Poezii despre femei și serviciu, pagina 2
Cinci farmece binecuvântând nedumeriri
1
Când pleci din oraș, imediat,
câinele și eu păstrăm o tăcere plină demnitate.
După numai două ore
intru în vorbă cu cineva, după trei
îmi spune povestea vieții ei.
Dau din cap la fiecare cuvânt,
încurajând-o, dându-i de înțeles
că are tot timpul din lume.
2
Am viciul
de a face curte poeziilor.
Patetic, știu.
Îmi mai place să vizionez emisiunea Oprah,
bineînțeles când sunt sigur că nu mă vede nimeni.
Recunosc,
fac curte poeziilor, privesc Oprah
[...] Citește tot
poezie de Jim Moore din Invisible Strings (2011), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Retorica fiilor risipitori (sau cine mai suntem)
nu ziua aceea era potrivită s-o azvârlim pe fereastră
vandalizând aerul cu iminența unei recuperări imposibile
dacă ne-ar fi avertizat cineva că fiecare despărțire va transgresa perdele/ ziduri
inutilă ca un glob de crăciun/ pentru care nu mai există niciun brad
adevărată ca bipolaritatea unui înger/ când nu-și ia medicamentele la timp
dacă ne-ar fi spus cineva că vom scăpa din accidente de avion
de mașină
din accidente vasculare
și nu scăpăm
din trecutul reverberat în maneta ce schimbă vitezele vieții
altfel ar fi fost viața noastră acum
fără transfuzii de ozon
ne tratăm cu electroșocurile întârzierilor de-acasă
aproape rușinați că ne-am iubit cândva
nu putem inventa refugii între două tramvaie spre cer
cu bagajele noastre etichetate cu pantofii noștri ce mușcă din călcâie
noi
cine mai suntem
[...] Citește tot
poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șpaga și junghiul
Propun să ne imaginăm c-avem nevoie de spital;
"Ferească Sfântul", zi-i mai bine, că de n-ai "PLICUL"... e fatal.
Vezi, cu portarul să începi, să fii cu tact neapărat,
Să-l mituiești cu socoteală, că altfel nu te vezi intrat!
Apoi, femeia de serviciu și ea se crede importantă,
Când vrei să-ți schimbe lenjeria, devine acră, arogantă.
Ia să nu-i dai... și ai să vezi, că nu îți schimbă lenjeria
O să aștepți tu mult și bine de nu îi ungi masinăria.
Ce să mai zici de asistente, ori sora șefă... fii atent!
De nu ai pregătit pachetul, atunci, când mergi la tratament...
Să știi că ești un om pierdut, cu furie ea se răzbună,
Te va-nțepa în dușmănie, să simți durerea, chiar și-o lună.
Să trecem și la domnul doctor... De n-ai să dai, ești ca și mort;
Aici, nu merge pachețelul, ci "PLICUL" gros cam cât un tort.
De vrei ca să nu mori cu zile și multă-atenție să-ți dea,
Fii pregătit vârtos la pungă, parol, îți spun... pe-onoarea mea!
poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de dragoste
încă din faza intrauterină ne lipim de pereții
calzi / în atmosfera anaerobă
înotăm ca să rămânem la suprafață / apoi se petrece minunea
când vine primăvara suntem mlădițe respirând aer
// mi-am lipit cu aracet sufletul de al tău ca de un nou perete//
visez la o câmpie însorită
vreau flori și cenușă la mormântul meu
dacă nu voi reuși să supraviețuiesc
// vreau să găsesc noi pereți de care să mă sprijin / atunci când nu mă voi mai putea lipi de tine //
vreau să am cancer și să ne întâlnim împreună la ședințele de chimioterapie
în mod regulat femeia de serviciu va mătura părul nostru lung de pe jos
și vom ști că așa cum e ea - e liniștită / fericită / împăcată /.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E o liniște nefirească în agora
amfiteatrele sunt din ce în ce mai mici
iar filozofiile se întorc cumva la esență
acolo unde întrebările sunt practic nule
sau poate tind spre ceva mult prea de nepătruns
lovesc din greșeală un clopoțel alb
lumea se întoarce în rai ca din recreația mare
acum e o grădină modernă
modificată genetic
iar de buruienile în care ar fi sălășuit șarpele
nu se aude nici măcar o șoaptă sâsâită
doar un recipient cu glifosat aproape gol
uitat nereciclat la umbra unui măr stropit
contra tuturor dăunătorilor
dar și împotriva curiozității feminine
e o liniște nefirească printre oameni
doar iubire și pace
nu mai moare capra niciunui vecin
doar într-un colț plânge creatorul
că și-a pierdut jobul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E o liniște nefirească în agora
amfiteatrele sunt din ce în ce mai mici
iar filozofiile se întorc cumva la esență
acolo unde întrebările sunt practic nule
sau poate tind spre ceva mult prea de nepătruns
lovesc din greșeală un clopoțel alb
lumea se întoarce în rai ca din recreația mare
acum e o grădină modernă
modificată genetic
iar de buruienile în care ar fi sălășuit șarpele
nu se aude nici măcar o șoaptă sâsâită
doar un recipient cu glifosat aproape gol
uitat nereciclat la umbra unui măr stropit
contra tuturor dăunătorilor
dar și împotriva curiozității feminine
e o liniște nefirească printre oameni
o nemărginită iubire și pace
nu mai moare capra niciunui vecin
doar într-un colț plânge creatorul
că și-a pierdut jobul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cașalotul
Am văzut o piesă în care
Toată lumea spunea - Liniștește-te,
Pierdeai un picior îndrum spre serviciu,
O splină, acolo, un portmoneu, liniștește-te,
Nevastă, amantă, amantul amantei, liniștește-te,
Un copil părăsit, sfâșiat de câini, lăsat fără bani de la Guvern,
O femeie cu toate organele extirpate, liniștește-te,
În acest timp, pe punte, doi filosofi, prieteni de ai mei,
Discutau absorbiți de abstract și amănunt,
Starea națiunii, nici n-au observat că un cașalot
i-a răpit de pe punte, în spațiu închis discuțiile devin mai acute,
mai la obiect, astfel că doi Iona se aflau
în același leviathan- cașalot, cu Marin Sorescu alături,
au revenit pe punte privind cum școala lor filosofică
se scufundă, Păcat, spuse unul,
Noapte bună, celălalt, iar Marin Sorescu
mi-a povestit toată-ntâmplarea.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
James Garber
Îți amintești, trecătorule, de cărarea bătătorită de mine
Peste terenul unde se află acum clădirea operetei,
Pe când grăbeam cu pași repezi spre serviciu, de-a lungul atâtor ani?
Înțelege-i semnificația cu înțelepciunea inimii:
Și tu vei trece la fel, iar dealurile de la Miller's Ford
Nu-ți vor mai părea așa de îndepărtate;
Asta se va fi întâmplat mult după ce le-ai văzut lângă tine,
Dincolo de cele patru mile de pășune
Și după ce dragostea femeii va fi amuțit,
Încetând să-ți spună: "Te voi salva";
Și după ce chipurile prietenilor și ale rudelor
Vor fi trecut deja în fotografii decolorate, îndurerat tăcute,
Având aerul acela care înseamnă:
"Nu putem să te ajutăm";
Și după ce vei fi încetat să reproșezi oamenilor
Că s-a unit împotriva sufletului tău nevinovat
Ei înșiși strânși la miezul nopții și la amiază
Pentru a vedea cu ochii ațintiți propriul lor destin.
După ce vei fi înțeles toate acestea, gândește-te la mine
Și la poteca mea, a celui care a trecut dincolo și care a știut
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Publicitate
Eu sunt un calmant.
Sunt eficient acasă.
Lucrez la serviciu.
Trec examene
în calitate de martor.
Repar grijuliu cești sparte.
Tot ce ai de făcut este să mă iei,
îngăduie-mi să mă topesc sub limba ta,
înghite-mă
cu un phar de apă.
Știu cum sa tratez nefericirea,
cum să primesc veștile proaste.
Pot minimaliza nedreptatea,
pot înlocui absența lui Dumnezeu
sau ridica voalul văduvei de pe fața ta.
Oare ce mai aștepți?
Ai încredere în compasiunea mea chimică.
Ești, încă, un bărbat tânar, o femeie tânără.
[...] Citește tot
poezie de Wislawa Szymborska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori
pe cât îmi pot înțelege propria definiție
din dicționarul cu sensuri a fi
exist pe o coajă cu miezul în ceruri
într-o altercație între născut și adevăr
tu ești o altă definiție a cuvântului iubire
fiind în dimensiunea păcatului
femeie, trezindu-mi sângele
dintr-o luciditate-a visării
noaptea sa scurs în spatele perdelelor de rouă
(îți spuneam, să nu muști mâna cu merinde pentru lumină)
uneori ne iubeam în somnul trivializării demonului feeric,
apoi iar eram îngeri
îmi amintesc, uneori îți așezai picioarele pe nervii mei
încât îți șopteam vorbe de întuneric,
apoi era o nimica,
glumeam într-o iarnă cu omăt de hârtie
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea din A patra dimensiune
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre femei și serviciu, adresa este: