Poezii despre fantome și suflet, pagina 2
Poetul
Acum în miez de noapte
Poetul se deșteaptă
În mine, ca un om.
E ca un "alter-ego"
Desprins de trupul meu,
Născut din taina-mi neagră
Pe care n-o-nțeleg.
Și el vorbește singur
Și eu transcriu pe negru
Gândirea lui cu duhul
Din care se încheagă:
Un conțopist pe care
În șoaptă l-a trezit
Să nu-i tulbure visul.
Poetu-ncet dictează
În limba-i de fantomă,
Poem din altă lume
Ce-o știe numai el.
Glas surd și somnambulic
Înfășură în vată
[...] Citește tot
poezie celebră de Demostene Botez din Almanahul Literar 1970
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singură să fiu lăsată
În Nord să fiu uitată,
Fierbinte, chiar dacă dârdâi,
pe o banchiză adevărată...
Devorată de urși albi, fantome, momâi.
Atât de abstractă e copca,
și-mi doresc costum de scafandru
într-un bazin fără maluri
ce congelează corpuri
poliedric.
Și-n igloo se-ascunde un suflet!
schiuri rătăcite, fără de bețe
Dă-mi
un satâr ascuțit de sfărâmat gheața
dintre inima mea și soarele ascuns!
parodie de Constantin Ardeleanu, după Gabriela Melinescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E iarnă peste tine, Țară!
Secole de suferință
Au nins peste fiii tăi
Viscole de neființă
Ție ți-au tot fost călăi.
Au urlat nopțile reci
Peste câmpurile tale
Umbrele-n haite flămânde
Ți-au nesocotit hotare.
REFREN:
Ți-au plâns munții, apele
Sub troienele străine
Ți-au plâns fiice, maicile
Cu grei bulgări de suspine.
Dunărea a strâns în suflet
Lacrimile unui neam,
Iar Carpații ți-au fost scutul
Dinainte de Traian.
[...] Citește tot
cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea pe munte
Ceața s-a ridicat de pe mare și-a încoronat
Tristele, singuraticele promontorii de pe coastă;
Cutreieră un glas, venind din adâncimea vastă
A apei la miezul nopții, solemn și vibrant.
Un sunet moare pe fiece-altar de granit, înalt
Și intens ca tropotul unei oștiri mărșăluind sub fereastră,
Însingurat ca lamentarea unei stafii sub o lună-albastră,
Dezolant ca diapazonul celor înecați în mările de cobalt.
Muntele nu mai pare-un lucru fără suflet, impasibil minereu,
Ci mai degrabă forma unei spaime străvechi nevindecată,
În întuneric și-n furtunile Haosului născută,-n strai cernit,
Printre tunetele unui cer în care nu mai există niciun zeu
O Prezență chircită, enormă, severă și crispată,
La picioarele căreia apele omnipotente jelesc necontenit.
poezie de George Sterling, 1869 1926, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sens interzis
Drumuri, poteci, scurtături
cu sens interzis.
Cutume, canoane, reguli,
impuse.
Libertate virtuală.
Renegații mei dragi!
Magnetism intens,
prematur refuzat
de prejudecăți.
Pendul sunt:
Când curios si spontan,
respir libertate,
când părăsit de curaj,
renunț superficial la toate.
Experiente esențiale,
neînțelese...
adesea pierdute.
[...] Citește tot
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel nostalgic
Deși mi-e încă sufletul ardent,
Subit, mă copleșește-o nostalgie,
Când văd că din oglindă, o stafie
Mă țintuieste calm, condescendent.
Mai are-un rest de chică colilie
Și-un abdomen umflat, proeminent;
Deși mi-e încă sufletul ardent,
Subit mă copleșește-o nostalgie.
Nervos, arunc oglinda pe ciment,
Se sparge, ghinion, e pandemie;
În van un cor de muze, permanent,
Mă cheamă, sunt iobag legat de glie...
Deși mi-e încă sufletul ardent!
hipersonet de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Idolul meu
Numai am închis ochii
și umbrele chipului tău,
mângâiat de parfumul
neuitatelor iubiri,
s-au răspândit în camera mea
adormită.
Tu, idolul meu
dintotdeauna,
limpezește-mi gândurile
amorțite;
leagănă-se fantoma
chipului tău paradiziac
lângă sufletul meu lugubru;
aprinde-se șoaptele
întunericului nostru,
mângâiat de razele
speranței;
și-n ochii întunericului
pătrunză licărul dorului
întemnițat în castelul
[...] Citește tot
poezie de Tatian Miuță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stafia și eu
Sufletul meu e un prinț închis într-un turn,
Scrutând viața prin cinci micuțe ferestre.
El e o prinț cernit, prizonierul trupului.
Iar sufletul tău, care a zburat în clipa-n care-ai murit,
Este o o aripă strălucitoare, pe deplin eliberată...
Nu tu ești stafia, stafia sunt eu!
Câte pot înțelege privind lucrurile! Pentru mine, lucrurile
nu sunt ceea ce sunt ele cu adevărat, ci felul in care apar
celor cinci simțuri cu care Dumnezeu controlează
întregul percepțiilor mele, fragila mea realitate.
Astăzi, acolo, tu știi deja totul... eu, recunosc, nu știu nimic!
Nu tu ești stafia, stafia sunt eu!
poezie de Amado Nervo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate dorurile...
De câte ori revii în amintire
Imaginea unei fantome
Emani în suflet fericire
Și-n inimă iluzii uniforme.
Pierdute sunt acele clipe
Mai pot să sper eu în ceva?
Iar dragostea ce-avea să se înfiripe
Vreodată va reînvia?
Nu cred. Căci totul a trecut
E mult de atunci, nici nu mai știu
Ce-aș putea în ochi să-ți citesc
Disprețul, ura? Iubirea e târziu
Să-ncerc s-o reînnoiesc.
Toate dorurile stinse
Care-au fost doar niște vise
Le revăd din nou aprinse,
Înflorind în voi narcise.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Russel Kincaid
În ultima primăvară pe care am trăit-o de atunci,
În acele ultime zile, am stat în livada pustie,
De unde, dincolo de câmpurile verzi, se văd sclipind
Dealurile de la Miller's Ford,
Reflectând la mărul
Cu trunchiul uscat și cu crengile crăpate și chinuite
Pe care, pe alocuri, se ițeau frunze
Și flori delicate,
Menite să nu devină niciodată fruct.
Acolo eram și eu, cu spiritul închis
De carnea pe jumătate moartă, cu simțurile amorțite
Dar încă gândind la tinerețea mea și la tinerețea pământului,
La felul în care înfloresc fantome, sclipind palid
Peste ramurile fără de viață ale Timpului.
Visând despre primăvară și despre tinerețe roditoare,
Am căzut în ciclonul
Care m-a aruncat din îmbrățișarea sufletului
Acolo unde nu există nici lume și nici cer.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fantome și suflet, adresa este: