică, este peren.
Numai prieteniile se duc și vin.
Și iubirea difuză în orice ipostază!
poezie de Aurel Avram Stănescu
Adăugat de Aurel Avram Stănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un alt Noe
S-ar fi cuvenit, cum Noe animalele salvase
Specii multe, minunate de teribilul maelstrom,
Un alt Noe, chiar mai nobil, cu purtări mai generoase,
Să se-ndure și pe-o arcă să le scape și de om.
Să le ducă într-o lume unde omul nu le-ajunge
Cu-a lui sulițe și praștii, cu-a lui lațuri și-a lui puști,
Și să lase omenirea-n vanitățile-i nătânge
Doar cu ploșnițe și râie, doar cu gărgăuni și muști.
Pasărea dodo blajină, însă comică în felu-i,
Poate-ar fi avut pe arca cestui Noe de trăit,
Bourul candid din codri și puternic cum oțelu-i,
Porumbița pasageră veșnic s-ar fi veselit.
Tigri, elefanți și zebre care astăzi stau pe pragul
De a dispărea în beznă ca și cum nici n-ar fi fost
Și-ar fi regăsit acolo fericite iar meleagul,
Dacă după Noe-al nostru, un alt Noe ar fi fost.
poezie de Ionuț Ștefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă o picătură
Dacă o picătură ascunde marea,
Dacă un atom ascunde un om,
Dacă un țânțar ascunde elefantul,
O crustă suntem, miezul este viața,
Iar sâmburii sunt negri, precum moartea,
Femeile- lăute ne încântă,
Ca mugurii copiii se-nfiripă,
Nimic nu se va stinge chiar cu totul,
Mereu rămâne o lumină, fie vers și rimă,
Ori fără rimă, cu mult duh, precum căldura,
Se risipește-n Univers, durerea- sura, un doliu prea discret,
Se readună-n boț, un boț ce strigă, roșu, exploziv,
Ce va fi el? Nădejde, împlinire mușețel.
O lună ce se clatină pe un asin, la unison,
Trăim, noi, polifonic?
*********************************************
Cât ești de frumoasă, gutuie aleasă,
ce-ți trebuie ție, Vanessă, mândrie?
Ah, nu te iubesc, eu doar mă sfârșesc,
că nu am un rost, să caut adăpost?
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întotdeauna există o întoarcere
tăcerea se cuibărea între noi precum un strat neașteptat de zăpadă
i se spunea primăvară acestui anotimp mut care nici nu înflorea
nici nu prindea pojghiță sticloasă de întristare
mă uitam în palmă pe linia șerpuindă asemănătoare unei cobre
încercând să găsesc sensul vieții la intersecția a două drumuri
precum crucea Sf. Andrei mi-a apărut chipul lui
oprindu-mă cu un fluierat de coaste
cu cât vedeam mai bine departele înțelegeam mai puțin
jocul ielelor în care intrasem
cu cât îl cunoșteam îndeaproape uitam aproapele care-mi devenise
înainte să-l cunosc și mă-ndepărtam
cu moartea în oase
la întoarcere
pentru că întotdeauna exista o întoarcere
găseam o ghirlandă de flori thailandeze pe rostul inimii
și doi elefanți care-și sărbătoreau ziua de naștere
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Meravei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caruselul vieții
Te învârți uneori într-un ritm frenetic
Printre oameni idei și flori cu parfum de dor.
Uneori doar o clipire de gând te amețește
să urci în caruselul vieții unde nu există calești,
nici caiuti, inorogi înaripați elefanți sau vise,
doar speranțe, idealuri, dorinți, stau ascunse
printre lanțurile ce-ți infăsoară sufletul plăpand
speriat de vuietul trădărilor din piatra filozofală.
Când și când, o sclipire de indiferentă a inimii
dă posibilitatea întreruperii ritmului amețitor
al caruselului anilor pierduți. Atunci, în secunda de răgaz
a existenței, în sfârșit devii ființa care ești,
nu cea care au șlefuit-o cei ce te-au amăgit să urci în carusel,
spunându-ți că viața e o furtună fără început și fără final.
Închizi ochii,
imensul clopot al celor ce -și strigă cu un dangăt neputința
[...] Citește tot
poezie de Marioara Vișan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspunsul tău
Dacă ne referim la energiile care ne domină
La mine e ceva de pomină
Forțele nevăzute ale cristalelor solide
Mă dau cu tâmplele de piramide
Mesajele secrete din Manuscrisele de la Marea Moartă
La Porțile de Porțelan mă poartă
Soldații de teracotă și Marele Zid Chinezesc
De spirite vecine mă păzesc
Stratigrafia perfectă a Defileului Olduvai
Îmi schimbă viziunea despre Rai
Vânătorii de elefanți adunați în Tabăra din TerraAmata
I-au lăsat o urmă de urmaș lui tata
Blestemul vânătorii, pe tavanul peșterii din Altamira pictat
Mă face să mă simt bizon vânat
Sufletul meu, atârnat între Machu Pichu și Huayna Pichu
Dă zborului din vise un indiciu
Iar despre daci nu m-aș opri din gând și povestit
De n-aș avea o viață de trăit
În care totul, de la stele și până la vorbe, mă doare.
Destinul stă-n a ochilor culoare?
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (18 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspunsul tău
Dacă ne referim la energiile care ne domină
La mine e ceva de pomină
Forțele nevăzute ale cristalelor solide
Mă dau cu tâmplele de piramide
Mesajele secrete din Manuscrisele de la Marea Moartă
La Porțile de Porțelan mă poartă
Soldații de teracotă și Marele Zid Chinezesc
De spirite vecine mă păzesc
Stratigrafia perfectă a Defileului Olduvai
Îmi schimbă viziunea despre Rai
Vânătorii de elefanți adunați în Tabăra din TerraAmata
I-au lăsat o urmă de urmaș lui tata
Blestemul vânătorii, pe tavanul peșterii din Altamira pictat
Mă face să mă simt bizon vânat
Sufletul meu, atârnat între Machu Pichu și Huayna Pichu
Dă zborului din vise un indiciu
Iar despre daci nu m-aș opri din gând și povestit
De n-aș avea o viață de trăit
În care totul, de la stele și până la vorbe, mă doare.
Destinul stă-n a ochilor culoare?
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (18 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea omului
În ziua 8-a, Dumnezeu Prea Sfântul,
Care-a făcut și cerul și pământul,
Cu soare, flori, lumină, vânt și ceață,
Să-Și încunune această operă măreață,
A strâns viețuitoarele-n grădină,
De la ihtiozaur la jivină...
Și om și leu și flutur și măgar
Și elefant, mamut și jaguar,
Hipopotam, furnică, zebră, miel,
Lăcustă, armăsar și porumbel;
Și arătându-li-se lor, de sus,
A pogorât și omului i-a spus:
- Tu, Omule, micuța Mea insectă,
Ești creațiunea Mea cea mai perfectă,
De-aceea tu ești hărăzit, anume,
Să stăpânești de acum întreaga lume!
Ocean și mare, câmp și deal și vale
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pribeagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre elefanți și viață, adresa este: