Poezii despre frică și lumină, pagina 2
* * *
fricile stau ca niște mici noduli sub piele
fricile n-au case n-au familii
nici prieteni adevărați
pentru ca nici ele nu sunt adevărate
de asta nici nu le vezi la lumină
de asta nici nu sparg pielea
ca să iasă și ele odată
acolo unde stau au bordeie
și se hrănesc cu morțile noastre antetrăite
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Focul
Nu-i adevărată povestea că oamenii au descoperit focul
lovind două pietre.
Focul a apărut altfel, când singurătatea primului om
s-a lovit de prima întrebare,
când un om s-a gândit să prefacă rănile lui în speranță,
să-și lumineze mâinile
și teama de el.
Poate focul n-a fost decât un mijloc de a lupta împotriva cenușii,
când vulturii coboară în noi
și ne temem.
poezie celebră de Octavian Paler din Poeme (2008)
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Michelle Rosenberg
Poeții
cu pânzele în vânt
pe mări agitate
poeții se încumetă
să aducă lumina
îngroapă frica
în esențe
pe cer nu au rău de înălțime
sunt demiurgi
vânează tristețea
nu se tem de cuvinte
atenți
să nu răstălmăcească
tăcerea din cripte
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Să nu stingi lumina,
sincer îți spun,
mi-e teamă
de întunericul
din gândurile tale...
Lasă-mi
un minut de liniște,
să pot adormi
această durere,
să pot smulge din inimă,
timpul nostru...
Fără să vrem,
mergem înainte.
Înaintea noastră...
e moartea...
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca o candelă
uneori mă aprind și ard
ca o candelă
luminez fiecare colț
fără teamă
intru peste tot
o parte din mine
se cațără pe ziduri
până dincolo de orizonturi
cealaltă parte
e o clepsidră prin care
mă scurg în culori
pentru toate anotimpurile
care încep din mine
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu am, moarte, cu tine nimic
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.
Dar ce-ai face tu și cum ai trăi
De-ai avea mamă și-ar muri,
Ce-ai face tu și cum ar fi
De-ai avea copii și-ar muri?!
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viață trăiesc.
Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.
poezie celebră de Grigore Vieru din Literatura și Arta (12 septembrie 1995)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Emoție
Obscur. amorțeală. Tremur...
Speranță. Lumină. Mister...
Frică. Frig. Durere...
Chin. Alergare: Deșertăciune...
Sprijin. Iarbă. Soare...
Cădere. Forță. Putere...
Dezmeticire...
... emoția revine,
plină de viață.
poezie de Dragoș Nichita
Adăugat de Mihaela Dragu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfat de preot zamolxian
- Părinte, îți suntem copii,
ne spune-acum, dacă se poate:
Când Deceneu ne va veni,
calea luminii să ne-arate?
- Atunci când ni s-o ușura,
crucea ce-o ținem pe grumaz,
și agonia fricii va-nceta.
La acel timp, el va fi treaz.
Că Dumnezeu nu e-n durere
și-n spaimele ce intră-n noi.
El e-n lumină și-n iubire.
Să fie Deceneu cu voi!
poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Partea mea din ce e mai bun pe această lume
îmi va veni din mâinile tale:
iată făgăduiala ta.
De aceea strălucește lumina ta în lacrimile mele.
Mă tem să mă las călăuzit de alții, ca să nu mă depărtez de tine,
care aștepți la o cotitură a drumului
să fii călăuza mea.
Merg cu îndârjire pe drumul meu,
până ce însăși nebunia mea mi te va aduce la ușă.
Căci am făgăduiala ta
că partea mea din ce e mai bun pe această lume,
îmi va veni din mâinile tale.
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Culesul roadelor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Lumina chioară
Unghiile simt rodul durerii,
Orice sperietoare îngheață în fața plăcerii,
Răni usturătoare țin de cuvinte,
Umerii coboară sub greutăți tocite.
Mierea degetelor au semne-n buric,
Teama are gloria oricărui șiretlic,
Incredibil, corbul din zbor coboară
Lăsând lumina de lumină chioară!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre frică și lumină, adresa este: