Poezii despre fructe și viață
poezii despre fructe și viață.
* * *
Primăvara este aici.
Aici, unde se ascunde viața, aici,
Primăvara trebuie să domnească.
Timpul este scurt.
Vis etern sau viață eternă?
Arborele își va purta fructele pentru întâia oară.
Mugurii promit fructe, nu mai așteptați!
Străpungeți cochilia trecutului.
Totul se hotărăște acum.
poezie clasică de Gitta Mallasz din Dialoguri cu îngerul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fântâna sufletului
Caută-mă
setea vieții uitate în mine
arse buze crăpate în rozul cărnii
mă strigă-n fior de noapte
norii rodesc în pântecul cerului
mușc fructul iubirii
Ah!
văd luna!
nu mă ascunde visule în căpița vremii
nu mă încuia-n toamnă
lasă-mi o urmă din colbul veșniciei
pe colțul lacrimii tale ostenite
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Trecere, trecere...
Floarea deschide drum fructului:
Ambele sunt necesare.
Ceva trece în altceva.
Pâinea există ca să fie ruptă,
Astfel își împlinește destinul.
Strugurele de pe vița de vie
Este vin în devenire.
Zdrobește-l și devine viață.
poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate
Poate vei înțelege cândva,
Că fructul pe care îl zdrobești sub călcâi
A fost cândva o floare,
Un mugur roșiatic, plăpând,
Tremurând sub ploaia primăvăratecă
A unui început de viață...
A fost o speranță.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Octombrie
Octombrie a ajuns
aproape de final, tăcut, ușor
și pe vârful piciorului.
Aducând multă culoare în peisaje,
miros de crizanteme, ploaie
și lumină senină în asfințit.
Octombrie este mirosul de ceață,
de recoltă bogată în legume, fructe,
și de frunze colorate în mii de culori.
Asta îmi încălzește inima....
Simplitatea e farmecul vieții.
poezie de Eugenia Calancea (23 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru noi
Pentru noi,
voi opri timpul în loc
și ploaia voi aduce, în deșert
dăruindu-i păduri tropicale!
Pentru noi,
nimic nu-i prea mult,
pentru visele tale!
Pentru noi,
izvoare limpezi voi scoate
din adâncuri,
să-ți înviorezi fața, în răsărit!
Pentru noi,
sălaș de alge, în suflet,
iubirii i-am clădit!
Pentru noi,
fructe exotice voi culege
în panere,
cu grijă așezându-le.
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Moartea poetului
El sta întins. Cu fața-ndoliată,
pal, pernei înălțimea refuzând
de când întreaga lume abdicând
și din întrea-i fire hălci rupând,
cazu în acest an an nepăsător.
Acei ce îl știau încă din viață
nu au știut c-a fost "una" cu toate,
căci toată profunzimea ce îl scoate
din adâncimea apei e a lui față.
O, fața lui fu-ntreaga depărtare
ce-l răscolește și îl mai curtează,
și masca lui pălind s-așează
fragedă, deschisă, ca de pază,
un fruct ce-n aer putrezește a sfidare.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea poetului
El sta întins. Cu fața-ndoliată,
pal, pernei înălțimea refuzând
de când întreaga lume abdicând
și din întreaga-i fire hălci rupând,
cazu în acest an an nepăsător.
Acei ce îl știau încă din viață
nu au știut c-a fost "una" cu toate,
căci toată profunzimea ce îl scoate
din adâncimea apei e a lui față.
O, fața lui fu-ntreaga depărtare
ce-l răscolește și îl mai curtează,
și masca lui pălind s-așează
fragedă, deschisă, ca de pază,
un fruct ce-n aer putrezește a sfidare.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Kanafer
Kanafer liliacul tătărăsc
Deja înflorește.
Oare el judecă și înțelege,
Că ți-am spus un neadevăr?
Tu ești bun și tânăr,
Dar eu trebuie să te mint
Și în ochii tăi să joc rolul
Celei fără griji.
Isteria și depresia le înghesui în mezanin,
Unde zac deja amărâciunile și dezamăgirile mele.
Trecerea în această săptămână,
Împreună cu cojile de fructe le-am aruncat departe.
Da, e adevărat, se poate trăi
Fără trecut.
Dar kanafer liliacul tătărăsc
Deja înflorește
Și înțelege.
poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara cea mai lungă
(tangou)
Fiind băiet, plaja cutreieram
- la viața ca o plajă, mă refer -
Și cu privirea, mai ales, mă înfruptam
Din trupul de muiere, fructifer
Câte vreo brună impostată în echer
Visam. Și blonde și roșcate mai visam
La mine în odaie-n șifonier
Sau încuiate, dincoace de geam
Dar refuzat de auriul efemer
Al plajelor țesute-n filigran
Eu, îmbrăcat subțire-n caracter,
În lipsă de-altceva,
Doar fluieram
poezie de Mihai Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fructe și viață, adresa este: