Poezii despre fericire și plăcere, pagina 2
Cocoloșul și Pietricica
"Iubirea nu pe sine vrea să se dezmierde,
Nu pentru sine-s angoasele care-n inimă-i tot cad,
Ea pentru altcineva cântă de frunza verde
Și-nalță-un Paradis, ațâțând focul disperării-n Iad."
Astfel fredona micuțul Cocoloș de Lut
Călcat zilnic de toate vitele-n picioare;
Dar din pârâiaș o Pietricică a ținut
Să-i ciripească stihurile următoare:
"Iubirea doar pe sine vrea să se dezmierde,
Să-l lege în lanț pe altul e marea ei plăcere,
E fericită să-l vadă cum libertatea-și pierde
Și-nalță-un Iad ca să provoace-n Paradis durere."
poezie clasică de William Blake, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eros
În strânsa ta îmbrățișare
Și în superba dăruire
În ochii tăi plini de mirare
Și în a brațelor strivire...
În geamătul de fericire
Și în extazul ce urmează
În stropul dulce de iubire
Eros e zeul ce veghează....
Căușul palmelor cuprinde
Zvâcnirea sânului zglobiu
În aerul ce se încinge,
În trupul tău, eu am sa viu.
Eu, mijlocul am să-ți cuprind
Și în a brațelor vigoare
Plăcerea ta o să o simt
Și blânda ta înfiorare...
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Sitaru din Efemeride
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Martie
Martie, martie, luna războaielor
De culori explozive, se schimbă hărțile,
O țară se mută în nord, alta în sud,
Zăpezile și ranchiunile sub soarele lui martie
s-au risipit, chipie poartă infirmierele,
unele se culcă în patul muribunzilor,
să moară fericiți, nimfele scot înecații-sinucigași,
bețivii sunt alăptați de neveste cu miere/lapte,
martie, drăgăstosul martie, e o plăcere să mori
în martie, un act de eroism.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo unde umbra se ține-aproape de lumină
Aceasta este plăcerea mea,
așteptarea și veghea la marginea drumului,
acolo unde umbra se ține-aproape de lumină
și unde ploaia calcă pe urmele verii.
Mesageri cu vești despre neștiute ceruri
mă întâmpină și-apoi gonesc de-a lungul șleaului.
Inima mea se bucură-n sinea ei,
iar adierea acstei brizei trecătoare este plăcută.
Din zori până-n amurg stau aici, în fața ușii mele
și, dintrodată, știu
că va sosi un moment fericit și că-l voi vedea.
Între timp, zâmbesc și cânt de unul singur.
Între timp aerul se umple cu parfumul promisiunilor.
poezie celebră de Rabindranath Tagore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 8
Când muzică asculți, de ce să te-ntristezi?
Plăcută-i armonia, stridența-i zbuciumare
De tot ce nu desfată, de ce să te-atașezi
Și să accepți plictisul cu-așa plăcere mare?
Și dac-a ta ureche se simte agresată
De simfonia celor ce s-au căsătorit
Să știi c-acele note te mustră deodată
Că tu acum cânți solo în loc să fi iubit.
Privește cum o coardă și soața ei de-o seamă
Vibrează împreună, într-un acord deplin
De parcă tatăl, pruncul și-o fericită mamă
La unison îți cântă cu glasul cristalin.
Și-această melodie ce vorbă-n ea nu are
Îți cântă doar un lucru: "Tu singur n-ai valoare".
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Sărmanei inimi slabe i-am spus: "Tu
Nu crezi c-ajunge să iubești doar una?
Și nu-ți dai seama că shimbând într-una,
Îți pierzi în doruri fericirea? Nu?"
Ea mi-a răspuns: "N-ajunge, precum crezi;
N-ajunge să iubești mereu tot una!
Și nu-ți dai seama că schimbând într-una,
Mai dulci plăceri trecute le-ntrevezi?"
Sărmanei inimi slabe i-am spus: "Tu
N-ajunge cât ești tristă-ntotdeauna?
Și nu-ți dai seama că schimbând într-una
Iubita, noi dureri întâmpini? Nu?"
Ea mi-a răspuns: "N-ajunge, precum crezi;
Tristețile n-ajung de totdeauna.
Și nu-ți dai seama că schimbând într-una,
Dăm farmec nou la vechi dureri? Nu vezi?"
poezie celebră de Alfred de Musset (1831)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Privirea-ți întrebătoare e plină de-ntuneric. Ar vrea să cunoască gândul ce mă frământă ca și luna, adâncul apelor. Am desfășurat înaintea ochilor tăi, de la o zi la alta, toată viața mea. Nimic n-am ascuns și nimic n-am reținut privirilor tale, și iată de ce tu nu mă cunoști.
De viața-mi ar fi o gemă, aș frânge-o în mii de bucăți și, strângându-le într-un șirag, le-aș atârna gâtului tău. De n-ar fi decât o floare gingașă și plină de viață, aș smulge-o de pe tulpina ei s-o anin părului tău. Dar ea, ea nu-i decât inimă, draga mea. Cunoaște careva marginile ei? Marginile ei necunoscute sunt și ție, și totuși stăpâna acestei împărății ești! De n-ar fi decât o clipă de plăcere, ai vedea-o înflorind într-un surâs de fericire și pe dată ai înțelege-o. Și dacă n-ar fi decât chin, s-ar topi în mii de lacrimi cristaline, reflectând fără de șoaptă taina ei. Dar ea... e dragoste, iubita mea! Plăcerea și chinul ei sunt nețărmurite. Dorințele și fericirile sunt veșnice. Și așa de aproape e de tine ca însăși viața ta. Dar niciodată n-o vei cunoaște în toată a ei putere.
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele nu trebuie să moară niciodată
Cuvintele nu mor niciodată
Ele se preschimbă în lacrimi de iubire.
Pentru acel care are inima curată
Și crede cu adevărat în fericire.
Cuvintele nu mor niciodată
Ele se preschimbă în lacrimi de durere.
Pentru acel care nu iubește viața
Și nu ia de la ea nici o plăcere.
Cuvintele nu mor niciodată
Ele se preschimbă în flori și miere.
Pentru acel care are grijă de natură
Și are de la ea plăcere.
Cuvintele nu trebuie se moară niciodată
Chiar dacă uneori sunt ușoare sau grele.
Ele trebuie preschimbate în artă,
Căci arta e adevărata putere.
poezie de Vladimir Potlog (27 mai 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portocala
La prânz am cumpărat o portocală uriașă
Mărimea ei ne-a făcut să râdem peste poate.
Am cojit-o și-am împărțit-o-n trei, cu Robert și cu Dave,
Ei, câte un sfert, iar eu o jumătate.
Și-acea portocală m-a făcut nespus de fericită,
Cum numai lucrurile simple o pot face.
Apoi, cumpărăturile. O plimbare-n parc.
Simt, nouă-n mine, o-împăcare-, un fel de pace.
Ce-a mai rămas din zi s-a scurs fără probleme,
Am făcut tot ce-avem trecut pe listă lejer, firesc
Și cu plăcere, și mi-a mai rămas timp liber.
Îmi ești foarte drag. Mă bucur că trăiesc.
poezie de Wendy Cope, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un diavol de negresă...
Un diavol de negresă ahotnică să-i guste
Unei copile triste neprihăniții nuri
Și criminali așijderi prin găurite fuste,
Recurge într-aceasta la trucuri și figuri:
În palme-și cântărește doi fericiți sâni gemeni
Și-acolo unde mâinii nu ai putea să-i ceri
S-ajungă, saltă-n aer botinele-i asemeni
Cutărei limbi obscure, inaptă de plăceri.
Vârându-se-n gazela ce tremură plăpândă
Și goală, ea, pe spate și grea cum scos din minți
Un elefant, se foarte admiră și, la pândă,
Îi râde copilandrei naiv cu prea-albi dinți.
Iar între coapse unde întinde-i-se juna,
Ivindu-și dehiscența-ntre piei de chinoroz
Și peri, înaintează această gură, una
Ce-aduce cu un palid ghioc marin și roz.
poezie clasică de Stephane Mallarme din Album de versuri (2010), traducere de Șerban Foarță
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fericire și plăcere, adresa este: