Poezii despre forță și superlative
poezii despre forță și superlative.
Concurs
Dacă participi decis
La o tentativă
Peste stavile și emoții
Motivat activ,
Cu moralul la apogeu
Vei fi cel mai potent
Concurând factorul X
În caz eventual
Devii factorul prim
După model select
Cu meniu vivace,
Frate de număr
Cu forța repetitivă
Vei accede pe podium.
poezie de David Boia (26 februarie 2014)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Adevăru-i cel mai tare,
Nimic nu-l înlocuiește,
Însă mila când e mare
Și pe el îl biruiește
Și-o forță nemuritoare
E milosul ce iubește
Adevărul și împlinește
Legea-i binefăcătoare.
poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Oana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un nou punct de pornire
Ai nevoie de sprinteneala căprioarei,
De răbdarea cămilei în fața Everestului,
De îndrăneala alpinistului,
De forța gândului și a mâinii,
De a fi cel mai bun dintre cei buni
Pentru a aduce cinste patriei tale.
Dar pentru a aduce cinste patriei tale
Trebuie să înțelegi fiecare zi
Ca pe un nou punct de pornire.
poezie de Ai Qing
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un profesor...
Un profesor e un zidar
Mereu alăturea de noi,
Mereu pe șantierul vieții
Ca să înalțe vremuri noi.
Un profesor e un zidar.
Zidește ziua cea de mâine.
Și sufletul și inima
La temelia țării pune.
Un profesor e un artist
Ce modelează caractere.
El zi de zi și an de an,
Găsește forță și putere
Ca să cioplească în lut viu
Cu vorba-i blândă și sfătoasă.
Lucrarea lui e cea mai bună,
Cea mai de preț, cea mai frumoasă.
[...] Citește tot
poezie de Emilia Plugaru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât de măreț e Dumnezeu!
Cât de măreț e Dumnezeu!
Văd marea cu talazuri grele,
mă-nalț pe munții de bazalt
și-mi zboară gândul printre stele,
tot mai înalt.
Ce împărat își duce-oștirea
spre un gigantic apogeu?
Acel ce-a pus în goluri firea,
Acel ce-a scris oricui menirea
mai mult decât nemărginirea
e Tatăl meu!
Cât de temut e Dumnezeu!
Vuiau de pe Sinai ecouri
când glasul Domnului vorbea.
Iar Moise-nainta prin nouri
și tremura...
La Tronul Alb se strâng sfielnic
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ezra Bartlett
Preot în armată,
Preot în închisori,
Predicator în Spoon River,
Îmbătat de divinitate, Spoon River
Și totuși împingând pe Eliza Johnson în rușine,
Iar propria persoană în dispreț și nefericire.
Dar de ce voi nu vedeți niciodată că dragostea pentru o femeie
Și chiar dragostea pentru vin
Sunt stimuli prin care sufletul, flămând de sfințenie
Atinge viziuni extatice
Și vede până la cele mai depărtate colțuri ale cerului?
Numai după multe încercări de a prinde putere,
Numai după ce s-au consumat toți stimulii,
Reușește entuziastul suflet,
Prin propria forța,
Să găsească divinitatea
Ascunsă în sine.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurgul duhurilor pierdute in etern
Sufletul nopții ne cheamă
Printre demoni și morminte
Spiritele ne atrag prin forțe divine
Viață nesfârșită de apoi abia acum începe
Iar totul se termină în amurg
Printr-un etern nesfârșit
Dintre spațiu și timp
Duhurile pleacă urechea la strigarea noastră cu suspin
Învăluite de ura... se odihnesc în eternul somn
Urzela timpului ne cuprinde
Fără să ne gândim la cele mai importante lucruri
Materia murdară ne atrage spre rău
Dar nu realizăm că vom fii doar niște duhuri în nesfaristul amurg
poezie de Ionuț Olteanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai cumplită nenorocire
Cel mai amar dintre toate lucrurile din viața mea amare:
Ea, pe care-am iubit-o nespus, lumii mele centru,
E moartă și-acum, într-un sicriu din lemn de cedru
Plumbuit, se afla undeva departe, nemuritoare
Sau, nor-fantasmă, cutreieră o singurătate mare
Împinsă de forțe stranii zi de zi, metru cu metru,
Mie-asemeni, neconsolată, abandonului epicentru,
De neatins, oricâte implorări sau rugi curg fără încetare;
Resturi de viață petrecute-ntr-o nesfârșită lamentare.
Acesta-i cel mai amar lucru: nu-i pot întinde-o mână
De ajutor și nici s-o consolez, deși, o, cât aș fi vrut!
N-o pot încuraja și nu-i pot oferi nicio îndrumare;
Și gândul că-i singură, biet nod nevăzut de țărână,
În lumea stafiilor... ea, pe care-am iubit-o cel mai mult!
poezie de C. Louis Leipoldt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trepte existențiale
Parcursul vieții îl trăiești,
N-ai vreme să te plictisești,
Curge leneș în etape,
Care n-ai dori să-ți scape.
Pruncia te cimentează,
Prin construcția de bază,
Faza-i lină, curgătoare,
Te-învață să ai răbdare.
Tinerețea-i cizelare,
Șlefuind prin educare,
Privind spre cei mai înțelepți,
Vrei comportarea să-ți îndrepți.
Matur ești prin finisare,
Ajuns înțelept cu stare,
Numai lenea, eschivarea,
Îți pot deforma valoarea.
[...] Citește tot
poezie de Viorica Pop din Aspirații subtile (2009)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de gheață
Nici cele mai strălucitoare flori de gheață nu-mi vor acoperi fața,
Voi ridica privirea și voi străbate drumul mult mai ușor
Voi mulțumi aleșilor pentru ajutor
Și florile le voi oferi într-o nouă zi însorită,
Am să pot s-alerg, așa, ca un copil ce abia învață să meargă,
Ca fiica mea la nouă luni ce dorea s-alerge,
Când abia putea să meargă, a se-nțelege!
Ființa încrezătoare în forțele proprii, care este frumoasa mea prințesă,
Poveste ce a prins rădăcini în mine
Și se va ridica spre cer o nouă lumină de vis.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre forță și superlative, adresa este: