Poezii despre forță și superlative, pagina 2
Ucigașul
Ucigașul devenit puternic dobândește forțele vitale
Ale Binelui, victoria supraviețuitorului nu-l intimidează,
El nu are o față a fricii, necunoscutul nu-i creează probleme,
Prin asta ne este superior, hainele, platoșele nu ne apără,
Construim obstacole, el le ocolește, patima distrugerii
Pe care el o dovedește din plin, ne hipnotizează,
Uităm de persecuții, teama este mai aproape,
Mai apare și panica, cea mai bună aliată a ucigașului,
Apoi vin pacificatorii evlavioși, anestezia este aproape totală,
Lentoare, stagnare, tot ce știam este uitat, zvonuri rele
Că mai vine o ceată de ucigași la fel de puternici,
Încep diviziunile, autonomiștii, dezbinatorii, retorii,
Agresiune și fugă, până unde? Interdicții nenumărate.
Granițe peste tot. Focul se întinde, se răsucește ca șarpele.
Și, din adâncul veacurilor vin haitele cu urlete prelungi.
Jelesc prefăcut, se înmulțesc geometric. Unii tac.
Ei înșfacă, încorporează, psihologia robului se face prezentă.
Secretele sunt nenumărate. Iertarea devine inutilă.
Porunci uluitoare, logice ca unu plus unu.
Ce se prefigurează? O paranoia totală.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio, fratele meu geamăn
Adio, fratele meu geamăn
Tristă duminică trăim.
Om bun, și drag, și fără seamăn
Abia acum te prețuim.
Adio, forță a naturii
Te-au pus pigmeii la pământ.
"Complotul bubei" și al urii
Te-a hărțuit pân' la mormânt.
Curând vor răsuna colinde
Curând Crăciunul va veni
Și candele se vor aprinde
Pe-ntinsul scumpei Românii.
Un scaun gol va fi la masă
Precum e tronul princiar.
Și-un strop de vin de tămâioasă
Noi vom vărsa, plângând amar.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din discurs la funeraliile lui Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Credo
Noi credem că cea mai scumpă posesiune a noastră e Viața.
Noi credem că trebuie să mobilizăm toate forțele Vieții
împotriva forțelor morții.
Noi credem că înțelegerea reciprocă duce la cooperare reciprocă:
cooperarea reciprocă duce la Pace;
iar Pacea este singura soluție pentru supraviețuirea omenirii.
Noi credem că trebuie să protejăm, nu să risipim resursele naturale,
ele sunt moștenirea copiilor noștri.
Noi credem că nu trebuie să poluăm aerul, apa și solul,
ele sunt condițiile preliminare de bază ale vieții.
Noi credem că trebuie să protejăm vegetația planetei noastre:
modesta iarbă care a supraviețuit cincizeci de milioane de ani
și copacii măreți apăruți acum douăzeci de milioane de ani,
astfel pregătim planeta pentru oameni.
Noi credem că trebuie să mâncăm numai hrană naturală, curată,
proaspătă, alimente integrale, neprocesate și fără chimicale.
Noi credem că trebuie să ducem o viață simplă, naturală, creativă,
absorbind toate sursele de energie,
armonie și cunoaștere în noi și-n în jurul nostru.
Noi credem că ameliorarea vieții și-a omenirii pe planeta noastră
[...] Citește tot
poezie de Romain Rolland & Edmond Bordeaux Szekely, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Cele mai frumoase mâini sunt mâinile mamei.
Mâinile cu care și-a mângâiat cu mândrie și iubire burtica, atunci când erai încă în pântecele ei.
Mâinile cu care te-a ținut în brațe, cu care te-a mângâiat, te-a spălat, te-a îngrijit și ți-a pregătit hrana.
Mâinile de care te-ai sprijinit când ai făcut primii pași din viața ta.
Mâinile cu care și-a șters lacrimile atunci când a fost îngrijorată, când i-a fost teamă, când s-a bucurat de succesele tale, când ți-a simțit lipsa,... când ai rănit-o cu vreo privire rece sau cu vreo vorbă nemeritată...
Mâinile cu care ți-a alinat durerile, temerile și cu care ți-a dat curaj și forță să mergi mai departe.
Mâinile cu care ți-a dăruit tot ceea ce a avut mai bun.
Mâinile cu care a muncit neobosită pentru tine, cărând greutăți, îndurând asprimea gerului, răni și dureri.
Mâinile cu care ți-a deschis ușa de mii de ori.
Mâinile pe care și le împreunează într-o rugăciune trimisă cerului pentru tine...
poezie de Irina Binder
Adăugat de Mary Corlan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Bărbatul și femeia
Bărbatul este cea mai elevată dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a făcut pentru bărbat un tron, pentru femeie un altar.
Tronul exaltă, altarul sfințește.
Bărbatul este creierul, femeia este inima.
Creierul primește lumină, inima primește iubire. Lumina fecundează, iubirea reînvie.
Bărbatul este puternic prin rațiune, femeia este invincibilă prin lacrimi.
Rațiunea convinge, lacrimile înduioșează sufletul.
Bărbatul este capabil de eroism, femeia - de orice sacrificiu.
Eroismul înnobilează, sacrificiul aduce sublimul.
Bărbatul are supremația, femeia are intuiția.
Supremația semnifică forță, intuiția reprezintă dreptatea.
Bărbatul este un geniu, femeia este un înger.
Geniul este incomensurabil, îngerul este inefabil.
Aspirația bărbatului este către gloria supremă, aspirația femei este îndreptată către virtutea desăvârșită.
Gloria face totul măreț, virtutea face totul divin.
Bărbatul este un cod, femeia este evanghelia.
Codul corijează, evanghelia ne face perfecți.
Bărbatul gândește, femeia intuiește.
A gândi înseamnă a avea creier superior.
A intui, simțind înseamnă a avea în frunte o aureolă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Victor Hugo
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Strigăt de Salvare...
Tatăl nostru Cel Mare.
Ne doare tare a noastră purtare
Puterea Ta e cea mai mare
Și cerem îndurare, toți cu ochii ridicați spre cerul mare
Noi am venit pe lume, copii de Dumnezeu, al nostru nume
Frumoși la culme, sănătoși in carne și oase
Planeta miroase acum, cumva anume
Valuri cu spume de sânge, lovesc a noastre case
Trimite-ne Tu Doamne o oaste
De îngeri să ne repare
Ne doare în a sufletului coaste
Fă o minune să apară, răul de bine să separe
Tu ai răbdare, ne - ai pus la grea încercare
La o întrebare, am aflat răspuns se pare
Nu noi stăpânim această planetă încântătoare
Te rugăm Doamne fără încetare
[...] Citește tot
poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Snoave târzii spuse-ntr-o noapte în cimitir
Marea întrebare a lumii: lumina!?
Sau a prins cineva vreun foton, să-l țină legat între oglinzi?
Cu privirea încleștată și-o dragoste deshidratată
pluteam în derivă,
într-un triunghi al bermudelor în scufundare.
Am rămas singurul nebun ce funcționează perfect,
pe-o tablă de șah cu ferestre închise.
Priveam cu încredere,
spre privirea ce mi-o ofereai cu deznădejde.
Întunericul cădea, conturând umbre funerare,
strivind dorințe, insatisfacții,
o viață sublunară, cu nimic paranormal sau extrasenzorial.
Eram doar umbre, îmbrățișând satârele nopții.
În rest,
nimic afectat de întuneric,
ca și când nimic nu s-ar întâmpla rău!
Natura însăși este total indiferentă, la asta!
Indiferența!
Ea
este cea mai mare forță, din univers!
[...] Citește tot
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare către bunicul meu, învățătorul Marin Păunescu
"Tu să te ții de carte, măi băiete" (M.P.)
N-am apucat, iubite tată-mare,
Să-ți scriu, altundeva și altcândva
Deși, probabil, tot ce-am scris în viață,
Este răspunsul meu pe adresa ta.
Te rog să-mi ierți această tutuială,
Dar a mă mai preface este greu
Și-atunci când m-adresez cu "tu" înseamnă
Că te tratez ca și pe Dumnezeu.
Învățătorul meu cel mai de seamă
Ai fost și ești și cred c-ai să rămâi,
Tot ce-am aflat în viață de la tine
E și acum temeiul meu dintâi.
Și după viața ta de dascăl tragic,
Nici pensie nu ai avut în sat,
Pe patul morții te-a găsit scrisoarea
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinți (a două ediție, adăugită) (ianuarie 1998)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Lanțuri de iubire
M-ai strâns cu lanțuri de iubire
La pieptul Tău, Isuse drag,
Așa că numai lângă Tine
Pot fi și liber, și legat.
Legat cu lanțul libertății
De Tine, Dumnezeul meu,
Sunt rob și fiu eternității,
O rază caldă dimineții
Sub ceru-nalt, și-n cerul Tău.
Că-n pagini sfinte de istorii
Cândva-ai rupt jugul lui satan
Cu sângele vărsat spre glorii,
Căzând mai greu ca piatra morii,
Pe inimi crude de dușman.
Tu-ai fost o stâncă pentru viacuri,
O punte gloriei cerești!
Când cele mai 'ncordate arcuri
[...] Citește tot
poezie de Mihai Ghidora (16 martie 2017)
Adăugat de Mihai Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dedicație
Dedic acest poem un cânt,
Celor ce sufletul vă doare,
Durerea, poate vă trage la pământ,
Celor ce nu au alinare.
Ce-s rătăciți în labirint.
Lăsați pastilele la o parte,
Ieșiți afară, respirați adânc.
Luați în mână cea mai simplă carte,
Foșnet de frunze, veți auzi în crâng.
Lăsați tristețea mai departe,
Priviți la soare-n dimineață,
Și spune-n rugăciune ce te doare,
Creatorul își va întoarce fața,
Dându-ți pic de forță și răbdare.
Simte cât de frumoasă-i viața...
Să nu te irosești cu plânset,
Fiecare om are-o durere,
Ia-te-n mâni, cu autoritate,
Destinul e-o scumpă avere,
Din strămoși avem carnet.
[...] Citește tot
poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre forță și superlative, adresa este: