Poezii despre fructe și viață, pagina 2
Rondel vieții
Viața noastră-i efemeră,
Lumea cum a fost nu este;
Ce zic unii e poveste
Ce n-o cred, dar totuși speră.
Făr-a prinde chiar de veste
Poposim în altă sferă;
Viața noastră-i efemeră,
Lumea cum a fost nu este.
Sucul fructelor celeste
Îl sorbim din atmosferă.
Haideți să zburăm spre creste,
Să pășim în altă eră!
Viața noastră-i efemeră!
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imperceptibil timpul
În grădină se face roșie
portocala, imperceptibil
timpul dansează
pe scoarța sa,
roata morii se desprinde
la plinul apei
dar își continuă rotirea
și înfășoară un minut
minutului trecut
sau viitor. Divers timpul
pe rotunjimea fructului,
indeclinabil pe corpul
care reflectă moartea
lunecă întortochiat
închide strânsoarea
minții, scrie
o dovadă de viață.
poezie clasică de Salvatore Quasimodo, traducere de Nastasia Herinean
Adăugat de Nastasia Herinean
Comentează! | Votează! | Copiază!
În amurg de amintiri
Gând purtat prin roua verii,
Florile pălesc în vis,
Se împart aripi în șoapte
Peste cerul necuprins.
Goliciunea, înmiresmarea
Îmi dezleagă dor carnal
Frământând în mine gândul
De-a pluti un ultim val.
Peregrin pe creasta verde
Îmi doresc rod de femeie,
Crește fructul, nesătulul
De-a purta în el scânteie.
Și mânat prin ploaia verii
Vreau să mușc din vechi iubiri
Trăind viața mai frenetic
În amurg de amintiri!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știu, puritatea
Știu, puritatea nu rodește,
Fecioarele nu nasc copii,
E marea lege-a maculării
Tributul pentru a trăi.
Albaștri fluturi cresc omizi,
Cresc fructe florilor în jur,
Zăpada-i albă neatinsă
Pământul cald este impur.
Neprihănit eterul doarme,
Văzduhul viu e de microbi,
Poți dacă vrei să nu te naști,
Dar dacă ești te și îngropi.
E fericit cuvântu-n gând,
Rostit, urechea îl defaimă,
Spre care o să mă aplec
Din talgere vis mut sau faimă?
[...] Citește tot
poezie de Ana Blandiana din Persoana întâia plural (1964)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nevoia noastră de verde
Nimeni nu scrie
despre nevoia noastră de verde
ce ne face curat prin sertare,
despre cum se pun flori pe răni
despre sufletul ce devine foare repede fruct
nimeni nu scrie
despre cum se oprește ființa din plâns
când înveți să frămânți vindecare...
cu gândul acesta din viață mă-nfrupt
despre primăvară mai pot scrie
dar până-ntr-o zi, într-o singură zi/ când
nevoia noastră de verde/devine
mormânt
pentru un fir de iarbă subțire...
27.02.2021
poezie de Daniela Pârvu Dorin din VOLUM IN PREGATIRE, Amprente (27 februarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secunda noastră
ne sortiseră ielele
am plonjat în secunda noastră
inevitabil
căutându-ne disperați
de teama de-a nu ne pierde
înainte de a ne întâlni
rătăciți în nanosecunde
lungi cât facerea lumii.
rămăsese o ultimă constelație
între noi
am îmblânzit-o zâmbindu-i
cu fructe de pădure
culese din poteca vieții
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să fii țăran...
Să-ți privești chipul în izvor,
Să nu renunți așa ușor...!
S-adormi în cântece de greieri,
Tu dealurile să-ți cutreieri!
Să mergi desculț prin verdea iarbă,
Să nu lași dorul să te piardă!
Să culegi fructe de pădure,
Să trăiești sentimente pure!
Să te-ntâlnești cu cerbii-n munți,
Să iubești fără să renunți!
Să lucrezi lotul din străbuni,
Pe nimeni să nu te răzbuni!
............
Să fii-nțelept și de cuvânt,
Să-ți fie viața ca de sfânt!
Să ne trăiască teii-n floare,
Să fim țărani, e o onoare!
poezie de Ana Iordache (30 ianuarie 2020)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumină - filă cu filă
în simplitatea cuvântului trăiește gândul
dincolo de pretutindeni
dincoace de aproapele unei pene fragile
se naște un poem în netăcerea tăcerii
verde lumină
în privirea serii degetele mângâie noaptea
și-ntr-o splendidă atingere sosește dimineața
o chemare dinspre mâine
viața nu are termen de comparație
verde lumină
trăim timpul
îngenunchem la marginea nopții să-i dăruim seara
îi simțim mâna cu inelul albastru spre tăcere
fructul iubirii are un sens
verde lumină
surâde așteptarea
curge-n cascadă valul vieții
[...] Citește tot
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranță
Tu ești? Spune-mi, inimă! Picură smirnă, tresare izvorul însetat de mir.
Te ridici coloana infinitului, te răspândești în mine, suflare de viață.
altar al iubirii, cu brațele plutind în aer în căutarea luminii.
Mă îmbată trupul tău de lapte și miere,
Îl simt cum își deschide floarea vieții, își dăruiește roua stelelor.
Își desface petalele sărutând în priviri soarele, ploaia, fulgerul verii.
Hai să ne întoarcem în copilărie, să mă prinzi de mână
și să alergăm pe coclauri râzând!
Hai să fluierăm a fericire, să cântăm copacilor,
să ne cățărăm pe vârful trăirii, gata de culesul fructelor!
Tu ești preaiubitul sculptor de timp,
potirul ce-mi fură și răsuflare, și geamăt și surâs?
Suflete, templu, unul în altul dăltuim urme adânci.
poezie de Iulia Dragomir (29 august 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mușc din căpșuna
roșie ținută delicat în podul palmei
de aramă a epidermei cu linia vieții
dusă la un veac și câteva luni
dinții țin calea unor rime vesele
strivesc fructul cu plăcerea unui
copil bucuros de dragul bunătății
aroma-mi deschide un portal
pășesc dând din cap cu convingere
că merită să-i scriu o poezie frumoasă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fructe și viață, adresa este: