Poezii despre forță și gânduri, pagina 2
Eroilor, slavă!
Ne cheamă duhurile lor
Și ne-or chema și- viitor
Ca împreună să venim
Și amintirea s-o cinstim.
Bărbați viteji, ei pentru noi
De-a pururi s-or numi eroi
Pe-altarul țării încercați
De Domnul Sfânt predestinați.
Iertare fraților acum
Să cerem, fie și postum,
Că ne-am mândrit cu jertfa lor,
Cu faptele eroilor
Și-am cam slăbit al forței tun
Cu gândul la un trai mai bun.
Să aninăm astăzi cu toți
Al sufletului crin la porți,
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Irundel și Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balerina
Stătea ca o nălucă înspre apus de soare,
Pe malul unui lac, în alb, o siluetă
Și-n liniștea sinistră,... doar adia o boare,
Năluca se ridică și face-o piruetă,
Mișcare circulară, pe vârfuri de picioare,
În mantia rotată părea un fulg în zbor,
Purta după ureche un nufăr alb, în floare
Și energii astrale o învârteau ușor...
Cu forță și tandrețe, în salturi grațioase,
Cu brațele întinse a prins în palme-un nor,
Și cu puterea minții ea Ceru-n jos îl trase,
S-asculte-n taina nopții al îngerilor cor...
Și i-a cuprins cu gândul nemărginirea toată,
Lumina siderală s-a stins ușor, în noapte,
Iar mica balerină a mai făcut o roată
Și-a înălțat o rugă vorbind cu Ceru-n șoapte...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somnul
Mă faci să uit...
Ziua care a trecut
Ești antidot, calmant:
Uitare, vis, afrodisiac.
Când conștiința ne ajunge
La paroxism, tu vii, din nou,
Și-nchizi, ploapele, încet,
Fără să știm.
În fiecare seară, îmi iei gândul
De-a zdruncina pământul.
Și iarăși mă adormi, ușor. Mă minți,
Că sunt nemuritor.
Cine mintea ne-o adoarme?
Pe un pământ, învârtindu-se, cu greu:
Ești natura însăși, sau însuși Dumnezeu?
Nu știu. Dar, noaptea, oricine ai fi
Te chem, să mă adormi mereu.
[...] Citește tot
poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nelinisti nocturne
Copil fiind visam
La Crai si la Crăiese
Că zbor spre cer
Ca un Icar modern
Ce-ajunge până-n soare și la stele
Precum un fulg de nea
In adieri de vânturi blânde.
Acum de griji, de ganduri
Mintea îmi este plină
Încât prea rar mai pot ca să visez,
Dar și atunci
Zăresc neclar doar printre gene
Valuri spumoase, mari,
Care se sparg de stânciși malurile aride
Cu o forță imensă care există doar în gând.
poezie de Craita Serbanescu
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar place, toți bărbații...
Ți-ar place, toți bărbații în patul tău să vină,
Femeie deșucheată, punct negru în lumină!
Iar dinții, spre-a-i păstrare acestui joc turbat,
O inimă, să roadă, pe zi, te-ai angajat.
Ferestre de dughene par ochii tăi în ceață,
Și-arzând, ca lampioane, la sărbători in piață,
Se folosesc obraznic de-o forță de-mprumut,
Căci legea frumuseții nicicând n-au cunoscut.
Mașina oarbă, surdă, prea meșteră la crime,
Tu, care-ai supt de sânge atâta omenime,
Cum nu te prinde-oroarea, privindu-te, să vezi
Că,-n mii de-oglinzi, puterea de diavolă, ți-o pierzi?
Păcate mari, pe care le-ai săvârșit cu faimă,
Nicicând nu te făcură să dai napoi cu spaimă,
Văzând cum că natura, măreață-n gând ascuns,
Să plămădeasc'-un geniu din tine, a ajuns,
Din tine, desfrânato, regină-n preacurvie?
O, splendidă mocirlă! cerească mârșăvie!
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Crucea Iancului, în munți
Cu gând curat am poposit
La Crucea Iancului vestit,
La Mărișel, în vârf de munți,
Cu brazi semeți cu a lor frunți
Scrutând de veacuri depărtări,
Cu minunatele-așezări.
Cuprinși de dor mistuitor
În fruntea lor cu Crăișor,
În aprige-încleștări flăcăi
Vărsară sânge. În văpăi
Au dobândit ca bravi oșteni
Pământul Sfânt din Apuseni.
Pelaghia, c-un cuget drept
Și-o flacără aprinsă-n piept,
A strâns o mână de femei
Cu care-a alungat mișei.
Pământul apărat de moți
Și moștenit azi de nepoți
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza (22 decembrie 2016)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Forțe magice
De-aș avea forța magică să-ți transform gândurile într-o mare,
aș vrea să fiu singura corabie plutind pe sclipirile valurilor ei,
să acostez numai la țărmurile tale pline de flori
sau... aș vrea să să fiu o insulă
cu țărmuri stâncoase și înalte
în care se sparg
toate valurile stârnite de furtuni trecătoare -
dar nu sunt decât un bard sensibil ca o libelulă,
cu o liră în loc de inimă,
care singura putere ce o are
este să te transforme pe tine și răsăriturile de soare
în cântece tăinuite care devin flori gânditoare,
dorind să rămână pe veci nemuritoare...
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emoții
Există dulci momente care,
ca și primăvara,
se transformă-n așteptări
pentru a-ți vedea și observa,
sufletu-ți ce strigă-n tăcere
un nume rătăcit printre stele.
Gânduri precum caii-n în galop
transmit forță și voință,
muzica mă poartă-ntr-un prislop
sau în depărtări private de sentință.
Sunt doar emoții antice ș-adevărate,
dulci stări călătorind în absolut pe înserate,
când inima-mi îndrăgostită
se transformă-n violetă clematită,
anunțând astrii și lumea terestră
că iubirea-i fără limită,
unește cerul cu pământul
ș-acum, inima-i în armonie cu gândul...
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mâini pedepsitoare
De câte ori îmi amintesc, rebelo,
Că îmi provoci de bună voie rău,
Mă înnegresc la față ca Othello
Și mâinile pornesc spre gâtul tău.
Dar dintr-o dată mi se face milă,
De orice gând răzbunător mă usc
Și, cum te știu curată și umilă,
Simt mâinile că-mi cad din umeri, brusc.
Acum, când totul mă interesează,
Un simplu zvon mă poate-asasina,
C-am auzit cu jenă și cu groază
Că-ți faci un fel de mică lumea-a ta.
Au fost destule între moft și țâfnă,
Cu scene de amor și de război,
Dar mă stupefiază această râvnă
De a distruge totul între noi.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de IngridM
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Viața este una, e a ta
Pe drumul speranței
Călătoresc prin câmp
Circulă gândul forței
Prin ani și prin timp
Glas ce mă deșteaptă
Din visele-mi deșearte
Urcă cărarea dreaptă
Din urcuș nu te abate
În nopțile întunecate
Aprinde tu un felinar
Vezi izvoarele secate
Stelele-ți sunt liniar
Viață te călăuzește
Drumul este adevarat
Când Luna te privește
Lacrima iubirii a vărsat
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre forță și gânduri, adresa este: