frică şi handicap

Vis

Te-am visat:
mi-ai întins o faţă străină
şi parcă mi-ai spus: "Sărută-mă!".
Înfricoşată,
am vrut să fug de ochii tăi
invalizi de dragoste,
dar TOAMNA m-a oprit şi mi-a spus:
"Pe aici e interzis!"
Din ochii mei,
izvorul din acea noapte,
curgeau lacrimi,
le-ai strâns în pumini
şi le-ai dăruit stelelor
ca să-ţi prezică viitorul.
Stelele tremurau
pentru că albastrul ochilor mei
nu le mărturisea nimic utopic.
Stăteai mirat, nici nu clipeai
când fiinţa mea
era cuprinsă de delirul TOAMNEI.

[...] Citeşte tot

poezie de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adorabilei mele soţii

Nevastă, iar te-am supărat,
năpastă de nevinovat!
Când văd că-n ochi îţi sar scântei
rămân în pană de idei,
eşti rea şi aprigă mereu,
iar vinovat rămân doar eu.
Din teama de a nu greşi
năzbâtii fac în orice zi,
nici să mă controlez nu pot,
deşi-mi dai zilnic peste bot.
Nici foame, cred, n-o să-mi mai fie,
mi-e teamă de bucătărie
şi iau poziţia de drepţi
când după uşă tu m-aştepţi,
profiţi că am un handicap
şi îmi "trosneşti" tigaia-n cap,
să dai, te rog, mai uşurel,
dar pe cocoaşă, că sunt chel!
De frică şi de spaimă zac,
mă tot întreb ce pot să fac,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pretenţii

În lumea-n care moartea îşi face de cap
Şi-n care omenia e un handicap,
Hălăduim debusolaţi, apatici,
Ca lupi-n turmă, sau lupi singuratici.

Ucidem sentimente, din neglijenţă,
Voit, otrăvim a noastră existenţă,
Orbeşte, ne hrănim cu surogate
Şi singuri ne înjunghiem pe la spate!

Se-abate greul, ne renegăm părinţîî,
Luăm decizii numai în noaptea minţii
Fricoşi şi laşi, îmbrăţişăm minciuna,
Conştienţi fiind că viaţa ni-e una!

Sărmane creaturi, ce trăiţi la-ntâmplare
Inconştienţi, călcaţi valorile-n picioare!
Aveţi doar plângeri, dorinţe şi nevoi,
N-ar trebui s-aveţi pretenţii de la voi?

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi doar scriem

plângeam fără lacrimi

sub cerul verii

mă obosisem cautând
câteva cuvinte
în care să-mi încapă inima

toropit de zăpuşeală

era prea multă arşiţă
amândoi ne deshidratam

era o miză şi singuri
doi invalizi
ne validam reciproc ideile

la masă sub viţa de vie
visez cum plouă
şi desenez o umbrelă

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (8 ianuarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti bătrân, tată William

"Eşti bătrân, tată William," zise tânărul, "un handicap,
Iar părul tău e alb în întregime
Şi totuşi continui să stai zi de zi în cap –
Crezi că, la vârsta ta, aşa ceva e bine?"

"În tinereţe,"-a răspuns bătrânul celui care-l intervieva,
"Mi-a fost teamă să nu-mi provoc vreo daună la creier;
Dar acum, când ştiu sigur că nu posed aşa ceva,
O fac zi de zi, fără griji pentru valorosul givaier."

"Eşti bătrân," a zis tânărul, "dar nu ştiu cum,
Deşi te-ai îngrăşat mult, chiar peste poate,
Faci încă triplu salt înapoi cu şurub –
Spune-mi, te rog, ce puteri te-împing din spate?"

"În tinereţe,"-a zis înţeleptul, scuturând cheia cenuşie
"Mi-am păstrat picioarele suple ca o păpădie
Folosind acest unguent – un shilling pe cutie –
Dă-mi voie să-ţi vând câteva bucăţi şi ţie."

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Lewis Carroll din Alice în Ţara Minunilor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea şi semiluna

Luna străluceşte ca o lampă mare,
Revărsând splendoarea-i până-n depărtare.
La ospăţul falnic, strânsă-i oaste multă;
Toţi vorbesc în parte, nimenea n-ascultă.
Dar ca şi stejarul mândru de la munte,
Mircea-şi netezeşte nobila sa frunte,
Şi ca şi stejarul mândru când înfruntă
Crunta vijelie, Mircea se încruntă.
Şi, apoi, se scoală deodată-n picioare
Şi cu glas puternic le strigă: "Tăcere!
Aţi uitat voi oare pe al vostru Domn,
Ce-şi visează ţara chiar în al său somn?
Cum acele vremuri sfinte le uitaţi,
Când pe Mircea-Vodă voi îl respectaţi?
Ce? sunt oare altul, sau voi sunteţi alţi?
Sunt pitici acuma brazii cei înalţi?
S-a surpat Carpatul şi, din rădăcină,
Stânca se preface într-o moale tină?
Nu mai curge Istrul în largul său pat,
Şi patriotismul vostru v-a secat?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbătrânesc?

Îmbătrânesc, se pare, dar nu îmi este teamă,
Chiar dacă nu-s bărbatul ce-am fost odinioară,
Dar văd surprins, că totuşi, mai sunt băgat în seamă...
Când îmi inund vecinul sau când mai cad pe scară.

Eram timidul clasei, amic cu poezia,
Purtând şi-n tinereţe cu mine handicapul.
Acum când trec pe stradă şi tremur ca piftia,
Chiar şi o tinerică, oftând, întoarce capul.

Mai nou şi maidanezii m-acceptă şi mă plac,
În parc trecând pe-alee, apar şi-mi dau onorul,
Ba unii mai în vârstă, crezând că sunt copac,
Amabil mă salută din mers, săltând piciorul.

Am două-trei babete, vecine de balcon,
Ce-mi dau vreo aspirină sau chiar un Piafen,
Dar mă bârfesc într-una, căci am şi Parkinson,
Iar ele cred că tremur intenţionat, obscen.

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şobolanul şi caşcavalul

Un şobolan, ce fără frică, de ani de zile s-a-nfruptat
Şi s-a-grăşat peste măsură, furând pe rupte de la stat,
Acumulând peste hotare castele, conturi dolofane,
În care stau înghesuite cu sutele de milioane,
Vazu cum şade nepăzită într-o cămară, o bucată,
De cascaval, îmbietoare, cu un miros ce te îmbată.
Probabil, dintr-o întâmplare, că paznicul, un nea Caisă
Plecând probabil la plimbare lăsase uşa larg deschisă.
-Ia stai măi frate că e rostul să dau o nouă lovitură
Că n-am mai pus de multă vreme un strop de caşcaval în gură,
Deşi am grâne în cămară, şi-am strîns averi spectaculoase,
Am iaht o vilă cu piscină şi-n capitală şapte case,
De cascaval acum am poftă, de apă mi-este plină gura,
Chiar dacă simt că de aseară mă arde în stomac friptura!
Cum caşcavalu-i luase ochii fiind pe masă, la vedere,
Păşi tiptil cu sacu-n spate în zăbrelita încăpere,
Dar când pe pradă puse mâna şi-a pus guzganul pofta-n cui,
Că se închise la capcană, cu zgomot, uşa-n urma lui!

Morala

[...] Citeşte tot

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare

Te naşti în lume cu noroc, dar nu există doi pe-un loc,
nu judeca, nu pizmui, de ai puţin nu jindui!
Fii vrednic de atât cât ai că poţi şi altuia să dai!
Vrei să fii bine înţeles, dar ce tovarăşi ţi-ai ales?
Or fi toţi pe potriva ta? Pe-acelaşi loc nu pot doi sta.
De eşti ţâfnos, mereu calic, greşeşti şi nu rezolvi nimic,
mai pune unul, altul lasă, se poate-ntemeia o casă,
priveşte mândru înapoi: curg aparenţele şuvoi
de zâmbete prieteneşti, să le accepţi, să te fereşti?
Să-ţi aminteşti că viaţa ta ar fi putut să fie-a mea!
Adesea greu m-am exprimat, gândind ce spun, am judecat
că ştiu ce zic, să pot privi, fără tăgada de-a strivi.
În fine, ştiu c-acelaşi sunt cu vise, spaime, păr cărunt
şi mă privesc interior, cu ochi valoric mă-nfior,
că gesturi sunt cuvintele rămase-n cord ca sfintele,
n-am cunoscut audienţă, doar răutate sau clemenţă,
copil fiind, am remarcat cum râdeau de-un handicapat,
dar nu vedeau că mintea lor era handicapatul chior,
că râde ciob de oale sparte cum umbră-om nu se desparte,
durerea o simţim la fel, necazul – trecem peste el,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consolarea marinarului

Într-o noapte se-apropia un urgan,
Valurile nu erau valuri, erau munţi,
Iar Barney Buntline, dându-şi cu părerea,
I-a spus lui Billy Bowline, "Hei, Bill, m-asculţi!?
Se-abate-un vânt tare din nord-vest,
Ciuleşte urechea! Auzi cum îşi croieşte drum?
Domnul să-i apere! Cât ghinion pe capul
Nefericiţilor de pe uscat acum.

Pentru fraierii care locuiesc în oraş
Viaţa e un continuu handicap,
Tremură-n paturile lor de teamă
C-o să le cadă acoperişu-n cap.
Cât ne invidiază! Ajunşi la aman,
Ar vrea să fie-n locul nostru, marinari,
Pentru c-atunci când e furtună
Noi stăm deasupra apei, pe ocean.

Nu mai vorbesc de cei care pleacă
La muncă-n zori, slujbaşii,

[...] Citeşte tot

poezie de Charles Dibdin, 1768 – 1833, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!