Poezii despre fidelitate și timp, pagina 2
În seara asta
Când pescăruși au adormit
În seara asta luminata
Aș vrea sa-ti fiu cuibul dorit
O perlăa-n scoica argintata
Când luna sta drept felinar
În noaptea plina de tacere
Aș vrea ca sa-ti aduc in dar
Fidelitatea unei stele
Și daca-ti pare prea tarziu
Mă voi preface in petale
Pierdute pe un drum pustiu
Pavat cu stele căzătoare.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epistolar
Povești ce-s spuse pe-ndelete
La umbra visului de vară
Nu mai avem demult noi plete
Să ne-amăgim a mia oară.
Trimit scrisoare către timp
Să cheme gândul iar la taină
Să mor, apoi din nou să schimb
Iubirea-n tot iubire diafană.
Răspunsul poate să nu vină
Căci îl cunosc de când e scris
Trecut-prezent se tot îmbină
În timpul magic ce-I atins.
Epistole pentru trecut
Scrisori imaginare-n grup
Un sentiment ce e doar mut
Formăm cel mai fidel el trup.
poezie de Stelian Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În gondolă
La San Marco în piață,
Dulce curge-n carnaval,
Ca un vis, a noastră viață
Lin șoptește-al mării val.
Vino, vino, gondoliere,
Ia-ne, du-ne-ncet-încet,
Sub a lunii scâteiere...
Cântă, scumpul meu poet!
Doarme-albastr-Adriatică;
Dorul tău îmi vei cânta...
Nu te teme de nimică...
Ești al meu și sunt a ta!
Doarme-acum și crudu-mi gâde
În palatu-i aurit;
De gelosul meu poți râde,
De demult l-am adormit,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Belle art
poezia inimii cu lumea o împart
pictată-ntr-un tablou universal
gânduri încadrate în belle art
smulse din paradisul ideal.
hora cuvintelor pe al nopții reflux
când Luna își scaldă trupul în lac
când stele strălucesc cu amplu lux
cu lumini ce grăiesc după bunul plac.
visul convertit la iubirea divină
străbate agale calea unei minuni
lumea cu îngeri fără nici o vină
cu timpul care crește oameni buni.
univers de frumusețe și de miracol
transpus fidel într-un străvechi oracol.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de noi
În lumea mea e-o stea ce strălucește
cum nicio alta nu va străluci
chiar de, în nopți târzii, o voi zări
privind spre steaua care mă iubește.
Privesc adesea cerul plin de stele
și mă întreb de-o fi o stea și Luna
ce-n bolta nesfârșită e cununa
ce mă răsfață-n razele-i fidele.
Pășesc ușor pe scara care urcă
pe trepte ale timpului șuvoi
spre-un loc ce pare dincolo de noi.
Cum drumul meu nicicând nu se bifurcă,
privirea-mi nu se-ndreaptă spre napoi,
iar ochii-mi strălucesc pentru-amândoi.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până la...
Se ascute dor, săgetător, de fiecare lipsă, cât de rară,
Tăind felii în orice rațiune
Ce-și pierde firu' a nu știu câta oară
Până la, până la boală, afecțiune.
Își uită gândul, singur, corp de el,
Sau nici nu vrea, n-ar vrea să-ți știe
Plecat... pleacă și el ca să te caute fidel
Până la, până la să te aibă, o veșnicie.
Se dă până și timpul, totul, pe-o secundă,
Se pierde, să se piardă învață
De nu-ți simte tic-tacul puls, s-ascundă
Până la, până la a nu mai exista... doar ție dat, pe viață.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naștere "cu repetiție"
Necaz cumplit de ai avut
Și reușești să scapi de el
Îi zici norocului fidel,
C-a doua oară te-ai născut...
În anii ce i-am petrecut,
Necazurile fel de fel
Le-am ignorat, ca ins rebel,
Și-n "nașteri noi" m-am întrecut
Le mulțumesc la ursitori
Și sorții ce îmi fuse dată:
Ea m-a urmat din noapte-n zori,
Amabilă și devotată,
Născându-mă de-atâtea ori,
Spre a muri, firesc, odată.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Supărarea lui Zeus
Pe-al său Olimp, cu plinătate,
Stă Zeus tare supărat,
Că-n România i-au furat,
Mai mulți, a sa identitate
Și ziariști, cu fermitate,
La rangul său i-au ridicat
Pe mulți pigmei, ce-au colorat
Tranziția cu voluptate
Iar jurnaliștii din Olimp,
Fideli și-acolo-acestei ginte,
Se pregătesc de mai mult timp,
Având în contra sa un dinte
În coaste să-i înfigă-un "ghimp",
Spunându-i: zeul-președinte.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puțin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vechea boală
port în mine boala, boala mă iubește,
e mereu fidelă și nu lenevește,
la tot pasu-mi spune, printr-un idiom,
că sunt omu-n care a crescut un pom
și din el culege fructele durerii,
dar eu, ca un câine, când mă prind hingherii,
scheaun către Lună, nevoind să mor;
stelele sunt oarbe, ceru-i un decor
care nu-mi oferă nicio alinare;
port în mine boala, ca pe-o amânare,
ca pe-o veste tristă dată de himere.
oare, de la boală, simt acum plăcere?
oare, de la boală, pot acum să scriu?
boala mă păzește de al meu sicriu?
port în mine boala, boala nu mă iartă,
de mă simt iar bine, vine și mă ceartă,
mă atinge-n membre, mă lovește-n pântec,
un blestem mi-e boala sau e un descântec?
boala e tristețe sau e fericire?
duce la noroc sau nenorocire?
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat (15 aprilie 2017)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt rău
Sunt rău
Mușc, nu glumă
Zilele trecute am mușcat
Un măr
Îi simțeam seva cum se prelinge
Pe gâtu-mi de taur
Dar nu m-am oprit
Să ia aminte toate merele:
Nu vă mai mâzgăliți cu ruj
Și
Nu vă mai dați rotunde
V-am spus că-s rău
Uite, ieri
Mă bâzâia un ego
L-am pocnit de masă
Fără nicio remușcare
Se deschisese ca o carte cu poeme
În care-i puteam citi
Toate vorbele mieroase
[...] Citește tot
poezie de Lucian Velea (18 iulie 2016)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fidelitate și timp, adresa este: