Poezii despre fidelitate și timp
poezii despre fidelitate și timp.
Ancorată în silabe
Sunt cuprinsă in poveste
Scufundată intr-o carte
Ancorată în silabe
Peste care vântul bate.
"Valul lumii, valul vremii
Mă coboară, mă ridică"
Am rămas fidelă muzei
Cerul arde, frunza pică!
Si așa in corelare
Cu a timpului secundă
Caut in dictionare
Timpul lung si fraza scurtă.
poezie de Doina Bonescu din Povești în vers
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exercițiu de timp...
Îmbătrânim pe fiece secundă,
Iar timpul buclucaș dispare-n undă.
Prin univers el zburdă negăsit
Și-adoarme trist când am murit.
Mirarea vieții se propagă-n el
Și ne trasformă printr-un joc fidel,
Doar fericirea crește-n noi
Și ne absolvă pașnic de nevoi.
Visarea clipei o uităm,
Prin focul serii ce-l creăm.
Iar valul dezmierdărilor pierdute,
Pe buze se aștern tăcute.
O rază ancestrală lenevește,
Iar faza lunii se căznește.
Și schimbă nopți tăcute-n zile,
Cum moartea stinge minți ostile.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (8 noiembrie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fidelitate
Femeile au zile și zile, nopți și nopți.
Eu cred că-mi place vinul pentru că le imită,
Că strugurii, mai cruzi, mai pârguiți, mai copți,
Îmi dau mai multe gusturi în gura sterpezită
De-atâta poezie - singura mea iubită.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recitind
Elogiul Nebuniei dragă Erasmus
o tu colegul meu de zi și de noapte
își dau iar și iar dreptate
lumea e o casă de nebuni
iar omul cel mai fidel reprezentant al lumii
și cum există și excepții
care nu fac decât să confirme
regula ta de aur
dau mai încet bătrânețea
măcar cât timp tinerețea râde în hohote
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (17 septembrie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veghe
Mă depărtez de timpul meu,
De anii care-n fugă curg,
Prezentul zboară-n felul său
Și-mi poartă clipele-n amurg.
Aud al zbaterii ecou
Când saltă cremenea pe drum,
Un veac s-a stins și altul nou
Se naște în dureri acum.
Îmi cere Domnul brațul iar
Ostaș să-i fiu pe-al vieții ram;
Mi-e dor să cânt cu glasul clar
Al tinereții când visam.
Tărie dă-mi la asfințit
Mărite-al meu Iisuse Sfânt,
Să-mi știu destinul împlinit
În trecerea pe-al Tău Pământ.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Lampioanele vii (2009)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cenușa vie
Când ani și secoli or să se strumute
ștergând din amintire pe poet
și-aceste versuri, licărind discret,
vor sta-n răscrucea graiurilor mute;
când alte stele-n cer, peste făget,
își vor aprinde tânăra virtute
și dragostea va înflori mai iute,
și vârstele vor trece mai încet;
când fiecare clipă, nendurată,
va pune peste lucruri o durată
de patimă și vis, sub zmalțu-i mat:
cenușa mea, în urna de pe stâncă,
fidelă ție, tresări-va încă
în flăcările ce m-au consumat.
sonet de Ștefan Augustin Doinaș din Ovidiu la Tomis (1956)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Iubirea schimba tot,
Zilele se scurgeau mereu la fel,
Iar restul vieții un deja vu fidel,
Ca un dvd zgariat cu un film prost,
Difuzat intr o sală goală fără rost.
Ai apărut de nicăieri
Pe un nor ce aduce adieri,
Mi - ai stors o frezie
Parfum de zane, cu discreție.
Si am băut din apa salvatoare,
De viață nouă dătătoare,
Mi ai picurat speranță,
In ceaiul nostru de dimineață.
Mulțumesc Iubire că te-am întâlnit,
poezie de Filip Petrica
Adăugat de Filip Petrica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 21
Eu nu sunt precum Muza aceea snoabă
Ce fardul frumuseții-n vers cinstește,
Ce folosește cerul drept podoabă
Și-un chip frumos cu altul îl unește,
Făcând un cuplu demn de-asemănare
Cu soarele și luna și pământul,
Cu florile de-April, cu lucruri rare,
Și cu-acest cer frumos, care-i veșmântul.
O! Fă-mă fidel în dragoste și-n scris
Și crede-mă că am iubire-aprinsă
Ca pruncul pentru mama lui de vis,
Dar nu ca aștrii de pe bolta-ntinsă.
Flecarii pot vorbi în gura mare
Eu n-o să laud ce n-are valoare.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 109
Nu spune-n veci că nu am fost fidel,
Deși în lipsa ta m-am cam răcit,
Căci nu pot să te părăsesc defel
Ești sufletul ce-n piept stă cuibărit.
Aici mi-e casa și dac-am umblat
Prin alte părți, mă reîntorc acum
Tocmai la timp, căci eu nu m-am schimbat
Și nicidecum nu m-am pătat pe drum.
Tu să nu crezi că dac-am fost robit
De slăbiciuni ce-ating orice flăcău
M-am întinat și-am fost complet orbit
Ca să renunț la tot binele tău;
Căci universul n-ar mai fi la fel
Dacă tu, roza mea, nu ești în el.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascult timpul
Ascult timpul care vine;
Pașii, îi încetinesc
Să-l opresc pe cel ce pleacă,
Fiindcă altul nu găsesc.
Nu pleca timp neînfloritflorit
Lasă-te de vrei arar,
Lângă mine de-ai venit
Rămâi să-mi fii fidel scutar.
Rămâi precum mireasma-n pârg
Ușa inimi-i deschisă -
După tine mereu plâng
Printr-o lacrimă tot strânsă.
Vreau să-mi fii de ziua mea
Prins în păr, atins de gene,
Făr de mult dulce amar
Dorul luminii eterne!
poezie de Constanța Abălașei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fidelitate și timp, adresa este: