Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

frică și handicap

Poezii despre frică și handicap, pagina 2

#

termenele de valabilitate ale medicamentelor au expirat
un semn că acum ești singură alături de ceilalți oameni singuri

am înghițit ultima pastila contraceptivă în timp ce lumea era
liniștită și făcea copii pe bandă rulantă

nu sunt o mamă bună am lăsat copiii să zboare lipsiți de apărare
ca pe niște păsări roșii fiecare cu câte o rană micuță pe piept

nici alte mame nu sunt bune și-au lăsat copiii să moară și-au lăsat copiii să
trăiască cu handicapuri severe

așa a fost mama mea care m-a lăsat să trăiesc undeva în acest colț uitat de lume

înghit praful nociv în fiecare zi și încă supraviețuiesc
încă alerg ca și cum aș fi o fetiță pe pajiști întinse

fuga a devenit o necesitate în orice moment în care soarele purulent
mă sufocă cu strălucirea lui

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Moarte la patruzeci de grade

Etilică mireasmă duhoare în împrejur
Și-un luciu de inox din ochi lichizi răzbate...
Pe-un roșu de fundal de-obraji, cu glasul dur
C-o răgușeală aiurea pășește, dă-nspre spate.

E slab cu burta-i mare sub pulover ca un bol
Și mâini sticloase anină neritmic, în balans...
Vorbește fără noimă se adresând în gol
Și drumu-i labirint, nicicum de vreun avans.

Încearcă tulburat câte o plesanterie
C-un râs ce nu-i al lui, se legănând din cap,
Dar nu-i răspunde nimeni; privit cu dușmănie
Se întoarce iar în drumu-i c-un gest de handicap.

Nici dinții nu-i mai are pe toți, e știrb în față
La locul de pahar și filtrul de țigară
Ce-o ține nesfârșit pe buza-i ruptă, creață,
Se îmbătând din fum și scrumul tras pe nară.

[...] Citește tot

poezie de (1 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu nu am strigat în gura mare, eu am scris...

Eu, nu mi-am strigat în gura mare fericirea nebună,
atunci când îmi clocotea în pieptul tânăr gata să-l rupă,
de frică să nu mi-o deoache oamenii răutăcioși,
dar am imortalizat-o în cuvinte simple,
pentru voi, ce-i care mă înțelegeți cu adevărat.
Pentru că, rucsacul iubirii oricât ar fi de greu,
merită cărat în spate toată viața.
Nici durerile sufletului nu mi le-am strigat în gura mare,
deși tare aș fi vrut să o fac, ca să-l scap de poverile lui,
dar m-am bazat pe credință,
toiagul de sprijin al oricărui handicap.
Apoi mi-am zis:
oare, cui îi pasă de zbuciumul meu sufletesc, cu adevărat?
Cui, să mă plâng? Mai bine scriu...
Durerea altuia este cea mai ușoară durere,
pentru că nu o simte decât cel care o are.
Nici singurătatea firii sau ura împotriva viselor neîmplinite,
nu le-am strigat în gura mare,
de frică să nu par excentrică în fața oamenilor,
care abia așteaptă să mă etichiteze,

[...] Citește tot

poezie de (22 februarie 2010)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Daniel Vișan-Dimitriu

Încurajările unui viitor bunic

Fetița mea așteaptă un copil
Și-aș vrea să-i spun de-acum, ca ea să știe
Că-s bucuros de asta și doresc
Să-l țin în brațe când e mic, fragil,
De va dori să mi-l aducă mie
Pe nepoțel să-l cresc.

Sugar fiind, va sta-n pătuț frumos,
Legat, normal, căci eu n-aș vrea să cadă,
Să capete cumva vreun handicap,
Că și eu am căzut, dar, norocos,
Am doar un semn ce-i singura dovadă
Că sunt căzut în cap.

Ea o să-și vadă de serviciul ei,
O știu cum e: și ea, ca orice mamă,
Iar laptele, mai știu cum l-am tot dat
Cu biberonul la copiii mei:
Nu s-a-ntâmplat nicând să fie-o dramă
De-a fost puțin stricat.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mândrețe de faliți

N-ar trebui pe nimeni să supăr, să rănesc,
Căci doar părerea, sincer, pe drept îmi spun, exprim,
Ca unul ce fac parte de-un loc, ce-i zic "trăiesc";
Cu ce-mi numesc popor, cu proștii lui, cu Prim...

Îmi laud sursa firii, chiar laude îmi aduc
Cu ce mă cred mai bun, util și educat.
Dar mă izbesc de exemple -că nu sunt singur, cuc-
Ce-o lume întreagă vede și n-am; ce-am handicap!?

M-ascund timid, cu teamă -din bunul simț, rușine-
De snobii narcisiști ce stăpânesc azi țară
Și mint, se mint pe ei, sau cred chiar –proștii- bine,
Gogoși; c-am fi frumoșii, deștepții!?... Ne declară!

Cum de prostime e multă de-a fi majoritate
Ca să-și aleagă boii neduși la școli, pungașii,
Să îi conducă în "falnici", plini de imbecilitate,
La vindere de țară, făr' judecăți?... Ei, lașii!?!

[...] Citește tot

poezie de (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Voci de la Cernobîl

Erau acolo, norul negru și ploaia grea.
Băltoace galbene și verzi, ca și cum cineva turnase vopsea-n ele.
Spuneau că e praful de pe flori. Bunica ne-a obligat să stăm în beci.
Ea s-a așezat în genunchi și s-a rugat.
Și ne-a cerut să ne rugăm și noi. "Rugați-vă! E sfârșitul lumii.
E pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcatele noastre."
Fratele meu avea opt ani, iar eu șase.
Am început să ne amintim păcatele.
El a spart borcanul cu gem de zmeură,
iar eu nu i-am spus mamei că mi-am prins rochița cea nouă
în gard și că am rupt-o. Am ascuns-o în debara.


*
Au venit după noi soldați în mașini. Credeam c-a început războiul.
Ei spuneau astfel de cuvinte: " dezactivare," "izotopi."
Un soldat voia să prindă o pisică.
Un dozimetru pus pe pisică făcea ca un automat: clic-clic.
Un băiat și-o fată urmăreau și ei pisica.
Băiatul era liniștit, dar fata plângea întruna, " Nu le-o dau!"

[...] Citește tot

poezie de din Corul copiilor (extrase), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scurt

Scurt, concis și mult profund
e curat ca un coșar,
gândul domnului Einhund
ne influențează rar.
Că-i precis, n-am îndoieli,
cu morala e mai slab,
discobolii-n carusel
îl salută ca pe-un ștab.
Personaj animalier
știe a vorbi romand,
are zilnic caracter,
disconfort & redundant.
Cu umorul stă perfect,
ce gândește e invers,
el răspunde la obiect,
joacă șah în stilul pers.
Nici defuncții nu-s iertați,
fiecare-i cu păcat,
din orbite ochii-i dați
când vă spune ce-a aflat.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 2 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre frică și handicap, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook