Poezii despre fidelitate și gânduri, pagina 2
Cine ești?
Ascult tăcerea nopții fără stele
din umbra neuitărilor târzii
ce-mi bântuie speranțele rebele
tot așteptând din depărtări să vii.
Pe liniștea întinsă ca o pată
se prind în horă clipe de regret
venite-n pragul serii deodată
cu amintiri ținute în secret.
Se-aază peste cuget în neștire
sub bolta unui gând fără sfârșit
lăsat cândva pe-o muchie subțire
la marginea lui minus infinit.
Dar gândul, mai agil decât lumina,
spre seară-ajunge înlăuntrul meu
cu versurile-aduse din grădina
unde-a căzut cândva un curcubeu.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine ești?
Ascult tăcerea nopții fără stele
din umbra neuitărilor târzii
ce-mi bântuie speranțele rebele
tot așteptând din depărtări să vii.
Pe liniștea întinsă ca o pată
se prind în horă clipe de regret
venite-n pragul serii deodată
cu amintiri ținute în secret.
Se-așază peste cuget în neștire
sub bolta unui gând fără sfârșit
lăsat cândva pe-o muchie subțire
la marginea lui minus infinit.
Dar gândul, mai agil decât lumina,
spre seară-ajunge înlăuntrul meu
cu versurile-aduse din grădina
unde-a căzut cândva un curcubeu.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, ediția din 24.06.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecouri de mai
La distanță de-un ceas de vestitul popas,
Pe-o potecă urcând și cu setea luptând,
Repetam, pas cu pas, un cuvânt ce-a rămas
Un refren repetând o scânteie de gând.
Și mergeam, aplecat, dându-i gândului sfat,
Explicându-i că eu nu mă tem nici de greu,
Nici de tot ce-a-nsemnat o privire ce-a dat,
De atunci și mereu, cântul gândului meu.
Deodat' m-am oprit, fără voie, silit
De-o rafală de vânt ce m-a pus la pământ,
De putere sleit, ca pe-un gând nerostit,
Slab și fără avânt cât nu-i pus în cuvânt.
Hoț e, vântul acel! L-a luat și, cu el,
În ecouri de mai, ca un pașă-n serai,
Îmi repetă, fidel, neschimbându-l defel,
Un cuvânt ce, spre Rai, mă invită: hai!... hai!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Restart
Ți-am pus o simplă întrebare;
"-Te-ai învățat, cu fața mea,
că sunt bărbatul tău?"...
Era-ntr-o joie oarecare,
stăteam lipiți pe-o canapea
cu gânduri duse în ecou,
eram urmași de aventuri
ce derulam, ca-n filmul mut;
secvențe de-un amor părtaș,
de rupere de legături...
Eroi de un divorț trecut
și-un viitor sinucigaș.
Visam maturi, cu gând de tineri,
să reparăm piese uzate
ce n-am întreținut, culpabili;
Eram la vârsta înspre-o vineri,
din zilele ce-s șapte toate...
Ai iubirii, eram, irecuperabili.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri evlavioase
dorul meu zboară peste creste de munte
se înalță spre stele în noaptea de opal
lumina iubirii să se-așeze pe frunte
ca o călauză pentru drum principal.
strălucirea lunii intră prin perdele
joc de umbre ilustrează pe pereți
scoate la suprafață visurile fidele
trăiri mirobolante ale acestei vieți.
izvorul speranțelor scoate din adâncuri
formează cascade cu murmurul duios
se aventurează prin lumea cu riscuri
în stâncă sapă cu crezul cuvios.
plin de iubire sufletul trece piscuri
sub îndrumarea sfântă a lui Isus Cristos
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hoinară sunt
(îmi place libertatea gândurilor mele, ele nu se opresc niciodată)
Îmi ceri fidelitate pan' la moarte
Parcă aș fi o coardă ruptă
Sau muzica poate ce-ți place
Hoinară, să colind, nu-mi pasă.
Mă iei de braț și nu-mi dai pace
Și mii de simfonii îmi cântă
Sunt valurile mării înspumate,
Când îți ceream si libertate
A mai trecut apoi și ceva timp,
Ai devenit mai îndrăzneț si trist
Curgeau din tine vorbele șuvoaie
Și mă răneau ca stâncile ce taie.
Atunci am înțeles că are rost
Să plec să nu rămân pe loc
Să zbor ca pasărea în zbor
[...] Citește tot
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegia lebedelor
Corăbii elegante pe luciul apei,
Corăbii vii pentru suflet si gând,
Corăbii de vis, ce-s încărcate toate,
Numai cu iubire și fidelitate,
Cu multa frumusete si puritate,
Toate pentru un singur partener... și când,
Unul din ei pleacă definitiv și departe
Sau are eșec la " cuibărit", ori a pierit-
Cel rămas, de tristete și dor,
Se " topește", simte sfârșitul,
Și dă drumul in zări unui cântec
Niciodată de lebădă cântat,
Este "Elegia ",
Minunat " Cântecul lebedei", pentru moarte cântat...
*
"Lebăda are un singur partener toată viața, ea nu cânta, decât la sfârșit..."
poezie de Garofița Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai eu
În suflet neaua e de foc
Și viața toată e un joc,
Abisuri și păreri de rău,
Tăceri, durere... numai eu...
Nimic concret, nimic corect,
Un anotimp efervescent
De ploi și de păreri de rău...
Și toate-ncep cu... numai eu...
Un sentiment, un gând, un vis...
Progres?! Spre transcendent și stins,
O lacrimă, o pierdere,
Un lampadar de suflete.
Mă-ntreb când fi-voi doar nimic
Piedestal morții-anotimp,
Fluture-doliu, plâns târziu,
Pentru cei mulți, ce pot să fiu?!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intervenție solară
Când se pune zi să răsară soare,
Cum de păsări multe, multe, încântătoare
Știu că ne-am trezit vise și timpane
Să tânjim la zbor note diafane?
Și cum de știu florile să reînflorească,
Să-și deschidă bulb, văz să împodobească
Cu culori, parfumuri, să înfioare piele,
Iris, gust, narine, gând fără zăbrele?
Iară Luna rece, cum de ea se culcă?
Licuricii nopții ce de-amor exultă,
Pleacă unde? Oare-s și ei tot la fel,
Lumini efemere? Tot soare-i fidel?
De ce totu-n viață-i datorat la Soare?
Întuneric, noapte, nu-s oare eroare
Să-njumătățească timp și așa puțin!?
Știți s-oprim orgia?... Cum să intervin?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singuri împreună
Ca simbioză, glumă biologică deșartă,
Da!... Poate pentru avantajul reciproc,
Dar nu! Fidelitatea este moartă;
E numai o iluzie consensuală, e un joc.
... Sau niciun joc, e adevărul pur
De-a fi mimetici de devotament
Unul spre altul, tur contra retur...
În niciun caz pe motivație de sentiment.
Apropierea nu-i o garanție,
Nici fizicul, nici gândul nu sunt paralele;
La om, e-o genă recesivă-n seminție...
Superiori în univers; promițători de stele.
Ah, cum ne prăduim pe-ascuns de omenie
Purtându-ne în fond ascunse uri,
Dorind la alt, ce nu vrem nouă să ne fie...
Suntem săraci interior, doar umpluturi!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fidelitate și gânduri, adresa este: