gânduri şi minciună

Dimineaţă ploioasă

în zadar ascultam direcţia oraşului
când ziua udă era în geam
emoţia cu palpitaţie înecătoare
îmi arse limba
înainte de a vorbi
Cu permis rezolvat pe nimic
am tras ploaia înăuntru
să înmoi pustiul
Frumuseţea gândului meu
nu mai era un adio
aveam aprobarea să mint

poezie de Vasile Tent
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia e schimbătoare

Femeia e schimbătoare
Ca pana dusă de vânt,
Îşi schimbă tonul – dar şi gândurile.
Întotdeauna dulce
Şi frumuşică,
Când plânge ori când râde – e întotdeauna mincinoasă.
Femeia e schimbătoare
Ca pana dusă de vânt,
Îşi schimbă tonul – dar şi gândurile!

E vrednic de plâns
Acela ce o crede,
Cine se încrede – îşi primejduieşte inima!
Şi acela nu va fi
Fericit pe deplin
Care de pe acest piept – nu-şi soarbe dragostea!
Femeia e schimbătoare
Ca pana dusă de vânt,
Îşi schimbă tonul – dar şi gândurile!

cântec interpretat de Enrico Caruso, muzica de Giuseppe Verdi, versuri de Francesco Maria Piave din libretul Rigoletto (1851)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minţi tulburate

Am băut din turla bisericii până la cruce
zăpada îndoită cu noroi
dar goale gânduri... goale!
Pline de noi sunt cocoşate clipe
obrazul îl îndoi cu inima-n afară
am risipit tot anul pe stradă şi aştept
să crească
alţi ani la primăvară
şi-n turlă să topească
minţi tulburate iară!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culorile unui destin

pe coală albă de hărtie
aşez mărgăritare calde,
picurând din agonie
a unei inimi albe.

rânduri se scriu cu purpuriu
din rănile de gând,
închise-n suflet azuriu
cu lacrimi susurând.

cuvinte cad din diamante,
care-au cioplit o fericire
sortită unei minţi savante
şi unui duh de nemurire.

un trandafir negru-al pierzării
file a şters din calendar...
m-a pus în gara aşteptării
în locuri de amar.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gelozie

Ai ochi fascinatori de şarpe.
Ai ochii verzi ca lacul blestemat
În care-atraşi de mişcătoare ape
Atâţia trecători s-au înecat.

Ai ochii verzi şi-atât de mincinoşi...
Când mă opresc şi-i cercetez de-aproape
Eu văd în ei un chip ciudat
Pe care tu-l păstrezi în taina-ntunecatelor lor ape.

Un chip ciudat, un chip ce nu-i al meu
Şi mă căznesc să aflu-al cui e oare.
Cine-i străina care-mi fură gândul tău
Şi ochii tăi cu ape mişcătoare?

Când văd privirea ta nepăsătoare
Ţigara stinsă-n colţul gurii, mută,
Cum o urăsc pe-acea necunoscută
Din ochii tăi cu ape mişcătoare!

poezie celebră de Magda Isanos din Pomii cei tineri (1943)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un semn

Nu vede nimeni că plânge Adevărul,
Că lacrimile lui înoată-n minciună?
Au ajuns de ruşine dreptatea şi cinstea:
Hoţii sunt Regi: hoţia-Regină!
Lăcomia se-nalţă în vile pompoase,

Pârjoleşte necinstea gândul curat,
Se umflă în pene ateii!
Se-ndoapă bogatul din lucrul furat!
În cuvinte întoarse se-ascund fariseii

Şi gloata-i urmează!
Se chinuie mintea, cea rămasă lucidă,
Să-i înţeleagă;

Nu vede nimeni că arde Pământul,
Că focul se-ntinde, avid, peste noi?
E un semn de-ntrebare din Lumina Divină:
Ori ardem, ori aducem Adevăru-napoi!

poezie de Aneta Timplaru Horghidan
Adăugat de Nairda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Silentium

Nu scoate o vorbă, stai ascuns şi nimănui
lucrurile visate sau simţite nu dezvălui.
Lasă-le să plutească-n tine ca-ntr-un spaţiu ireal,
asemeni stelelor care răsar pe cerul de cristal

înainte de căderea nopţii pe pământ:
Bucură-te de ele şi nu rosti niciun cuvânt.
Cum se poate inima pe ea însăşi exprima?
Cum poate un alt om cunoaşte mintea ta?

Va pricepe el ceea ce te-animă şi te susţine?
Odată şoptit, un gând neadevăr devine.
Întunecat e lacul expus rafalelor de vânt:
bea direct de la izvor şi nu rosti niciun cuvânt.

Trăieşte singurel, de sinele-ţi te leagă,
în sufletul tău, rotundă, e-o lume-ntreagă;
magia gândurilor voalate poate fi uşor
orbită de indiscreţia luminii din exterior,

[...] Citeşte tot

poezie de Fiodor Ivanovici Tiutcev, 1803-1873, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Noapte plină de coşmar,
Printre gânduri fumurii,
În fiori de Gibraltar
Clipele par cenuşii.

Peste maluri dau năvală
Clocote-n febrile minţi,
Amorţiş în furnicare...
Noi talazuri prea fierbinţi...

Beznă! Linişte! Sfială...
Un suspin tranzit răpus,
Grea e clipa de-ncercare,
Neagra noapte a apus!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drapel... de sine

Mă trage apa, din mine, la fund,
mă decantez în ce am mai uşor;
gândul,
ce-mi ţine deasupra cu etericul său de profund
visul... ce-mi împiedică spectrul că o zi o să mor,
muribundul.

Pe undeva, pe la mijloc, sunt sec de organe
-ce pot să le dau cu împrumut,
ca în armată,
unde nimic nu dispare, se completează, apare din orice cotloane-
şi le ţin doar pe cele de rut...
de-oi găsi iar şi iar, câte-o fată.

În rest, tot este-o piatră, ceva de pământ, minerale,
un fel de cenuşă
-de ard-
sunt ca alte animale...
o căpuşă
ce-şi stoarce, îşi suge din minţi –ce i-au pierit- crezul că... "bine"-i stindard!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da şi Nu

Da şi nu, nu şi da
nu se pot înmănunchea.
Nu poţi fi
cum vrei tu:
nu poţi fi şi da şi nu!

Când iubirea spune: hai!
Lenea-ţi porunceşte: stai!
Când Isus vrea să lucrezi,
lenea-ţi spune să mai şezi.

Bun şi rău, rău şi bun
când se-adună se răpun.
Nu poţi da braţul tău
Celui bun şi celui rău.

Cerul vrea copii cuminţi
însă lumea vrea să minţi.
Domnul vrea să fii în har,
iar Satan să fii murdar...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!