Poezii despre gânduri și minciună, pagina 2
Calde picături ...
Picături de ploaie,
Picături de rouă...
Vorba, nu mă minte
Cerul... nu mă plouă!
Tu, copil cuminte,
Te apleci sa iei
Picături- zăpadă,
Picături-scântei,
Chiar din fața ta,
De cum scrii, picturi
Și cristale pure-
albe picături...
Mă aduc în gând
Pe tărâm lumesc,
Tu,... să nu mă uiți,
Eu, să te privesc
[...] Citește tot
poezie de Shanti Nilaya din Din trup de Femeie
Adăugat de Adrian Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
O chemare tot insistă
Cerul tot... e-ntr-o privire,
Plină de mister și dor,
Risipită prin iubire
Ca și gândul... trecător.
O chemare... tot insistă
A zbura... să o înveți,
Ascunzând într-o batistă,
Plânsul primei dimineti.
Se dă drumul la izvoare,
Se pun visele... pe val,
Avem prinse-n cingătoare,
Doar iubirea și-un caval.
Pic-o lacrimă uitată
Printre sărutări fierbinți
Pe obrazul fără pată,
Ce-a scos nopțile din minți
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Risipire
Eu pe tine te-am iubit, iar acum cu altul te-am găsit; Cum tu ai îndrăznit, când eu totul ți-am dăruit?
Mi s-a rupt inima în mine când am văzut că te plimbi cu oare cine;
Vrei să știi cum eu mă simt? Mă simt rău! Jur, nu te mint!
Doar gândul că de lângă mine vei pleca, inima mea nu va suporta;
Iar acum când totul a mers prost, viața nu mai are nici un rost!
poezie de Rareș-Mircea Jiga (2015)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aristotel
Fire și noduri câte, pân'la el,
Din caierul gândirii eleate,
Le-au tors atâtea minți străluminate,
Ghem le făcu, din nou, Aristotel.
Lui Alexandru-i dă să zvârle ghemul
Prin Asia, departe, pân'la Gange,
Dar Grecia învinsă e de goange,
Inoculând sub silogism blestemul.
O clipă l-a-ncercat atunci deruta,
A plâns ce-a plâns răpus, pe Organon,
Ci ca Socrate nu sorbi cucuta:
Mai ai de scris, bătrâne histrion!
De-atunci ne tot trimite cărți pe rata:
Alexandria, Sparta, Babilon.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă pentru iertarea păcatelor
Știu că-s vinovat, Părinte...
Știu că vina mea e mare -
Vină fără de iertare;
Că-mi bat joc de cele sfinte
Și nesocotesc Scriptura
Când păcătuiesc de-a rândul
Și cu fapta,
Și cu gândul,
Și cu ochii,
Și cu gura...
Știu că-s vinovat, Părinte...
Dar cu mult mai vinovat
Este-acela care minte!...
Eu nu mint -
Eu sunt ca Tine!...
Nu știu dacă-i rău sau bine,
Dar nu cer să fiu iertat,
Fiindcă Tu trăiești în mine -
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Gândirea, VII, nr. 12 (decembrie 1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspuns ....
Ei oare-acesta să fie, sau micul mister
cine fu primul, sau prima de fel
găina sau oul sau ambele-un fel
de TOT ce răsare ș-apare tot EL!
Fu tot deodată și TOTUL ÎN EL
nu stă la cuvinte, cuvintele-s EL
ne spune și-și spune-nțelese de EL
încearcă și nouă-a ne spune la fel
nu prea ne -nțelegem cu noi, chiar de fel
Cuvintele-s varză în minți de oțel
Dar vine un nimeni, un om mititel
Cu mintea de-oțel face brici -cuvințel
și-explică de-ți trece și pofta de el
că prea e deștept, om cu gând de oțel!
poezie de Scurtu Sorin Izvoraș (22 octombrie 2017)
Adăugat de Scurtu Sorin Izvoraș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ne-am urât și ne-am iubit plângând
Rememorarea de-ntâmplări confuze
Copii crucificați ca niște Criști
Cu paznici veseli pentru îngeri triști,
La marea invadată de meduze.
Ți-am poruncit brutal să nu te miști
Până-ți culeg tot frigul de pe buze,
Cerându-ți mai apoi din suflet scuze,
Pentru minciuna că, oricum, exiști.
Dar n-ai să fii niciunde mai cuminte
Și mai supusă altuia nicicând,
Cum doar în noaptea oarbă și fierbinte,
Când ne-am urât și ne-am iubit plângând,
Fără s-avem nevoie de cuvinte,
La câtă moarte adunam în gând.
poezie celebră de George Țărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Tu ai știut
Tu mi-ai fost cântec,
când plângeam ca un copil.
Tu mi-ai fost sprijin,
când am fost disperată.
Tu mi-ai fost zâmbet,
când eram tristă și supărată.
Tu mi-ai fost fericirea,
când eram pierdută în gânduri și sufeream.
Tu mi-ai fost adevarul,
când în jur era numai minciună.
Tu m-ai învățat multe în viață,
când eram neputincioasă.
Tu ai știut să-mi atingi sufletul,
când alții au știut să mă rănească.
Tu ai știut ce e iubirea,
pe care mi-ai daruit-o mie.
poezie de Eugenia Calancea (4 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
De neuitat
De voi uita, adu-mi aminte,
Dar ce tot spun, nu pot să uit,
Degeaba caut prin cuvinte,
S-ascund că inima mi-o mint.
Mă tot prefac, dar vezi tu, dorul
Mi-aduce-n gânduri chipul tău
Și-ascund în zâmbet adevărul,
Când simt că mă mai pierd în hău.
Tu îmi lipsești și din păcate
Așa va fi aici, de-acum,
Deși cu mine, ești departe,
Nu mai pășim pe-același drum.
Ne leagă însă poezia,
În ritmul ei ne regăsim
Și ne șoptim că veșnicia,
Ne va lăsa să ne-ntâlnim.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri printre rânduri ...
poporul meu a ars președinția
vin turcii. O repară
ca nu cumva să fim cu România
și stat și țară
se dă în Basarabia hoția
drept o virtute. Rară
ca nu cumva să fim cu România
și stat și țară
din toate hoții fac eponimie
minciună. Cadențară
ca nu cumva să fim cu România
și stat și țară
oricum în noi v-a triumfa mândria
străbună. Milenară
și iar va fi măreață România
ca stat și țară...
poezie de Iurie Osoianu (19 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre gânduri și minciună, adresa este: