Poezii despre fantome și suflet
poezii despre fantome și suflet.
Fantome de mătase
Speranțe rătăcite sculptate-n abanos,
Udate pe furiș cu lacrimi efemere,
Dorințe plămădite în suflet dureros,
Speriate-n taină plâng ascunse în tăcere.
Iluzii spulberate de-al vieții tainic mers,
Cavou de mucegai pe sufletele arse,
Medalii ruginite pe față și revers,
Ca plată risipind fantome de mătase.
poezie de Ioan Gelu Crișan
Adăugat de Ioan Gelu Crișan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scară la cer
Un fir de păianjen
Atârna de tavan.
Exact deasupra patului meu.
În fiecare zi observ
Cum se lasă tot mai jos.
Mi se trimite și
Scara la cer - zic,
Mi se aruncă de sus.
Deși am slăbit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Mă gândesc că trupul meu
Este totuși prea greu
Pentru scara asta delicată.
- Suflete, ia-o tu înainte.
Pâș! Pâș!
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scară la cer
Un fir de păianjen
Atârnă de tavan,
Exact deasupra patului meu.
În fiecare zi observ
Cum se lasă tot mai jos.
Mi se trimite și
Scara la cer - zic,
Mi se aruncă de sus!
Deși am slăbit îngrozitor de mult,
Sunt doar fantoma celui ce am fost,
Mă gândesc că trupul meu
Este totuși prea greu
Pentru scara asta delicată.
- Suflete, ia-o tu înainte,
Pâș! Pâș!
poezie celebră de Marin Sorescu din Puntea
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibilă și traducerea în spaniolă.
Între ani
Se schimbă anul, lăuntric
Simți cumpăna cum trece
Și frunza uscată care cade din pomul de-argint.
O, neaua mai stă să se topească, sclipind
În roșii culori de armonie
Trece anul stafie
Și vine altul îmbrăcat în mărgean,
Tu suflete, neam!
poezie de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciunea unui păgân
Nu-ți domoli văpăile roșcate,
Ci sufletul mi-l încălzește, divă,
Călău de inimi, dulce voluptate!
Eu te implor acum, fii milostivă!
Zeiță ce-n văzduh ești răspândită
Și foc ce arde-n noi, de bună seamă,
Ascultă a mea inimă mâhnită
Ce îți dedică-un cântec de aramă.
O, voluptate, fii a mea crăiasă!
Ia-ți chip de zănă cu o mască-aleasă
Făcută din velur, carne și piele,
Sau varsă-mi somnul tău cu ore grele
În vinul mistic și lipsit de formă,
O, voluptate, sprintenă fantomă!
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea e un ecou etern
Plânge cerul și pământul,
Soarele nu mai răsare,
Totul e beznă și întuneric
În lumea asta atât de mare!
Oamenii sunt ca niște stafii
Fără suflet, fară minte,
N-au altceva decât
Un grai, fară cuvinte.
Tot învăluit în ceață,
Pământul parcă e un infern
Oamenii sunt morți,
Chiar dacă sunt în viață.
Lumea e un ecou etern!
poezie de Vladimir Potlog
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-i iubim pe acei copii
Să nu uităm de acei copii
Cu sufletul frumos, dar firav
Ca puful de păpădii,
Să-i iubim pe acei copii!
Căci ei sunt singuri,
În lumea asta mare
Și au nevoie de-o mângâiere,
De-o dulce sărutare.
Ei au inimile îndurerate,
Căci nu au nici soră, nici frate,
Nici tată sau mamă,
Nici nu știu cum îi cheamă!
Să nu uităm de acei copii,
Că sunt și ei oameni,
Nu sunt stafii!
Să iubim acești îngeri vii.
poezie de Vladimir Potlog (24 noiembrie 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cumpăna nopții
în dantele de mătase
noaptea își îmbracă trupul.
cu un fir de păr își coase
rănile din suflet lupul.
fluturii bat în fereastră
cu reci aripi sidefii.
dorm crăițele în glastră.
în tablouri dorm stafii.
și în culmea depărtării
gândurile-mi sunt scântei.
eu adorm în sarea mării.
tu adormi în valul ei.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul
Fir urzit cu gânduri fine este dorul.
Răsfățat de-a lui putere nu-ți dă pace.
Bântuie ca o fantomă și sufletul -l răvășește.
Vraja lui plăcere și durere țese.
Stropit cu lacrimi uneori sporește a lui simțire,
Stârnește n noi patimi și dorințe.
Se ostoeste doar când a lui chemare,
Înlătură în grabă marea și oceanul,
Muntele și dealul, țara și orașul,
Să vezi, s-auzi persoane ce în suflet porți.
Ne pui pe drumuri fără de zăbavă,
Să potolești al nostru foc, care mocnește
Pentru copii, parinți. prieteni ori iubiți,
În revederi, îmbrățișări și sărutări te stingi.
Grăbit apoi te-ntorci la locul tau știut.
Cu noi trăiești ca iedera cu plopul.
Etern, singuratic și neasemuit în lume ești.
Dor ce ții legat destine....
Dor, dor, dor de toate și de tot.
poezie de Georgeta Ganea
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndoială
Sufletul meu trăiește-n casa trupului meu,
Iar tu le ai pe ambele, și casa, și sufletul
Dar uneori sufletul nu-mi mai aparține:
Un aventurier fermecător, veșnic nesătul,
O stafie zbuciumată, nerăbdătoare;
Cum aș putea ști unde-l va duce valul, vântul?
Sunt sigură că trupu-mi îți va fi veșnic credincios,
Dar dacă sufletul nu-și va ține legământul?
poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fantome și suflet, adresa este: