furie şi tristeţe

Azi vreau să-ţi scriu, iubito...

Azi vreau să-ţi scriu, iubito, un preafrumos poem,
Cu umbre de tristeţe, iluzii şi blestem,
Căci tot mai hâd e veacul, meschin şi furios –
Şi-aş vrea să-mi sting tristeţea – gândindu-te frumos.

Ştiu c-ar putea să-ţi sune banal şi prea lumesc
Aceste vorbe simple: "Frumoaso, te iubesc!" –
Dar prea puţin, în lumea aceasta, de granit,
Se-aud vorbiri de suflet, de dor şi de iubit,

Şi ştiu că sunt poetul ce pare că-i căzut
Din vremuri prăfuite, din vremuri de demult,
Un aiurit ce cântă, cu viers cam desuet,
Iubirea pentru tine, în tainic alfabet

Şi zâmbete în juru-i stârnind, cu înţeles,
Sau râsete-nfundate, venind din gând pervers...
Dar vine vremea-n care, doar gândul diafan,
Va scoate omenirea din hăuri la liman.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă cu mine

mă înfiora lumina ce curgea trist
pe fereastra murdară
în oraşul rătăcit între cer şi pământ
trist era parfumul cuvintelor
ce mor suav pe câmpuri de dor
nu aveam linişte, nici idei
deci, nu gândeam
nici nu aveam la ce
păşeam aiurea pe alei
mă dureau cumplit lacrimile cerului
ce se scurgeau pe trupul scrijelit de întrebări
zăceam pe treptele părăginite ale lumii
apoi am aprins un rug
să ard rănile sufletului
focul s-a stins în bezna lumii
furios mă adăposteam în mine
cu ochii trişti, pierduţi şi goi
cu trupul încercănat de vise ucise
cu paşii duşi, de mult apuşi
azi, stau singur cu mine la o masă

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Straturi de tristeţe

Tristeţea aristocrată, spleen-ul,
Cu sângele, complice,
Pregătesc forme de protest
Radical în Piaţa pavată
Cu evenimente sângeroase
A Circumvoluţiunii

Tristeţea de consolare
Închizând pentru inventar,
Fiecare eşec în dragoste
A ieşit la fix, bob numărat,
Rar aşa gestiune a dezastrelor
Ca magazia din inima mea

Tristeţea socială
De la o chenzină la alta
Ce te-mbrânceşte
În prima cârciumă sordidă
Împroşcând cu sudalme ficatul
Şi contrafăcute spirtoase

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul crez

vreau Hristos să mai transforme apa în vin
să înmulţească iar peştele şi pâinea
să scoată din lume durere şi chin
să umple cu minuni bezna, genunea.

fericiri de bogaţi să-mpartă la săraci
să vindece bătrânii trişti şi bolnavi
să cureţe lumea de nebuni şi draci
norii din suflete să nu fie gravi.

e nevoie de Iisus e nevoie de sfinţi
să îmbuneze lumea plină de furie
nervi depresivi să scoată din minţi
spiritul să simtă marea euforie.

nutresc o lume cu oameni cuminţi
credinţa mea nu este o butaforie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În templul credinţei

lumini mă îmbracă în mătăsos fald
sărbătoarea cuvântului e o feerie
transpusă-n poeme cu sclipiri de smarald
nici urmă de tristeţe sau furie.

nu mă amăgesc cu cuvinte deşarte
hrănind cu vise o lume imperfectă
dar ştiu că sunt datoare cu o moarte
că dincolo de viaţă e lume selectă.

trimit către arhangheli acatiste
invoc iubirea lor fără păcate
invoc iertarea gândurilor anarhiste
să cumulez în suflet reflecţii fermecate.

urmez şi eu drumul care duce la îngeri
credinţa mă dezleagă de grave constrângeri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pagina ruptă

cad, mă ridic
obosit, mă aşez trist în neputinţa cotidiană
privind obsedat în jur
în căutarea unui sens într-un deplin nonsens
în jur, o lume aleatorie
rătăcită în propria inexistenţă
la uşă pusesem siguranţa
nu a contat
trecuseră pe lângă ea în căutarea mea
au pârjolit pământul, arzând căile sufletului
când au ajuns la mine, eram în altă parte
m-au căutat atunci furioşi mai departe
nu m-au găsit niciodată
de secole mă caută disperaţi
pe cărările murdare ale lumii
uneori, apar într-o carte de istorie
la pagina ruptă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sacrificiul pădurilor

vuieşte în mine izvorul, pădurea
în freamăt de brazi temeri întrevăd
pe drumul blestemelor triumfă securea
arborii neiubiţi sunt sortiţi la prăpăd.

miraje defrişate au sărăcit munţii
Doamne ce păcate au pădurile gliei?
curg întrebările prin sudorile frunţii
şi mult mă întristează plânsul ciocârliei.

arborii suprimaţi au ajuns sicrie
corpuri de mobilă prin voinţă nebună
din ţară se înalţă la cer o furie
plângeri şi supine au ajuns la lună.

moartea arborilor grea istorie scrie
răscoleşte-n mormite liniştea străbună.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vechi poem din dinastia Qin

Furia afectează ficatul,
Bucuria duce la îmbolnăvirea inimii,
Îngrijorarea slăbeşte splina,
Teama şi spaima aduc prejudicii grave rinichilor,
Tristeţea sau suferinţa sufletească îmbolnăvesc plămânii.

Mânia (furia) determină mişcarea energiei către partea superioară a corpului,
Bucuria încetineşte circulaţia energetică,
Suferinţa sufletească şi tristeţea consumă energia,
Teama şi spaima o tulbură, iar
Îngrijorarea duce la stagnarea ei.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescăruşul

pluteam alegoric în larg, biet catarg ireal
valuri furioase se izbeau de gânduri zălude
se spărgeau dramatic la mal
pe cer ţipau pescăruşii
lacrima cade şi plânge pe ţărmul uitat
de lume, de viaţă, de toate
din zborul înalt a rămas doar o pană
albă pană, rătăcită în larg
pluteşte suav peste ape
în ţipătul dureros al timpului
uitat pe aici, pe undeva, cândva
mă strigă, mă cheamă iar marea
mă scurg în valuri înspumate, în tainic miraj
din zbor a mai rămas un biet ideal
plâng pe ţărmuri mângâiate de mare
trist pescăruş ireal

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnă

Ce frumoasă sunteţi, doamnă,
Chiar şi-aşa, puţin mai tristă
Când păşiţi uşor spre toamnă,
Vara voastră mai există.

Când păşiţi pe drum pierdută
Undeva într-o visare,
Soarele parcă sărută
Umbra voastră pe cărare.

Şi aşa frumos vă şade
Cănd vreţi să puneţi la loc
O şuviţă ce tot cade
Şi alunecă din coc.

Chiar dacă vă enervaţi
Când vă credeţi furioasă
Poate nu ştiţi, dar aflaţi
Doamna mea, sunteţi frumoasă!

[...] Citeşte tot

poezie de Florentina Mitrică (5 mai 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!